ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2468/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 205/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5117/85/2011 s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului B.P.E.,  de cetățenie franceză, studii 4 clase plus școala profesională pentru tâmplărie, comerciant, necăsătorit, 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al pașaportului nr. aaa emis de autoritățile franceze,  aflat în arestat preventiv în Penitenciarul Aiud, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28 din 13 august 2011 emis de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4873/85/2011, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului B.P.E. începând din data de 12 august 2011 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.P.E. a cantității de 5,5 grame canabis, 7,4 grame MDMA, 7 comprimate MDMA, 17 doze LSD, 0,5 grame ketamină, rămase în urma analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a dispus traducerea prezentei din limba română în limba franceză și efectuarea plății către interpretul autorizat d-na M.C.E.

În considerente s-a reținut că inculpatul B.P.E., cetățean francez a venit în data de 08 august 2011 în România împreună cu concubina sa, P.S., fiica acesteia, P.M., și fiul lor cu scopul de a participa la un festival de muzică tehno numit "T. C." ce urma să se desfășoare în perioada 08 august 2011 - 15 august 2011, în aer liber, în zona Munților Cindrel în locul numit "Șeaua Șteflești".

Inculpatul este un vechi consumator dependent de droguri, în Franța medicul curant prescriindu-i un tratament cu metadonă pentru perioada 6 mai 2009 - 21 iulie 2011. Însă deținea asupra lui mari cantități de alte droguri decât cele prescrise de medic, care urmau să fie vândute în cadrul festivalului sau consumate de către acesta.

În scopul dovedirii activității infracționale a inculpatului, organul de urmărire penală a autorizat folosirea în cauză a unui investigator sub acoperire și a unui colaborator al acestuia.

Prin Ordonanța nr. 4/A/2011 din data de 12 august 2011 s-a autorizat de către D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu procurarea a 20 pastile de ecstasy cu conținut M.D.M.A. de către investigatorul sub acoperire sau de către colaboratorul acestuia.

În data de 12 august 2011, colaboratorul autorizat "M." a participat la concertul "T. C.", cu această ocazie, inculpatul oferindu-i spre vânzare acestuia un recipient LSD lichid conținând 100 de doze și 6 pastile ecstasy contra sumei de 400 de euro.

Colaboratorul autorizat a cumpărat cu această ocazie 15 pastile ecstasy contra sumei de 500 de RON, primind și o pastilă sfărâmată drept bonus.

Cele 5 bancnote din cupiura de una sută RON au fost în prealabil predate de organul de urmărire penală (după notarea seriilor) colaboratorului pentru efectuarea cumpărării autorizate de droguri, bancnotele fiind ridicate cu ocazia percheziției din posesia inculpatului.

La aceeași dată, cu ocazia percheziției corporale și a controlului autovehiculului inculpatului s-au găsit 22 pastile ecstasy, 38 de timbre cu conținut de LSD, două flacoane cu câte 100 de picături LSD lichid, 6 grame de canabis și 0,8 grame ketamină.

În declarațiile date în fața instanței inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc fără drept pentru consum propriu, însă a susținut că nu a comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și de mare risc și respectiv cea de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc.

S-a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunile de deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, și cea de trafic de droguri de risc și de mare risc.

Cu privire la această din urmă infracțiune, instanța a reținut că inculpatul a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire autorizat în cauză 15 pastile de ecstasy (drog de mare risc) și un gram de canabis (drog de risc). De asemenea, inculpatul a oferit acestuia spre vânzare LSD (acid lysergic - drog de mare risc).

Astfel, s-a reținut că faptele inculpatului B.P.E. care în perioada 08 august 2011 - 12 august 2011 a deținut pe teritoriul României droguri de risc (canabis, ketamină) și de mare risc (LSD, pastile ecstasy cu conținut de M.D.M.A). în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Faptele aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă de timp, pe teritoriul României a oferit și a vândut droguri de risc (canabis, ketamină) și de mare risc (acid lysergic, pastile cu conținut de M.D.M.A.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Aceste fapte, fiind comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, au fost aplicate regulile concursului real de infracțiuni.

