ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primul

ciclu procesual al cauzei.

Prin sentința penală nr. 83 din 19

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost respinsă

cererea inculpatului M.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art.

136

1

din Legea nr. 295/2004.

Au fost condamnați inculpații:

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 pct. 1

lit. a), art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), b), art. 34

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.M. pe o durată

de 6 ani, ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86

2

C.

pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; însărcinat cu supravegherea

inculpatului;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice orice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În

baza art. 86

3

pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului

următoarele obligații:

a) să se supună măsurilor de control, tratament

sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

În

baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului

asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii.

În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008,

a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2006, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin.

(1), cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința

penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, pronunțată în dosarul penal

nr. 253 Js 201031/10, sentință definitivă la data de 19 mai 2010.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În

baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844

din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen și s-a constatat executată această pedeapsă.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe

o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, însărcinat cu supravegherea

inculpatului;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice orice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În

baza art. 86

3

pct. 3 lit. f) C. pen., a impus inculpatului

următoarele obligații:

a) să se supună măsurilor de control, tratament

sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere

a pedepsei aplicate.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii

În

baza art. 118 lit. b), f) C. pen. raportat la art. 17 din

Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea cantității de 0,5 g. mefedronă,

a cantității de 2,26 g. cannabis și a sumei de 450 RON de la inculpatul S.C.M. și

a cantității de 13,7 g. rezină de cannabis - hașiș, a unei pipe speciale pentru

fumat cannabis și rezină de cannabis, a unei foarfeci folosite la secționarea drogurilor

și a unui pistol marca C., calibrul 9 mm, și cartușul pentru această armă.

În

baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.375 RON pentru fiecare

inculpat, din care 4.000 RON în faza de urmărire penală, iar câte 75 RON onorariu

parțial al avocatului oficiu pentru fiecare inculpat la fond.

Față de acest probatoriu administrat în

cauză, judecătorul Tribunalului a constatat că faptele inculpatului S.C.M. de a

vinde, în datele de 05 aprilie 2010 și 19 aprilie 2010, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, droguri de mare risc și de a-și procura și deține, în cursul anului

2010, droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de risc

în vederea consumului propriu, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la faptele reținute în sarcina

sa, inculpatul S.C.M. a recunoscut faptul că este consumator de droguri (hașiș,

iarbă, sare de baie, plante etno-botanice), însă nu recunoaște faptul că a vândut

plicuri de „Special Gold” sau alte droguri.

În

ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., judecătorul Tribunalului

a constatat că acesta, împreună cu fratele său și cu alți martori din prezenta cauză

sunt consumatori de droguri.

La data de 17 iunie 2010, cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate, la domiciliul învinuitului M.S. s-au găsit 14,8 g. rezină

de canabis - hașiș, o pipă cu urme de tetrahidrocannabinol și o foarfecă având urme

de rezină de cannabis, ce aparțineau inculpatului M.S., precum și un pistol marca

C. 9 mm și un cartuș nefolosit.

Cu privire la inculpatul M.S., martora

Ș.B. a arătat că inculpatul este consumator de

droguri, respectiv țigări cu cannabis și hașiș, drogurile

fiind procurate din străinătate.

Substanțele ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare au fost identificate ca fiind rezină de cannabis, iar examenul toxicologic

al inculpatului a fost pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.

Cu privire la faptele reținute în sarcina

sa, inculpatul M.S. arată că cele 13 g. de hașiș găsite la percheziție au fost cumpărate

de el din Germania cu 100 euro, iar pistolul a fost adus din Germania cu mulți ani

în urmă.

În

acest context, judecătorul Tribunalului a constatat că fapta

inculpatului M.S. de a procura și deține, în vederea consumului propriu, o cantitate

de 14,8 g. rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. și ped. de art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

În

ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina

inculpatului, aceea ce nerespectare a regimului armelor și munițiilor, judecătorul

Tribunalului a constatat că la termenul de judecată din 09 februarie 2011, reprezentantul

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, cu motivarea că arma găsită la domiciliul inculpatului face

parte din categoria armelor neletale.

