ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 670/ A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamanta M.J. împotriva sentinței civile nr. 1751 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalului București, secția a III-a civilă. A schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru redobândirea imobilului, imobilul nu a fost înstrăinat de stat unor terți și acțiunea a fost înregistrată la instanță ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Acțiunea în revendicare este inadmisibilă întrucât persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 C. civ. Aceasta este și regula instituită prin Decizia în interesul Legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte: În mod greșit a considerat instanța de apel că acțiunea în revendicare exercitată de către reclamantă este inadmisibilă, în temeiul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de apel nu a avut în vedere întocmai dispozitivul acestei decizii, pe care a interpretat-o greșit, întrucât s-a stabilit că atunci când există neconcordanțe între legea internă și Convenție, trebuie să se verifice pe fond dacă și pârâtul în acțiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenției. Instanța de apel a invocat retroactiv Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, de altfel, este favorabilă reclamantei.

La data înregistrării acțiunii în revendicare Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu fusese publicată în M. Of. al României. A fost interpretată eronat jurisprudența C.E.D.O. atunci când instanța de apel a statuat că reclamanta nu deține un bun actual și nici o speranță legitimă. 2.2. Analiza recursului Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Acțiunea în revendicare prin care se urmărește redobândirea unui imobil preluat de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, introdusă după intrarea în vigoare a acestei legi, trebuie să fie soluționată, în egală măsură, prin compararea titlurilor, însă, în aplicarea criteriilor de comparare nu se poate face abstracție de existența legii speciale care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor acestei legi. Aceasta înseamnă că persoanele menționate pot să exercite acțiunea în revendicare, pentru că și-au păstrat calitatea de proprietar, dar nu oricând ci după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, și conform prevederilor legii speciale. În egală măsură, în soluționarea acțiunii trebuie să se determine care este partea ce poate fi considerată că are un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.E.D.O.

Or, pentru determinarea tuturor aspectelor arătate, se impune o analiză a fondului pricinii, fără ca acțiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă. Față de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis în sensul reținut prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M.J. împotriva deciziei nr. 670/ A din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.