ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23

martie 2010, reclamanta SC P.R. SRL Ploiești a solicitat ca în temeiul

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea

efectelor deciziei de impunere nr. 7769/29 decembrie 2009 emisă pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Prahova până la soluționarea pe fond a

contestației formulate împotriva acestei decizii.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin decizia contestată au fost stabilite în mod nelegal obligații

fiscale suplimentare pentru TVA și impozit pe profit și impozit pe veniturile obține

în România de către nerezidenți în sumă de 2.561.783 lei și pentru majorări de

întârziere în sumă de 2.044.862 lei.

Reclamanta a considerat că aceste

obligații fiscale suplimentare au fost stabilite printr-o interpretare greșită a

dispozițiilor legale referitoare la caracterul deductibil al operațiunilor

comerciale efectuate în perioada supusă controlului 1 septembrie 2006 – 30

septembrie 2009.

Prin sentința nr. 110 din 5 mai

2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea și în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004

a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 7769 din 29 decembrie

2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova până

la pronunțarea instanței de fond.

Hotărând astfel, instanța de fond a

constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, prin existența cazului bine justificat față de

argumentele și probele invocate în contestația administrativă, precum și prin

riscul producerii unei pagube iminente, întrucât plata sumelor stabilite prin

decizia de impunere poate perturba activitatea societății reclamante.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Prahova, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că în mod

greșit s-a constatat în hotărârea atacată îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși intimata – reclamantă nu a

arătat în concret care sunt împrejurările care reprezintă cazul bine justificat

și nici nu a făcut dovada unei pagube iminente, de natură a perturba grav

funcționarea societății.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării

actului administrativ formulată de intimata – reclamantă în perioada

soluționării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de

intimata – reclamantă s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât

existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin

executarea actului contestat, care este executoriu din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 7769 din 29 decembrie 2009 în raport de situația de fapt concretă

dovedită prin probele administrate, de motivele de nelegalitate și de

dispozițiile legale invocate de societatea intimată în contestația formulată în

procedura administrativă.

Recurenta a susținut nefondat că nu

există în speță un caz bine justificat, întrucât critica sa a fost argumentată

numai pe temeiurile juridice ale actului administrativ, dar nu și pe elementele

de fapt care au determinat aplicarea lor.

Nefondată este și critica adusă de

recurentă concluziei instanței de fond privind îndeplinirea celei de-a doua

condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru

prevenirea producerii unei pagube iminente.

Analizând corect consecințele care

se pot produce prin executarea actului emis de recurenta – pârâtă, instanța de

fond a constatat întemeiat existența acestei condiții prin riscul producerii unei

pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Pentru motivele care au fost expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței nr. 110 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

ianuarie 2011.