Examinând cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei, judecătorul Tribunalului a constatat că aceasta nu este întemeiată,

sens în care a respins-o, întrucât expertiza efectuată în cauză a atestat faptul

că arma găsită este o armă de foc neletală, confirmată pentru alarmare și pentru

împrăștierea de substanțe de neutralizare și iritant-lacrimogene. Această armă,

față de caracteristicile sale constatate tehnico-științific, se încadrează în categoria

F din Anexa la Legea nr. 295/2004, pct. 26, fiind supusă notificării prealabile,

în condițiile prev. de art. 58 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.

În

aceste condiții, judecătorul Tribunalului a apreciat că fapta

inculpatului nu se încadrează în dispozițiile art. 136

1

din Legea

nr. 295/2004, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei

a fost respinsă, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul regimului sancționator, judecătorul

Tribunalului a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele

săvârșite, gradul mediu de pericol al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite,

dar și persoana inculpatului.

Acesta prezintă dificultăți de integrare

socială, fiind angrenat într-un anturaj de persoane cu comportament infracțional.

S-a reținut că inculpatul M.S. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen, definitivă

la data de 19 mai 2010, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Sibiu și inculpații.

Parchetul a solicitat casarea sentinței

și reanalizarea întregului material probator, deoarece, în privința inculpatului

M.S. s-au încălcat dispozițiile art. 86

4

și art. 83 C. pen., deoarece

în mod greșit deși a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 4 luni închisoare i s-a aplicat o nouă pedeapsă cu suspendare sub supraveghere,

ceea ce încalcă prevederile art. 83 alin. (1) C. pen., întrucât a doua infracțiune

a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate acordate anterior

de instanța germană.

S-a mai arătat că pedeapsa de 4 luni trebuia

adăugată la pedeapsa de 2 ani din sentința instanței române și trebuia dedusă, în

baza art. 88 C. pen. perioada arestului preventiv din 12 ianuarie 2010 la 11

mai 2010, reducerea pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, motivat

de poziția sa procesuală de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în

judecată.

Parchetul a mai arătat că pedeapsa aplicată

inculpatului S.C.M., de 3 ani închisoare, reținându-i circumstanțe atenuante, este

prea mică în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurarea că era cunoscut în mediul

consumatorilor de droguri, însuși legiuitorul sancționând cu limite între 10 și

20 ani.

Inculpatul S.C.M. a solicitat reducerea

pedepsei și schimbarea modalității de executare.

Inculpatul M.S. a reluat argumentele din

fața instanței de fond și a solicitat schimbarea încadrării juridice, arătând că

dispozițiile art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 determină ca art. 279

alin. (1) C. pen. să nu-și mai găsească aplicarea la momentul apariției legii menționate.

Pentru infracțiunea de consumator de cannabis

a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deoarece din 14,3

g. nu se pot confecționa nici maxim 10 țigări.

Prin decizia penală nr. 12/A din 31

ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba lulia a admis apelul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu, și

a constatat că, în mod corect, Tribunalul Sibiu a recunoscut pe cale incidentală

condamnarea aplicată inculpatului M.S. în Germania, și, în consecință, a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni, dar în mod evident greșit

a constatat că pedeapsa a fost executată și, de asemenea, în mod greșit, a condamnat

pe inculpat pentru faptele comise prin sentința supusă respectivului control de

legalitate la o pedeapsă cu suspendare sub supravegherea executării.

Au fost respinse ca nefondate apelurile

declarate de inculpați.

Prin decizia penală nr. 3739 din 15

noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul

declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 31 ianuarie

2012 a Curții de Apel Alba lulia și a trimis cauza spre rejudecare, în apel, cu

privire la acest inculpat, menținând decizia penală atacată cu privire la inculpatul

S.C.M. al cărui recurs a fost respins ca nefondat.

În

rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul M.S.;

Prin decizia penală nr. 66/A din 02 aprilie

2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost

admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinței

penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal

nr. 4232/85/2010 și, în consecință, a desființat sentința penală atacată, sub aspectul

modului de soluționare a laturii penale, numai cu privire la inculpatul M.S., și

rejudecând în aceste limite:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 83

C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată

în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa

de 2 ani închisoare.

A fost înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

, art. 86

3

și art. 71 alin. (5) C. pen. privind pedeapsa

de 2 ani și 4 luni.

În

baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare perioada arestului preventiv din data de 14

ianuarie 2010 și până la data 11 mai 2010.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în

dosarul penal nr. 4232/85/2010.

A fost respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul apelant M.S., care a fost obligat la plata sumei de 377,04 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Totodată, s-a dispus ca suma de 302,04

RON, reprezentând retribuție pentru serviciile prestate de traducătorul I.W., să

fie plătită din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Curții de Apel

Alba lulia.

S-a luat act că față de inculpatul S.C.M.

sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul

penal nr. 4232/85/2010 este definitivă.

În

baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., s-a dispus ca cheltuielile

judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului, iar suma de 300 RON reprezentând

onorariu avocat din oficiu în apel pentru inculpatul-intimat S.C.M. să fie avansată

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut că inculpatul M.S. a fost condamnat definitiv la data de 19

mai 2010 la pedeapsa de 4 luni cu suspendare, iar sfârșitul perioadei de suspendare

este 18 mai 2013, arestul preventiv nefiind dedus.

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 302/2004 și Deciziei Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002

a Consiliului Uniunii Europene se aplică procedura română în raport cu persoanele

cercetate.

Prin urmare, Curtea de Apel a reținut că

în mod corect judecătorul Tribunalului a procedat la recunoașterea pe cale incidentală

a sentinței penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen dată în dosarul

penal nr. 253 Js 201031/10, definitivă la data de 19 mai 2010, conform dispozițiilor

art. 119 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, coroborat

cu art. 53 C. pen.

Fapta pentru care a fost cercetat de instanțele

române a fost comisă în data de 17 iunie 2010, deci după rămânerea definitivă a

sentinței de condamnare nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă

la data de 19 mai 2010 (pentru fapta comisă în 12 ianuarie 2010).

Având în vedere că fapta pentru care a

fost condamnat prin sentința penală supusă prezentului control de legalitate este

ulterioară condamnării definitive, dar pedeapsa de 4 luni nu atrage reținerea recidivei,

Curtea de Apel va constata că incidența dispozițiilor art. 40 C. pen. este corectă,

dar menține suspendarea dispusă prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei

Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, recunoscută pe cale incidentală.

Soluția se impune deoarece perioada arestului

preventiv de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010 reprezintă cele 4 luni din pedeapsa

ce i-a fost

aplicată de Judecătoria

Munchen al cărei sfârșit al perioadei de suspendare este 18 mai 2013.

Prin urmare, s-a arătat nu se puteau adăuga

cele 4 luni închisoare executate deja în arest preventiv la pedeapsa din sentința

prezentă supusă actualului control de legalitate deoarece ar echivala cu recunoașterea

pe cale incidentală a altei pedepse decât cea aplicată de instanța germană și care

i-ar crea o situație mai grea inculpatului. Potrivit art. 119 din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoașterea hotărârilor penale se poate face

și pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către instanța de

judecată în fața căreia cauza este pendinte.

Potrivit art. 116 din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr. 222/2008, recunoașterea pe teritoriul României a unei

hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: România

și-a asumat asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte;

a fost respectat dreptul la un proces echitabil; nu a fost pronunțată pentru o infracțiune

politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun;

respectă ordinea publică a statului român; hotărârea produce efecte juridice în

România, potrivit legii penale române; nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași

fapte împotriva aceleași persoane în România.

În

consecință, Curtea de Apel, analizând înscrisurile depuse

la dosar, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea

nr. 302/2004, în sensul că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul are corespondent

în legislația penală română și recunoașterea sentinței penale nr. 844 din 10

mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010 are consecințe

pozitive pentru inculpat.