În privința infracțiunii de introducere pe teritoriul țării de către inculpat a drogurilor de risc și de mare risc, Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul deținea drogurile asupra sa la intrarea pe teritoriul României.

Chiar dacă în declarația dată în fața procurorului inculpatul arată că anterior intrării pe teritoriul României a cumpărat din Ungaria aproximativ 30 de grame de canabis, ulterior pe parcursul judecății acesta a revenit și a declarat că drogurile (de risc și de mare risc) le-a cumpărat de la persoane necunoscute aflate la festivalul "T.C.".

Declarația inițială a inculpatului, retractată de ulterior de acesta, nu poate constitui, în afara altor probe, cu care să se coroboreze, un temei suficient pentru condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

În consecință, instanța a apreciat că, sub acest aspect, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 sens în care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc și de mare risc. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a luat în considerare dispozițiile art. 72 C. pen. și a ținut cont de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sa agravează răspunderea penală.

Instanța a reținut că infracțiunile prezintă un grad de pericol social ridicat, au fost comise cu ocazia unei manifestări artistice la care au participat un mare număr de persoane.

Față de lipsa antecedentelor penale, existența unei familii organizate, având doi minori în întreținere, de împrejurarea că pe perioada procesului penal a reușit să abandoneze consumul de droguri, iar în final a conștientizat gravitatea faptelor comise, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.

Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T. B.T. Sibiu și inculpatul B.P.E.

Prin motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. B.T. Sibiu s-a solicitat condamnarea inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și majorarea pedepsei aplicată inculpatului, astfel ca aceasta să fie proporțională cu gravitatea faptelor.

Inculpatul B.P.E. a solicitat achitarea pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și de mare risc întrucât lipsesc probele directe care să dovedească săvârșirea acestora. Vânzarea către colaboratorul M. este nulă conform dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că era deja cunoscută împrejurarea că inculpatul deținea droguri iar colaboratorul a consumat droguri împreună cu inculpatul deși nu avea autorizare în acest sens. Inculpatul avea sursă de venit astfel că, nu avea nevoie să vândă droguri pentru a-și procura resurse financiare. Solicită reducerea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, suspendarea condiționată a executării acesteia și luarea măsurii de siguranță a expulzării față de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 38/A din 21 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpatul B.P.E. împotriva Sentinței penale nr. 205 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5117/85/2011.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului B.P.E.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a și fost condamnat.

În privința infracțiunii de introducere pe teritoriul țării de către inculpat a drogurilor de risc și de mare risc, Tribunalul a apreciat legal și temeinic în sensul că nu s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul deținea drogurile asupra sa la intrarea pe teritoriul României.

Chiar dacă în declarația dată în fața procurorului inculpatul a arătat că anterior intrării pe teritoriul României a cumpărat din Ungaria aproximativ 30 de grame de canabis, ulterior pe parcursul judecății acesta a revenit, declarând că drogurile (de risc și de mare risc) le-a cumpărat de la persoane necunoscute aflate la festivalul "T.C.".

Declarația inițială a inculpatului, retractată ulterior de acesta, nu poate constitui, în afara altor probe cu care să se coroboreze, un temei suficient pentru condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracțiuni. Nicio altă probă nu susține acuzația adusă inculpatului, astfel că soluția de achitare pronunțată cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este justă.

Neîntemeiată a fost apreciată și critica inculpatului referitoare la modul în care a acționat colaboratorul sub acoperire, căruia inculpatul i-a vândut 15 pastile de ecstasy (drog de mare risc) și un gram de canabis (drog de risc) și i-a oferit acestuia spre vânzare LSD (acid lysergic - drog de mare risc).

S-a reținut că activitatea colaboratorului sub acoperire M. a fost autorizată prin Ordonanța nr. 3/A/2011 și Ordonanța nr. 4/A/2011 în baza dispozițiilor art. 224 C. proc. pen. și art. 20 și 21 din Legea nr. 143/2000. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., întrucât colaboratorul sub acoperire nu a determinat inculpatul să comită sau să continue comiterea unei fapte penale, întrebarea adresată inculpatului dacă îi vinde droguri (astfel cum inculpatul a arătat în declarația din 13 august 2011) neputând fi caracterizată ca determinare.

