ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3739/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3739/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 12/A/2012 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 83 din 19 aprilie 2011 a

Tribunalului Sibiu în dosarul penal nr. 4232/85/2010.

A fost desființată

sentința penală atacată în ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., cu privire la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 86

1

C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen,

pronunțată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10 și s-a dispus executarea

acestei pedepse alături de cea de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa

în detenție pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

A fost computată din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 11

mai 2010.

Au fost menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de inculpații S.C.M. și M.S. împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost obligați inculpații

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, cerere formulată de inculpatul

M.S.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 74 pct. 1 lit. a), art. 76 C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată

de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 pct. 1 lit. a), 76

C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără

drept.

În baza art. 33 lit.

a), b), 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64

lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; însărcinat

cu supravegherea inculpatului;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

pct. 3 lit. f) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:

a) să se supună măsurilor

de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub

supraveghere a pedepsei aplicate.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 pct. 1

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 119 din Legea

nr. 302/2004 s-a recunoscut sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei

Munchen dată în dosarul penal nr. 253 Js 201031/10, definitivă la data de 19

mai 2010.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2006 cu aplicarea art. 40 pct. 1 C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.S., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept.

În baza art. 279

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 40 pct. 1 C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit.

a), 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni aplicată prin sentința

penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen dată în dosarul penal nr.

253 Js 201031/10, definitivă la data de 19 mai 2010.

S-a constatat executată

această pedeapsă.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, însărcinat

cu supravegherea inculpatului;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

pct. 3 lit. f) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:

a) să se supună măsurilor

de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub

supraveghere a pedepsei aplicate.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit.

b), f) C. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus

confiscarea cantității de 0,5 gr. mefedronă, a cantității de 2,26 gr. cannabis și

a sumei de 450 RON de la inculpatul S.C.M. și a cantității de 13,7 gr. rezină de

cannabis - hașiș, a unei pipe speciale pentru fumat cannabis și rezină de cannabis,

a unei foarfeci folosite la secționarea drogurilor și a unui pistol marca C.G. calibrul

9 mm și cartușul pentru această armă.

În baza art. 191 C. proc.

pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat de

câte 2.375 RON pentru fiecare inculpat, din care 4.000 RON în faza de urmărire penală

iar câte 75 RON onorariu parțial al avocatului oficiu pentru fiecare inculpat la

fond.

În motivarea acestei hotărâri

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

S.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și M.S. pentru săvârșirea infracțiunii art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că,

în data de 02 aprilie 2010 învinuiții D.A., S.E. și S.A.E. au intermediat vânzarea

de către o persoană necunoscută, denumit de ei „C.”, a unui plic de sare de baie

„S.G.” cu conținut de mefedronă, drog de mare risc conținut de Tabelul I din Anexa

la Legea nr. 143/2000 modificată, contra sumei de 40 RON, către investigatorul sub

acoperire „A.”, autorizat să acționeze în cauză.

În data de 05 aprilie

2010 investigatorul sub acoperire „A.”, prin intermediul colaboratorului acestuia

„G.”, autorizat în cauză, a cumpărat un alt plic de sare de baie „S.G.” cu conținut

de mefedronă și un plic cu 0,5 grame de „speed”, cristale de amfetamină, tot drog

de mare risc conținut de Tabelul I din Anexa la Legea nr. 143/2000 modificată, de

la învinuiții S.C.M. și M.A.L., contra sumelor de 50 RON și respectiv 100 RON pentru

fiecare plic.

În data de 19 aprilie

2010 colaboratorul „G.” al investigatorului sub acoperire „A.” a cumpărat de la

învinuiții S.C.M. și M.A.L. un număr de 8 plicuri de sare de baie „S.G.” cu conținut

de mefedronă și două plicuri cu „speed”, cristale de amfetamină, contra sumelor

de 50 RON/plic și respectiv 200 RON/plic.

În datele de 19

aprilie 2010 și 30 aprilie 2010 investigatorul sub acoperire „A.” a cumpărat autorizat

de la învinuitul S.E., câte 1,5 grame de rezină de cannabis (hașiș) contra sumei

de 80 RON/gram prima dată și respectiv 75 de RON/gram a doua oară.

În data de 13 mai 2010

investigatorul sub acoperire „A.” a cumpărat autorizat de la o persoană necunoscută,

prin intermediul învinuitului S.E., cantitatea de 1 gram de cannabis contra sumei

de 160 RON.