Sub același aspect, s-a reținut că nu se

impune revocarea suspendării pedepsei de 4 luni, dispusă prin sentința penală

nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen definitivă la data de 19 mai 2010,

deoarece urmarea ar fi aceeași, executarea din nou a celor 4 luni, ceea ce reprezintă

pedeapsa aplicată de instanța germană.

Executarea condamnării nu este încheiată

în raport cu termenul de încercare, sfârșitul perioadei de suspendare fiind 18

mai 2013, dar prin raportare la durata pe care instanța germană a dispus-o ca inculpatul

să o execute în regim privativ de libertate, cele 4 luni au fost executate în arest

preventiv.

Ori, nu se poate reține că inculpatul ar

mai avea din cele 4 luni executate în regim privativ de libertate un rest neexecutat,

deoarece s-ar ajunge la o situație mai grea și la pedeapsă care nu ar asigura scopul

pedepsei așa cum a fost aplicat prin hotărârea de condamnare străină.

Sub aspectul modalității de executare a

pedepsei aplicată prin sentința supusă prezentului control de legalitate, Curtea

de Apel a reținut că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere nu este de natură

să asigure scopul pedepsei și reeducarea inculpatului.

Astfel, acesta a comis în România (iunie

2010), la câteva luni după furtul comis în Germania (ianuarie 2010), infracțiunea

de a procura și deține în vederea consumului propriu, o cantitate de 14,8 g. rezină

de cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere

de droguri de risc pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 (modificată) în concurs real cu infracțiunea de deținere de arme

prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.

Ambele fapte sunt grave și impun sancționarea

în regim privativ de libertate, prin raportare la persistența infracțională în țară

și în străinătate.

Astfel, faptul că a fost arestat preventiv

în Germania timp de 4 luni pentru infracțiuni contra patrimoniului, nu l-a determinat

să-și revizuiască comportamentul, ci a stăruit în atitudinea infracțională, de sfidare

a normelor legale, așa încât, la doar o lună după eliberare din arest din Germania,

revenit în România, a comis infracțiuni de o gravitate sporită.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba

lulia și inculpatul M.S.

Parchetul a solicitat, potrivit susținerilor

consemnate în încheierea de dezbateri, admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului

suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin

sentința penală a Judecătoriei Munchen și executarea acesteia alături de pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată pentru faptele deduse judecății, inculpatul urmând

să execute în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, din care, conform

art. 88 C. pen., să fie computată durata executată în arest preventiv, de la 14

ianuarie 2010 până la 11 mai 2010.

Inculpatul M.S. a solicitat, potrivit susținerilor

consemnate în încheierea de dezbateri, ca pedeapsa - astfel cum a fost stabilită

de Curtea de Apel Alba lulia - să fie executată în modalitatea suspendării condiționate.

Examinând recursurile declarate în cauză

atât în raport cu motivele invocate, cât și sub toate aspectele de legalitate,

Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor atăta în continuare, apreciază că

recursul Parchetului este întemeiat și urmează a fi admis, în sensul precizat în

dispozitivul prezentei, iar recursul inculpatului M.S. este nefondat și urmează

a fi respins ca atare, cu obligarea sus-numitului la plata chetuielilor judiciare

avansate de stat.

Detenția executată în Germania de inculpatul

M.S. în intervalul 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010 are, în mod vădit, caracterul

unei detenții preventive, iar nu pe acela al executării unei pedepse privative de

libertate, cum, în mod vădit greșit a apreciat instanța de apel cu prilejul rejudecării

apelului sus-numitului inculpat (potrivit deciziei penale nr. 3739 din 15 noiembrie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), aceasta rezultând în

mod pregnant din însăși succesiunea în timp a încetării acestei detenții - 11 mai

2010 - și pronunțarea hotărârii de condamnare de către instanța din Germania - 10

mai 2010; cu alte cuvinte, încetarea sus-arătatei detenții (în mod cert preventivă)

este consecința imediată și inevitabilă a dispoziției din hotărârea de condamnare

mai sus arătată de suspendare a executării pedepsei de 4 luni închisoare, iar nu

consecința executării complete (epuizării) și încă înainte de rămânerea definitivă

a hotărârii acestei pedepse (aspect sub care este de semnalat și constatarea că

pedeapsa de 4 luni închisoare a cărei executare ar fi început la 14 ianuarie 2010,

oricum nu putea expira la 11 mai 2010, ci cu câteva zile mai târziu, respectiv 5

zile, potrivit recursului Parchetului.

Aceeași instanță este în mod vădit contradictorie

cu sine însăși din moment ce în considerentele deciziei apreciază că pedeapsa aplicată

de instanța din Germania ar fi fost parțial (dar în proporție covârșitoare - 118

zile) executată, în timp ce în dispozitiv „compută perioada arestului preventiv

din data de 14 ianuarie 2010 și până la 11 mai 2010”.

Așa fiind, soluția care se impune este

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată

de instanța străină și executarea acesteia în cumul aritmetic - potrivit art. 83

alin. (1) C. pen. - cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată, pentru

infracțiuni epuizate la 17 iunie 2010, prin sentința penală nr. 83 din 19 aprilie

2011 a Tribunalului Sibiu (pedeapsă în privința căreia există autoritate de lucru

judecat), urmând ca detenția executată în Germania în perioada 14 ianuarie 2010

- 11 mai 2010 să fie dedusă - ca arestare preventivă (după cum s-a arătat mai sus

- din pedeapsa rezultantă (prin cumul aritmetic) de 2 ani și 4 luni închisoare.

Sub acest din urmă aspect, cu referire

la considerentul din recursul Parchetului menționat în încheierea de dezbateri din

22 ianuarie 2014, care se apreciază a fi eronat, Înalta Curte observă că, în ce

privește pedeapsa aplicabilă în cazul „pluralității intermediare” art. 40 C.

pen. trimite la regulile pentru concursul de infracțiuni.

Din dosarul cauzei rezultă că inculpatul

a săvârșit faptele ce au atras condamnarea sa definitivă la pedeapsa rezultantă

de 2 ani închisoare (conform sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului

Sibiu) la 17 iunie 2010, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

de 4 luni închisoare aplicate de instanța străină, în condițiile pluralității intermediare

(art. 40 C. pen.), mai sus demonstrându-se, fără putință de tăgadă, și că, în perioada

14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010, acesta s-a aflat în stare de arest preventiv, iar

nu în executarea pedepsei aplicate de această instanță străină (pedeapsă „definitivată”

abia la 19 mai 2010) încât aplicarea art. 83 C. pen. - sub cele trei aspecte (revocarea

suspendării/cumulul aritmetic al pedepselor/executarea efectivă, într-un loc de

deținere a pedepselor astfel cumulate) - se impune ca singura soluție legală, exclusă

fiind posibilitatea aplicării art. 81 C. pen., după cum, fără vreun temei legal,

s-a solicitat.

Pentru condiderentele expuse urmează a

se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva deciziei penale

nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.

Vor fi caseate, în parte, decizia penală

atacată și sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu

și ,în rejudecare:

În

temeiul art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844

din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10

și se va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2

ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 279 alin. (1) C. pen., inculpatul M.S. urmând

să execute în detenție pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Va fi dedusă din pedeapsa de 2 ani și 4

luni închisoare durata arestării preventive, de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai

2010.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Recurentul intimat inculpat M.S. va fi

obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 66/A din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel

Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.

Casează, în parte, decizia penală atacată

și sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și,

rejudecând:

În

temeiul art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din

10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen pronunțată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 și

dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., stabilind ca inculpatul

M.S. să execute în detenție pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Compută din pedeapsa de 2 ani și 4 luni

închisoare durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 11 mai 2010.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul intimat inculpat M.S.

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie

2014.