ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, a solicitat recunoașterea gradului profesional de judecător de Tribunal. 2. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, de recunoaștere a gradului profesional de judecător de Tribunal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai în urma promovării concursului organizat la nivel național, judecătorii și procurorii dobândesc gradul profesional corespunzător, pe care îl pot valorifica prin modalitățile prevăzute de lege (transfer, detașare, delegare). Plenul a reținut că O.G. a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 8 mai 2011, iar potrivit rezultatelor finale s-a clasat pe poziția a II-a, fiind declarată respinsă, întrucât la instanța și secția pentru care a optat a fost scos la concurs un singur post, care a fost ocupat de candidatul situat pe poziția I. 3. Recursul declarat de O.G.

Împotriva Hotărârii nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs O.G., susținând că soluția adoptată în privința solicitării sale de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal, este nelegală. Recurenta nu a indicat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reluând solicitările inserate în cuprinsul Cererii înregistrate sub nr. 3510/1154/2012 și susține, în principal, că prin hotărârea recurată a fost respinsă, în mod nejustificat, cererea sa de valorificare a rezultatului concursului de promovare, pentru lipsa posturilor vacante, în condițiile în care începând cu data de 23 mai 2011, în statul de funcții al Tribunalului Bistrița-Năsăud există un post de judecător vacant temporar, urmare detașării domnului judecător P.O.

în cadrul Ministerului Justiției, pe o perioadă de 2 ani. Apreciază recurenta că deși prin cererea de înscriere a optat pentru promovarea la secția civilă, iar domnul judecător P.O. și-a desfășurat activitatea în cadrul secției II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceste împrejurări nu puteau conduce automat la respingerea solicitării de valorificare în condițiile art. 30 alin. (1) din Regulament, de vreme ce textul de lege indicat face referire la „posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere", nefăcând distincție între o secție sau alta din cadrul instanței la care s-au vacantat posturi de execuție în interiorul termenului de valorificare.

Concluzionează recurenta că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din regulament, valorificarea rezultatelor concursului, având în vedere că la data de 23 mai 2011 exista un post de judecător temporar vacant în cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud. 3. Apărările Consiliul Superior al Magistraturii. Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

Intimatul arată că cererea recurentei de valorificare a rezultatului concursului de promovare efectivă în funcții de execuție nu a putut fi soluționată favorabil, întrucât nu s-au vacantat posturi de execuție la instanța pentru care aceasta a optat la înscriere, în termenul de valorificare, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. (1) din regulament, iar existența unui post temporar vacant nu putea determina aprobarea cererii de valorificare întrucât, în caz contrar, s-ar fi ajuns la situația numirii a doi judecători pe același post, ipoteză ce nu poate fi avută în vedere.

În fine, Consiliul Superior al Magistraturii a indicat că prin Hotărârea nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 8 mai 2011, formulată de doamna O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2468 din 18 mai 2012. Intimatul a depus la dosar în copie - Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 131 din 1 martie 2012; Nota nr. 4424/ST din 16 februarie 2012 a Direcției Resurse Umane și Organizare privind solicitarea recurentei O.G., de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând Hotărârea nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de recurenta O.G., în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurenta O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, secția civilă, s-a înscris și a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție vacante organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 8 mai 2011, opțiunea în scris fiind de promovare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, instanța pentru care a fost scos la concurs 1 post, care a fost ocupat prin promovare de candidatul care s-a clasat pe primul loc.

Recurenta a formulat cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare efectivă în funcții de execuție, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2648 din 18 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte constată că în prezentul recurs sunt reluate aceleași considerente pentru care recurenta a promovat recurs împotriva Hotărârii nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta susține că, prin hotărârea atacată s-a interpretat și aplicat greșit art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, care nu face distincție între o secție sau alta din cadrul instanței la care s-au vacantat posturi de execuție în interiorul termenului de verificare. Recurenta a solicitat recunoașterea gradului profesional de judecător de tribunal, întemeiată pe dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Gradul profesional corespunzător se poate obține numai în urma promovării în condițiile legii a concursului organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Cum recurenta a participat la un concurs de promovare efectivă și rezultatul obținut nu a putut fi valorificat întrucât nu au existat posturi de execuție vacante în interiorul termenului de valorificare, cererea de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal este neîntemeiată. Este de reținut că recurenta, când a participat la concursul organizat la 8 mai 2011, a formulat cerere de promovare efectivă în funcții de execuție. Gradul profesional nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă magistratul, atribuții care corespund nivelului instanței sau parchetului în cadrul căruia își desfășoară acesta activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu numai pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, reprezintă o recunoaștere a performanțelor magistraților, iar reglementarea concursului, ca modalitate de dobândire a gradului profesional corespunzător unei instanțe superioare, este circumscrisă exigenței ca deciziile care privesc cariera profesională a judecătorilor să fie bazate numai pe criterii obiective, care să permită o selecție corectă a acestora, având în vedere evaluările, integritatea, abilitățile și eficiența lor.

Prin urmare, cum legiuitorul nu a reglementat instituția recunoașterii automate a unui grad profesional corespunzător instanței superioare, la îndeplinirea condiției de vechime și a celorlalte criterii prevăzute de lege, solicitarea recurentei nu poate fi primită întrucât nu a promovat concursul în condițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor. 2. Soluția Înaltei Curți Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.G. împotriva Hotărârii nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