ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primul ciclu procesual al cauzei. Prin sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost respinsă cererea inculpatului M.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004. Au fost condamnați inculpații: 1. S.C.M., la: - 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen.; - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.M. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; însărcinat cu supravegherea inculpatului; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații: a) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării. În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. 2. M.S. la: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2006, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

În baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, pronunțată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10, sentință definitivă la data de 19 mai 2010. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen și s-a constatat executată această pedeapsă. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, însărcinat cu supravegherea inculpatului; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații: a) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii În baza art. 118 lit. b), f) C. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea cantității de 0,5 g. mefedronă, a cantității de 2,26 g. cannabis și a sumei de 450 RON de la inculpatul S.C.M.

și a cantității de 13,7 g. rezină de cannabis - hașiș, a unei pipe speciale pentru fumat cannabis și rezină de cannabis, a unei foarfeci folosite la secționarea drogurilor și a unui pistol marca C., calibrul 9 mm, și cartușul pentru această armă. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.375 RON pentru fiecare inculpat, din care 4.000 RON în faza de urmărire penală, iar câte 75 RON onorariu parțial al avocatului oficiu pentru fiecare inculpat la fond. Față de acest probatoriu administrat în cauză, judecătorul Tribunalului a constatat că faptele inculpatului S.C.M.

de a vinde, în datele de 05 aprilie 2010 și 19 aprilie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de mare risc și de a-și procura și deține, în cursul anului 2010, droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Cu privire la faptele reținute în sarcina sa, inculpatul S.C.M. a recunoscut faptul că este consumator de droguri (hașiș, iarbă, sare de baie, plante etno-botanice), însă nu recunoaște faptul că a vândut plicuri de „Special Gold” sau alte droguri.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., judecătorul Tribunalului a constatat că acesta, împreună cu fratele său și cu alți martori din prezenta cauză sunt consumatori de droguri. La data de 17 iunie 2010, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, la domiciliul învinuitului M.S. s-au găsit 14,8 g. rezină de canabis - hașiș, o pipă cu urme de tetrahidrocannabinol și o foarfecă având urme de rezină de cannabis, ce aparțineau inculpatului M.S., precum și un pistol marca C. 9 mm și un cartuș nefolosit. Cu privire la inculpatul M.S., martora Ș.B. a arătat că inculpatul este consumator de droguri, respectiv țigări cu cannabis și hașiș, drogurile fiind procurate din străinătate. Substanțele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare au fost identificate ca fiind rezină de cannabis, iar examenul toxicologic al inculpatului a fost pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.

Cu privire la faptele reținute în sarcina sa, inculpatul M.S. arată că cele 13 g. de hașiș găsite la percheziție au fost cumpărate de el din Germania cu 100 euro, iar pistolul a fost adus din Germania cu mulți ani în urmă. În acest context, judecătorul Tribunalului a constatat că fapta inculpatului M.S. de a procura și deține, în vederea consumului propriu, o cantitate de 14,8 g. rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată. În ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, aceea ce nerespectare a regimului armelor și munițiilor, judecătorul Tribunalului a constatat că la termenul de judecată din 09 februarie 2011, reprezentantul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, cu motivarea că arma găsită la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor neletale. Examinând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, judecătorul Tribunalului a constatat că aceasta nu este întemeiată, sens în care a respins-o, întrucât expertiza efectuată în cauză a atestat faptul că arma găsită este o armă de foc neletală, confirmată pentru alarmare și pentru împrăștierea de substanțe de neutralizare și iritant-lacrimogene. Această armă, față de caracteristicile sale constatate tehnico-științific, se încadrează în categoria F din Anexa la Legea nr. 295/2004, pct. 26, fiind supusă notificării prealabile, în condițiile prev. de art. 58 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.