Sub aspect probator, în ceea ce privește vânzarea drogurilor către colaboratorul sub acoperire, s-a menționat că, deși inculpatul a negat comiterea acestei fapte, cu ocazia percheziției corporale au fost ridicate din posesia inculpatului cele 5 bancnote din cupiura de una sută RON care au fost în prealabil predate de organul de urmărire penală (după notarea seriilor) colaboratorului pentru efectuarea cumpărării autorizate de droguri.

Din ansamblul probator, în mod corect, a reținut instanța că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de trafic de droguri de risc și de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.

Pedeapsa aplicată inculpatului B.P.E., de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, a fost corect proporționalizată, cu respectarea criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât pericolul social ridicat al infracțiunilor, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă (cu ocazia unei manifestări artistice cu largă participare) cât și aspectele referitoare la situația personală a inculpatului, fără antecedente penale, cu o familie organizată, doi minori în întreținere, pe perioada procesului penal a reușit să abandoneze consumul de droguri, iar în final a conștientizat gravitatea faptelor comise.

Solicitarea de suspendare a executării pedepsei a fost respinsă, având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, nefiind îndeplinită condiția legală ca scopul pedepsei să poată fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și intimatul inculpat B.P.E., motivele fiind expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele următoare:

Analizând criticile formulate de reprezentantul Ministerului Public, precum și de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea au fost invocate și în calea de atac a apelului, instanța de prim control judiciar făcând o amplă motivare a tuturor chestiunilor de drept și de fapt supuse judecății.

Astfel, referitor la recursul Ministerului Public prin care se solicită condamnarea inculpatului și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 3 din Legea 143/2000, Înalta Curte constată că în mod corect s-a pronunțat față de inculpat o soluție de achitare, nefiind întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală.

Infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 sub aspectul laturii materiale se realizează printr-o activitate de introducere de droguri, în mod ilegal pe teritoriul țării, ceea ce presupune dovedirea împrejurării că inculpatul a avut efectiv asupra sa o cantitate de droguri la momentul intrării pe teritoriul României. Chiar dacă inițial, inculpatul a recunoscut acest lucru, ulterior a retractat această declarație, iar în situația în care nu mai există nici un alt mijloc de probă, administrat în cauză, care să demonstreze săvârșirea acestor infracțiuni, în mod corect s-a pronunțat o soluție de achitare, astfel cum a reținut și instanța de prim control judiciar.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se pronunța o soluție de achitare și cu privire la infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de trafic ele droguri de risc, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că instanțele au făcut un examen amplu asupra fiecărei infracțiuni reținută în sarcina inculpatului, în raport cu împrejurările faptice, pe care le-au prezentat în amănunt, evidențiind actele concrete de executare comise de către acesta, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-au valorificat coroborat, ceea ce a presupus un proces de analiză și sinteză, care s-a concluzionat prin stabilirea presupusei activități infracționale și condamnarea inculpatului în primă instanță, menținută de instanța de apel.

În ce privește criticile referitoare la cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind necorespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise, Înalta Curte le constată ca neîntemeiate.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările care s-ar fi putut produce, coroborate cu circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, îndreptățesc instanța să considere pedeapsa rezultantă aplicată ca fiind just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, resocializarea inculpatului viitoare pozitivă nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, executată în detenție.

De altfel fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care prin măsura privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus, acestea sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că față de motivarea amplă și efectivă a deciziei pronunțate cu privire la procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare din criticile invocate atât de Ministerul Public cât și de inculpat, ce corespunde și exigențelor art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și jurisprudenței instanței de contencios european (Helle contra Finlanda) nu se mai impune o reluare a conținutului mijloacelor de probă, așa încât își însușește argumentele instanței de prim control judiciar și va menține decizia pronunțată de instanța de apel, ca temeinică și legală.

Reținând că, în cauză nu sunt incidente cazurile de casare invocate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate, ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

rap la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului durata prevenției de la 12 august 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de intimatul inculpat B.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 21 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 august 2011 la 25 iulie 2012.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN