ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii.
Prin cererea adresată Consiliului Superior al
Magistraturii, O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, a solicitat
recunoașterea gradului profesional de judecător de Tribunal.
Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr.
131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost
respinsă cererea formulată de O.G., judecător la Judecătoria Bistrița, de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de Tribunal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în
conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai în
urma promovării concursului organizat la nivel național, judecătorii și
procurorii dobândesc gradul profesional corespunzător, pe care îl pot
valorifica prin modalitățile prevăzute de lege (transfer, detașare, delegare).
Plenul a reținut că
O.G. a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a
judecătorilor și procurorilor din data de 8 mai 2011, iar potrivit rezultatelor
finale s-a clasat pe poziția a II-a, fiind declarată respinsă, întrucât la
instanța și secția pentru care a optat a fost scos la concurs un singur post,
care a fost ocupat de candidatul situat pe poziția I.
Recursul declarat
de O.G.
Împotriva Hotărârii
nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a
declarat recurs O.G., susținând că soluția adoptată în privința solicitării
sale de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal, este
nelegală.
Recurenta nu a
indicat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
reluând solicitările inserate în cuprinsul Cererii înregistrate sub nr.
3510/1154/2012 și susține, în principal, că prin hotărârea recurată a fost
respinsă, în mod nejustificat, cererea sa de valorificare a rezultatului
concursului de promovare, pentru lipsa posturilor vacante, în condițiile în
care începând cu data de 23 mai 2011, în statul de funcții al Tribunalului
Bistrița-Năsăud există un post de judecător vacant temporar, urmare detașării
domnului judecător P.O. în cadrul Ministerului Justiției, pe o perioadă de 2
ani.
Apreciază recurenta
că deși prin cererea de înscriere a optat pentru promovarea la secția civilă,
iar domnul judecător P.O. și-a desfășurat activitatea în cadrul secției II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceste împrejurări nu puteau
conduce automat la respingerea solicitării de valorificare în condițiile art.
30 alin. (1) din Regulament, de vreme ce textul de lege indicat face referire
la „posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat
la înscriere", nefăcând distincție între o secție sau alta din cadrul
instanței la care s-au vacantat posturi de execuție în interiorul termenului de
valorificare.
Concluzionează
recurenta că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii și a solicitat, în temeiul art. 30 alin.
(1) din regulament, valorificarea rezultatelor concursului, având în vedere că
la data de 23 mai 2011 exista un post de judecător temporar vacant în cadrul
Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Apărările
Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin întâmpinarea
formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind
că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Intimatul arată că
cererea recurentei de valorificare a rezultatului concursului de promovare
efectivă în funcții de execuție nu a putut fi soluționată favorabil, întrucât
nu s-au vacantat posturi de execuție la instanța pentru care aceasta a optat la
înscriere, în termenul de valorificare, nefiind astfel îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 30 alin. (1) din regulament, iar existența unui post temporar
vacant nu putea determina aprobarea cererii de valorificare întrucât, în caz
contrar, s-ar fi ajuns la situația numirii a doi judecători pe același post,
ipoteză ce nu poate fi avută în vedere.
În fine, Consiliul
Superior al Magistraturii a indicat că prin Hotărârea nr. 940 din 13 decembrie
2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea
de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în
funcții de execuție din data de 8 mai 2011, formulată de doamna O.G., judecător
la Judecătoria Bistrița, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a
fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2468 din 18 mai 2012.
Intimatul a depus la
dosar în copie
- Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 131 din 1 martie 2012; Nota nr.
4424/ST din 16 februarie 2012 a Direcției Resurse Umane și Organizare privind
solicitarea recurentei O.G., de recunoaștere a gradului profesional de
judecător de tribunal.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului.
Examinând Hotărârea
nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
prin prisma criticilor formulate de recurenta O.G., în cuprinsul recursului
declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală.
Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Recurenta O.G.,
judecător la Judecătoria Bistrița, secția civilă, s-a înscris și a participat
la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție vacante organizat de
către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 8 mai 2011, opțiunea în
scris fiind de promovare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, instanța
pentru care a fost scos la concurs 1 post, care a fost ocupat prin promovare de
candidatul care s-a clasat pe primul loc.
Recurenta a formulat
cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare efectivă în
funcții de execuție, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 940 din 13
decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat
prin Decizia nr. 2648 din 18 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Înalta Curte constată
că în prezentul recurs sunt reluate aceleași considerente pentru care recurenta
a promovat recurs împotriva Hotărârii nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurenta susține că,
prin hotărârea atacată s-a interpretat și aplicat greșit art. 30 alin. (1) din
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 621/2006, care nu face distincție între o secție sau alta din
cadrul instanței la care s-au vacantat posturi de execuție în interiorul
termenului de verificare.
Recurenta a solicitat
recunoașterea gradului profesional de judecător de tribunal, întemeiată pe
dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Gradul profesional
corespunzător se poate obține numai în urma promovării în condițiile legii a
concursului organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la
tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.
Cum recurenta a
participat la un concurs de promovare efectivă și rezultatul obținut nu a putut
fi valorificat întrucât nu au existat posturi de execuție vacante în interiorul
termenului de valorificare, cererea de recunoaștere a gradului profesional de
judecător de tribunal este neîntemeiată.
Este de reținut că
recurenta, când a participat la concursul organizat la 8 mai 2011, a formulat
cerere de promovare efectivă în funcții de execuție.
Gradul profesional nu
este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor
specifice postului pe care îl ocupă magistratul, atribuții care corespund
nivelului instanței sau parchetului în cadrul căruia își desfășoară acesta
activitatea.
În mod corespunzător,
concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de
execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu numai pentru
dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract.
Promovarea în funcții
superioare de execuție, pe loc sau efectivă, reprezintă o recunoaștere a
performanțelor magistraților, iar reglementarea concursului, ca modalitate de
dobândire a gradului profesional corespunzător unei instanțe superioare, este
circumscrisă exigenței ca deciziile care privesc cariera profesională a
judecătorilor să fie bazate numai pe criterii obiective, care să permită o
selecție corectă a acestora, având în vedere evaluările, integritatea,
abilitățile și eficiența lor.
Prin urmare, cum
legiuitorul nu a reglementat instituția recunoașterii automate a unui grad
profesional corespunzător instanței superioare, la îndeplinirea condiției de
vechime și a celorlalte criterii prevăzute de lege, solicitarea recurentei nu
poate fi primită întrucât nu a promovat concursul în condițiile art. 43 - 47
din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
Soluția Înaltei
Curți
Pentru considerentele
expuse la pct. II.1, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și
art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de O.G. împotriva Hotărârii nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