În aceste condiții, judecătorul Tribunalului a apreciat că fapta inculpatului nu se încadrează în dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost respinsă, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. Sub aspectul regimului sancționator, judecătorul Tribunalului a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, gradul mediu de pericol al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, dar și persoana inculpatului. Acesta prezintă dificultăți de integrare socială, fiind angrenat într-un anturaj de persoane cu comportament infracțional. S-a reținut că inculpatul M.S.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații. Parchetul a solicitat casarea sentinței și reanalizarea întregului material probator, deoarece, în privința inculpatului M.S. s-au încălcat dispozițiile art. 86 4 și art. 83 C. pen., deoarece în mod greșit deși a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare i s-a aplicat o nouă pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, ceea ce încalcă prevederile art. 83 alin. (1) C. pen., întrucât a doua infracțiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate acordate anterior de instanța germană.

S-a mai arătat că pedeapsa de 4 luni trebuia adăugată la pedeapsa de 2 ani din sentința instanței române și trebuia dedusă, în baza art. 88 C. pen. perioada arestului preventiv din 12 ianuarie 2010 la 11 mai 2010, reducerea pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, motivat de poziția sa procesuală de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Parchetul a mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului S.C.M., de 3 ani închisoare, reținându-i circumstanțe atenuante, este prea mică în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurarea că era cunoscut în mediul consumatorilor de droguri, însuși legiuitorul sancționând cu limite între 10 și 20 ani. Inculpatul S.C.M. a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare.

Inculpatul M.S. a reluat argumentele din fața instanței de fond și a solicitat schimbarea încadrării juridice, arătând că dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 determină ca art. 279 alin. (1) C. pen. să nu-și mai găsească aplicarea la momentul apariției legii menționate. Pentru infracțiunea de consumator de cannabis a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deoarece din 14,3 g. nu se pot confecționa nici maxim 10 țigări. Prin decizia penală nr. 12/A din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba lulia a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu, și a constatat că, în mod corect, Tribunalul Sibiu a recunoscut pe cale incidentală condamnarea aplicată inculpatului M.S.

în Germania, și, în consecință, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni, dar în mod evident greșit a constatat că pedeapsa a fost executată și, de asemenea, în mod greșit, a condamnat pe inculpat pentru faptele comise prin sentința supusă respectivului control de legalitate la o pedeapsă cu suspendare sub supravegherea executării. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați. Prin decizia penală nr. 3739 din 15 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia și a trimis cauza spre rejudecare, în apel, cu privire la acest inculpat, menținând decizia penală atacată cu privire la inculpatul S.C.M.

al cărui recurs a fost respins ca nefondat. În rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul M.S.; Prin decizia penală nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010 și, în consecință, a desființat sentința penală atacată, sub aspectul modului de soluționare a laturii penale, numai cu privire la inculpatul M.S., și rejudecând în aceste limite: Au fost înlăturate dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 3 și art. 71 alin. (5) C. pen. privind pedeapsa de 2 ani și 4 luni. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare perioada arestului preventiv din data de 14 ianuarie 2010 și până la data 11 mai 2010. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant M.S., care a fost obligat la plata sumei de 377,04 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Totodată, s-a dispus ca suma de 302,04 RON, reprezentând retribuție pentru serviciile prestate de traducătorul I.W., să fie plătită din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Curții de Apel Alba lulia. S-a luat act că față de inculpatul S.C.M. sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010 este definitivă. În baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului, iar suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu în apel pentru inculpatul-intimat S.C.M. să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul M.S.

a fost condamnat definitiv la data de 19 mai 2010 la pedeapsa de 4 luni cu suspendare, iar sfârșitul perioadei de suspendare este 18 mai 2013, arestul preventiv nefiind dedus. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 302/2004 și Deciziei Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene se aplică procedura română în raport cu persoanele cercetate. Prin urmare, Curtea de Apel a reținut că în mod corect judecătorul Tribunalului a procedat la recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen dată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10, definitivă la data de 19 mai 2010, conform dispozițiilor art. 119 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, coroborat cu art. 53 C. pen.

Fapta pentru care a fost cercetat de instanțele române a fost comisă în data de 17 iunie 2010, deci după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010 (pentru fapta comisă în 12 ianuarie 2010). Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală supusă prezentului control de legalitate este ulterioară condamnării definitive, dar pedeapsa de 4 luni nu atrage reținerea recidivei, Curtea de Apel va constata că incidența dispozițiilor art. 40 C. pen. este corectă, dar menține suspendarea dispusă prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, recunoscută pe cale incidentală.

Soluția se impune deoarece perioada arestului preventiv de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010 reprezintă cele 4 luni din pedeapsa ce i-a fost aplicată de Judecătoria Munchen al cărei sfârșit al perioadei de suspendare este 18 mai 2013. Prin urmare, s-a arătat nu se puteau adăuga cele 4 luni închisoare executate deja în arest preventiv la pedeapsa din sentința prezentă supusă actualului control de legalitate deoarece ar echivala cu recunoașterea pe cale incidentală a altei pedepse decât cea aplicată de instanța germană și care i-ar crea o situație mai grea inculpatului. Potrivit art. 119 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoașterea hotărârilor penale se poate face și pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.

Potrivit art. 116 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: România și-a asumat asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; a fost respectat dreptul la un proces echitabil; nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; respectă ordinea publică a statului român; hotărârea produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleași persoane în România.

În consecință, Curtea de Apel, analizând înscrisurile depuse la dosar, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, în sensul că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul are corespondent în legislația penală română și recunoașterea sentinței penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010 are consecințe pozitive pentru inculpat. Sub același aspect, s-a reținut că nu se impune revocarea suspendării pedepsei de 4 luni, dispusă prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010, deoarece urmarea ar fi aceeași, executarea din nou a celor 4 luni, ceea ce reprezintă pedeapsa aplicată de instanța germană.

Executarea condamnării nu este încheiată în raport cu termenul de încercare, sfârșitul perioadei de suspendare fiind 18 mai 2013, dar prin raportare la durata pe care instanța germană a dispus-o ca inculpatul să o execute în regim privativ de libertate, cele 4 luni au fost executate în arest preventiv. Ori, nu se poate reține că inculpatul ar mai avea din cele 4 luni executate în regim privativ de libertate un rest neexecutat, deoarece s-ar ajunge la o situație mai grea și la pedeapsă care nu ar asigura scopul pedepsei așa cum a fost aplicat prin hotărârea de condamnare străină. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicată prin sentința supusă prezentului control de legalitate, Curtea de Apel a reținut că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere nu este de natură să asigure scopul pedepsei și reeducarea inculpatului.

Astfel, acesta a comis în România (iunie 2010), la câteva luni după furtul comis în Germania (ianuarie 2010), infracțiunea de a procura și deține în vederea consumului propriu, o cantitate de 14,8 g. rezină de cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) în concurs real cu infracțiunea de deținere de arme prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. Ambele fapte sunt grave și impun sancționarea în regim privativ de libertate, prin raportare la persistența infracțională în țară și în străinătate.

Astfel, faptul că a fost arestat preventiv în Germania timp de 4 luni pentru infracțiuni contra patrimoniului, nu l-a determinat să-și revizuiască comportamentul, ci a stăruit în atitudinea infracțională, de sfidare a normelor legale, așa încât, la doar o lună după eliberare din arest din Germania, revenit în România, a comis infracțiuni de o gravitate sporită. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpatul M.S.

Parchetul a solicitat, potrivit susținerilor consemnate în încheierea de dezbateri, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Munchen și executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru faptele deduse judecății, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, din care, conform art. 88 C. pen., să fie computată durata executată în arest preventiv, de la 14 ianuarie 2010 până la 11 mai 2010. Inculpatul M.S. a solicitat, potrivit susținerilor consemnate în încheierea de dezbateri, ca pedeapsa - astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Alba lulia - să fie executată în modalitatea suspendării condiționate.

Examinând recursurile declarate în cauză atât în raport cu motivele invocate, cât și sub toate aspectele de legalitate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor atăta în continuare, apreciază că recursul Parchetului este întemeiat și urmează a fi admis, în sensul precizat în dispozitivul prezentei, iar recursul inculpatului M.S. este nefondat și urmează a fi respins ca atare, cu obligarea sus-numitului la plata chetuielilor judiciare avansate de stat. 1. Cu privire la recursul Parchetului; Detenția executată în Germania de inculpatul M.S.

în intervalul 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010 are, în mod vădit, caracterul unei detenții preventive, iar nu pe acela al executării unei pedepse privative de libertate, cum, în mod vădit greșit a apreciat instanța de apel cu prilejul rejudecării apelului sus-numitului inculpat (potrivit deciziei penale nr. 3739 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), aceasta rezultând în mod pregnant din însăși succesiunea în timp a încetării acestei detenții - 11 mai 2010 - și pronunțarea hotărârii de condamnare de către instanța din Germania - 10 mai 2010; cu alte cuvinte, încetarea sus-arătatei detenții (în mod cert preventivă) este consecința imediată și inevitabilă a dispoziției din hotărârea de condamnare mai sus arătată de suspendare a executării pedepsei de 4 luni închisoare, iar nu consecința executării complete (epuizării) și încă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii acestei pedepse (aspect sub care este de semnalat și constatarea că pedeapsa de 4 luni închisoare a cărei executare ar fi început la 14 ianuarie 2010, oricum nu putea expira la 11 mai 2010, ci cu câteva zile mai târziu, respectiv 5 zile, potrivit recursului Parchetului.

Aceeași instanță este în mod vădit contradictorie cu sine însăși din moment ce în considerentele deciziei apreciază că pedeapsa aplicată de instanța din Germania ar fi fost parțial (dar în proporție covârșitoare - 118 zile) executată, în timp ce în dispozitiv „compută perioada arestului preventiv din data de 14 ianuarie 2010 și până la 11 mai 2010”. Așa fiind, soluția care se impune este revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de instanța străină și executarea acesteia în cumul aritmetic - potrivit art. 83 alin. (1) C. pen.

- cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată, pentru infracțiuni epuizate la 17 iunie 2010, prin sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu (pedeapsă în privința căreia există autoritate de lucru judecat), urmând ca detenția executată în Germania în perioada 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010 să fie dedusă - ca arestare preventivă (după cum s-a arătat mai sus - din pedeapsa rezultantă (prin cumul aritmetic) de 2 ani și 4 luni închisoare. Sub acest din urmă aspect, cu referire la considerentul din recursul Parchetului menționat în încheierea de dezbateri din 22 ianuarie 2014, care se apreciază a fi eronat, Înalta Curte observă că, în ce privește pedeapsa aplicabilă în cazul „pluralității intermediare” art. 40 C. pen.

trimite la regulile pentru concursul de infracțiuni. 2. Cu privire la recursul inculpatului; Din dosarul cauzei rezultă că inculpatul a săvârșit faptele ce au atras condamnarea sa definitivă la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (conform sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu) la 17 iunie 2010, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate de instanța străină, în condițiile pluralității intermediare (art. 40 C. pen.), mai sus demonstrându-se, fără putință de tăgadă, și că, în perioada 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010, acesta s-a aflat în stare de arest preventiv, iar nu în executarea pedepsei aplicate de această instanță străină (pedeapsă „definitivată” abia la 19 mai 2010) încât aplicarea art. 83 C. pen.

- sub cele trei aspecte (revocarea suspendării/cumulul aritmetic al pedepselor/executarea efectivă, într-un loc de deținere a pedepselor astfel cumulate) - se impune ca singura soluție legală, exclusă fiind posibilitatea aplicării art. 81 C. pen., după cum, fără vreun temei legal, s-a solicitat. Pentru condiderentele expuse urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.

Vor fi caseate, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și ,în rejudecare: În temeiul art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 și se va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 279 alin. (1) C. pen., inculpatul M.S. urmând să execute în detenție pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. Va fi dedusă din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare durata arestării preventive, de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiași decizii penale. Recurentul intimat inculpat M.S. va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și, rejudecând: În temeiul art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., stabilind ca inculpatul M.S.

să execute în detenție pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. Compută din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul intimat inculpat M.S. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.