În data de 17 iunie 2010,

cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la domiciliul învinuitului S.C.M.,

au fost descoperite în autoturismul folosit de acesta marca F.P., un număr de șase

plicuri de carton de sare de baie „S.G.” și un număr de două plicuri transparente

din material plastic în care se afla cantitatea totală de aproximativ 0.19 grame

de mefedronă. De asemenea, în cadrul aceleiași percheziții domiciliare, într-un

alt autoturism al învinuitului marca V.G., s-a găsit cantitatea de 2,54 grame de

cannabis.

Cu ocazia efectuării percheziției

domiciliare la locuința învinuiților M.A.L. și M.S. situată în orașul Cisnădie,

au fost găsite 14,8 grame de rezină de cannabis-hașiș, o pipă ce conținea urme de

tetrahidrocannabinol și o foarfece cu urme de rezină de cannabis, ce aparțineau

învinuitului M.S., precum și pistol marca C.G., calibru 9 mm, cu aer comprimat și

un cartuș nefolosit pentru acesta. De asemenea, arma și muniția aparțineau tot învinuitului

M.S., care a arătat că le-a adus de mai mulți ani din Germania și că nu deține nici

un act sau autorizație cu privire la acestea.

În drept, s-a reținut

că, faptele inculpatului S.C.M. care în datele de 05 aprilie 2010 și 19 aprilie

2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut droguri de mare risc,

și care, în cursul anului 2010 și-a procurat și a deținut droguri de risc în vederea

consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic

de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului

propriu, prevăzute și pedepsite de:

- art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 modificată,cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului M.S.

care și-a procurat și a deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 14,8

grame de rezină de cannabis (hașiș), precum și un pistol cu aer comprimat și un

cartuș, pentru nici una dintre acestea învinuitul neavând certificat de deținător,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de mare

risc în vederea consumului propriu și nerespectare a regimului armelor și munițiilor,

prevăzute și pedepsite de:

- art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 modificată,

- art. 279 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În faza de urmărire penală

au fost administrate următoarele probe: declarația învinuitei S.A.E., declarația

martorei D.E.S., ale martorilor D.F.D., R.I.A., O.S.C., Ș.B., raportul investigatorului

sub acoperire „A.” din 5 aprilie 2010, procesul verbal al Ofițerului de legătură

al investigatorului acoperit, raportul tehnico-științific din 8 aprilie 2010, raportul

investigatorului acoperit „A.” din 19 aprilie 2010, procesul verbal al Ofițerului

de legătură, raportul tehnică-științific din 22 aprilie 2010, procesul verbal de

percheziție domiciliară la domiciliul învinuitului M.S., raportul tehnico-științific

din 29 iunie 2010, buletine de analiză toxicologică întocmite cu privire la învinuitul

M.S. și R.R., raport de expertiză tehnico-științifică cu privire la pistol și muniție,

declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților cu privire la care s-a disjuns

cauza, procesul verbal de percheziție la domiciliul inculpatului S.C.M. și procesul

verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

În faza de judecată instanța

a procedat la audierea celor doi inculpați, la efectuarea unor rapoarte de evaluare

pentru inculpați și la audierea martorilor R.A., O.S.C., Ș.B., F.N., D.F., D.E.,

S.A., T.M., și a martorului cu identitate protejată - investigatorul sub acoperire

„A.”.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Tribunalul a considerat că inculpatul S.C.M., domiciliază în orașul Cisnădie,

dar o mare parte a timpului domiciliază în străinătate unde lucrează și de unde

își procură diferite cantități de droguri, fiind cunoscut între consumatorii de

sare de baie ca fiind unul dintre furnizori. În acest sens martora S.A. a arătat

că inculpatul S.C.M. era consumator de droguri și a întrebat martora dacă cunoaște

persoane cărora să le plaseze sare de baie. În acest sens martora a comunicat unor

cunoștințe (F.M., H.A., P., Ș., O.) numărul de telefon al inculpatului la care putea

fi contactat, aceste persoane obișnuind să consume astfel de droguri în incinta

barului „O.”.

Martorul F.I.A. a arătat

că a contactat-o pe martora S.A. pentru a-i procura droguri, aceasta comunicându-i

prețurile practicate și urmând să contacteze persoana furnizoare.

La rândul său, martora

D.E.S. a arătat că martora S.A. s-a deplasat, în luna martie 2010, în Cisnădie,

pentru a-i procura unei persoane poreclit „V.” - taximetrist, un plic de „S.G.”.

Martorul R.I.A. a relatat

faptul că inculpatul S.C.M. frecventa barul „O.”, fiind văzut în compania martorilor

S.N., S.A.

De asemenea, martorul

O.S.C. a arătat că a consumat substanțe etnobotanice împreună cu inculpatul S.C.M.,

drogurile fiind aduse de inculpat, acesta ocupându-se de comercializarea sării de

baie cu sume cuprinse între 30-40 RON. Inculpatul a solicitat martorului să-i găsească

clienți pentru „S.G.” și să le facă legătura cu inculpatul, relevante fiind, în

acest sens, și convorbirile telefonice purtate între cei doi.

Aceste declarații de martori

s-au coroborat cu procesele-verbale întocmite de Ofițerii de legătură și investigatorul

sub acoperire „A.”, care au confirmat faptul că, în data de 5 aprilie 2010 inculpatul

S.C.M. a vândut, colaboratorului autorizat „G.” un plic cu sare de baie „S.G.” cu

suma de 50 RON acesta cuprinzând,  grame de metilmetcatinonă- mefedronă, substanță

ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

La data de 19 aprilie

2010 investigatorul acoperit „A.” s-a deplasat cu colaboratorul autorizat „G.” în

Cisnădie, în apropierea locuinței inculpatului S.C.M., de la care a cumpărat 10

plicuri de „S.G.” cu suma de 400 RON, banii fiind încasați de inculpatul S.C.M.

Substanța aflată în aceste plicuri este tot mefedronă, astfel cum a rezultat din

raportul de constatare tehnică-științifică.

Activitatea inculpatului

S.C.M., de comercializare a plicurilor cu sare de baie a fost reflectată și în procesul

verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de acesta, precum convorbirea

purtată cu M. convorbire purtată cu R.R., cu J.A. precum și cu alte persoane.

Pe de altă parte, cu ocazia

percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului S.C.M., au fost găsite

șase plicuri cu sare de baie „S.G.” și două plicuri cu 0.19 grame de mefedronă,

în autoturismul folosit de inculpat marca F.P., iar în autoturismul marca V.G. s-a

găsit o cantitate de 2,54 grame de cannabis.

Față de acest probatoriu

administrat în cauză, Tribunalul a constatat că, faptele inculpatului S.C.M. de

a vinde, în datele de 5 aprilie 2010 și 19 aprilie 2010, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, droguri de mare risc și de a-și procura și deține, în cursul anului

2010, droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de risc

în vederea consumului propriu, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la faptele

reținute în sarcina sa, inculpatul S.C.M. a recunoscut faptul că este consumator

de droguri (hașiș, iarbă, sare de baie, plante etno-botanice) însă nu a recunoscut

faptul că a vândut plicuri de „S.G.” sau alte droguri.

La individualizarea pedepselor

ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, gradul mediu de pericol social, împrejurările

în care faptele au fost săvârșite și persoana inculpatului.

Astfel, instanța a avut

în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta de trafic de droguri de mare

risc (la scurt timp după modificarea Legii nr. 143/2000 prin O.U.G. nr. 6/2010,

care a introdus pe lista drogurilor de mare risc și mefedrona, numărul actelor materiale,

cantitatea de droguri vândută și cea oferită spre vânzare, persoanele cărora le

erau destinate drogurile (consumatori de astfel de droguri).

De asemenea, Tribunalul

a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor

penale, și conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, astfel că,

dând eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a), 76 C. pen., Tribunalul a aplicat acestuia

o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute

de art. 64 lit. a) Teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 C. pen., Tribunalul

a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 33 lit.

a), b), art. 34 C. pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) Teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. Tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a), b) Teza V, lit. b) C. pen.

Sub aspectul modalității

de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul a avut în vedere concluziile referatului

presentențial întocmit de Serviciul de Probațiune potrivit căruia inculpatul prezintă

dificultăți de integrare socială, are nevoie de consiliere și asistență de specialitate,

fiind necesară întreruperea contactului cu alte persoane cu preocupări legate de

droguri.

În acest sens, Tribunalul

a apreciat că, dată fiind pedeapsa aplicată inculpatului, și circumstanțele personale

ale acestuia, scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, prin interzicerea

unor obligații și măsuri de supraveghere în sarcina acestuia care să permită o supraveghere

eficientă a inculpatului.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.S., Tribunalul a constatat că acesta, împreună cu fratele său și

cu alți martori din prezenta cauză sunt consumatori de droguri.

La data de 17 iunie 2010,

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul învinuiților M.S. s-au

găsit 14,8 grame rezină de canabis - hașiș, o pipă cu urme de tetrahidrocannabinal

și o foarfece cu urme de rezină de cannabis, ce aparțineau inculpatului M.S., precum

și un pistol marca C.G. 9 mm și un cartuș nefolosit.

Cu privire la inculpatul

M.S., martora Ș.B. a arătat că inculpatul este consumator de droguri, respectiv

țigări cu cannabis și hașiș, drogurile fiind procurate din străinătate.

Substanțele ridicate cu

ocazia percheziției domiciliare au fost identificate ca fiind rezină de cannabis

iar examenul toxicologic al inculpatului a fost pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.

Cu privire la faptele

reținute în sarcina sa, inculpatul M.S. a arătat că cele 13 grame de hașiș găsite

la percheziție au fost cumpărate de el din Germania cu 100 euro, iar pistolul a

fost adus din Germania cu mulți ani în urmă.

În acest context, Tribunalul

a constatat că fapta inculpatului M.S. de a procura și obține în vederea consumului

propriu, o cantitate de 14,8 grame rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev.

și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

În ceea ce privește cea

de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, aceea ce nerespectare a

regimului armelor și munițiilor, Tribunalul a constatat că la termenul de judecată

din 9 februarie 2011, reprezentantul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, cu motivarea că arma găsită

la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor neletale.

Examinând cererea de schimbare

a încadrării juridice a faptei, Tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată,

sens în care a respins-o întrucât expertiza efectuată în cauză a atestat faptul

că arma găsită este o armă de foc neletală, confirmată pentru alarmare și pentru

împrăștierea de substanțe de neutralizare și instant-lacrimogene. Această armă,

față de caracteristicile constatate ale acesteia, se încadrează în categoria F anexă

la Legea nr. 295/2004, punctul nr. 26, fiind supusă notificării prealabile, în condițiile

prev. de art. 58 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.

În aceste condiții, Tribunalul

a apreciat că fapta inculpatului nu se încadrează în dispozițiile art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice

a faptei a fost respinsă, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 279 alin.

(1) C. pen.

Sub aspectul regimului

sancționator, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru faptele săvârșite, gradul mediu de pericol al acestora, împrejurările în

care au fost săvârșite dar și persoana inculpatului.

Acesta prezintă dificultăți

de integrare socială, fiind angrenat într-un anturaj de persoane cu comportament

infracțional.

De altfel, inculpatul

M.S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei

Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, la o pedeapsă privativă de libertate

de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a cărei executare a fost suspendată

condiționat.

În această situație, Tribunalul

văzând dispozițiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, recunoașterea

unei hotărâri penale pronunțată de instanțele din străinătate se poate face și pe

cale incidentală de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte,

Tribunalul a procedat la recunoașterea sentinței penale nr. 844 din 10 mai 2010

a Judecătoriei Munchen, dată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 definitivă la data

de 19 mai 2010.

Întrucât prezentele fapte

au fost săvârșite după condamnarea definitivă a inculpatului în Germania, și nu

sunt întrunite condițiile prev. de lege pentru reținerea stării de recidivă, instanța

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 pct. 1 C. pen., aplicând inculpatului M.S.

o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri

de risc pentru consum propriu și de 2 ani închisoare pentru nerespectarea regimului

armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit.

a), 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., Tribunalul a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 844/2010 a Judecătoriei Munchen și a constatat

executată această pedeapsă, astfel că dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. au

devenit ineficiente.

În baza art. 71 C.

pen. Tribunalul a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II lit. b) C. pen.

Sub aspectul modalității

de executare a pedepsei, Tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată în Germania

a fost executată, a apreciat că, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite,

de pedeapsa aplicată și de persoana inculpatului, pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru inculpat și acesta, fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși

alte infracțiuni.

În consecință, în baza

art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de

2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani ce constituie termen

de încercare în condițiile art. 86

2

C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații S.C.M. și

M.S.

Prin apelul declarat D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sibiu a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii

penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei decizii prin care să fie majorată

pedeapsa aplicată inculpatului S.C.M. și să fie înlăturate disp. art. 86

1

C. pen. în ce-i privește pe ambii inculpați.

În motivarea apelului

s-a susținut că s-au încălcat disp. art. 86

4

C. pen. și art. 83 C.

pen., în sensul că în mod greșit instanța de fond, după revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului M.S., a dispus

din nou suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare la

care a fost condamnat.

Așa cum rezultă din sentința

penală nr. 844 din 10 mai 2010, definitivă la data de 19 mai 2010, a Judecătoriei

Munchen, recunoscută de instanța de fond pe cale incidentală, inculpatul M.S. a

fost condamnat la 4 luni pedeapsă privativă de libertate, cu perioadă de probă pentru

suspendarea condiționată a executării de 3 ani, pentru săvârșirea unei fapte de

furt la data de 12 ianuarie 2010, pe teritoriul statului german.

Infracțiunile din prezenta

cauză au fost săvârșite în perioada termenului de încercare a suspendării condiționate

acordate prin sentința germană și în mod corect instanța de fond a revocat această

suspendare condiționată dar, în mod greșit a constatat că pedeapsa a fost executată.

Conform dispozițiilor

legale instanța de fond trebuia să dispună revocarea beneficiului suspendării sub

supraveghere și adăugarea pedepsei de 4 luni închisoare, la pedeapsa de 2 ani închisoare

la care a fost obligat inculpatul prin sentința atacată. Conform art. 88 C.

pen., trebuia a se dispune deducerea din pedeapsă a perioadei executate în străinătate,

respectiv între 14 ianuarie 2012 și 11 mai 2010.

Cu privire la inculpatul

S.C.M. s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate, avându-se în vedere gravitatea

faptelor săvârșite, cantitatea de droguri traficată și realizarea scopului pedepsei.

Prin apărătorul ales inculpatul

S.C.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând,

a se dispune reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia.

În motivarea apelului

s-a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale,

a avut o comportare bună atât anterior comiterii faptei cât și ulterior și că muncește

în străinătate.

Prin apărătorul ales inculpatul

M.S. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de nerespectare a regimului armelor

și munițiilor, faptă prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. în fapta prevăzută de

art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, apreciind că fapta comisă de inculpat

întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cu privire la a doua infracțiune

reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea de deținere și consum de droguri

de risc, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat a

se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen., a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni și a se aplica dispozițiile art. 18

1

C.

pen. și o amendă prevăzută de art. 90 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat,

dacă se va aprecia că nu se impune achitarea sa, a se dispune reducerea pedepsei

aplicate și orientarea ei sub minimul prevăzut de legea penală.

În motivarea apelului

s-a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor, faptă prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. este cea prevăzută

de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, apreciind că fapta comisă de inculpat

întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În opinia sa, dispozițiile

art. 279 alin. (1) C. pen. nu își mai găsesc aplicarea de la momentul apariției

acestei legi.

În cauză a fost efectuat

un raport de constatare tehnico-științifică aflat la dosarul de urmărire penală,

din care a rezultat că arma expertizată se încadrează în categoria armelor neletale.

Cu privire la cartuș, tot din acest raport a rezultat că este unul de alarmare și

nu un cartuș care ar putea produce leziuni, motiv pentru care s-a impus schimbarea

încadrării juridice.

Cu privire la a doua infracțiune

reținută în sarcina inculpatului și cea de-a două solicitare, s-a arătat că la data

percheziției a fost identificată o cantitate infimă de 14,3 grame cannabis, din

care nu se pot confecționa nici măcar 10 țigări. Inculpatul a recunoscut că este

consumator, între timp a făcut eforturi și a renunțat la consum, aspect ce solicită

a fi avut în vedere la stabilirea pedepsei.

Referitor la solicitarea

subsidiară s-a arătat că în cauză pot fi reținute circumstanțe atenuante avându-se

în vedere poziția sinceră a inculpatului, faptul că în opinia sa nu are antecedente

penale.

Curtea de Apel examinând

sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, conform

disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelul declarat de D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sibiu este fondat și va fi admis, iar apelurile declarate de

inculpații S.C.M. și M.S., sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:

În ce privește apelul

declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu:

Instanța de fond a reținut

o corectă stare de fapt în cauză în ce-i privește pe inculpați, stare de fapt dovedită

prin probatoriul administrat în cauză.

Astfel s-a reținut că

inculpatul S.C.M., domiciliază în orașul Cisnădie, dar o mare parte a timpului domiciliază

în străinătate unde lucrează și de unde își procură diferite cantități de droguri,

fiind cunoscut între consumatorii de sare de baie ca fiind unul dintre furnizori.

În acest sens martora S.A. a arătat că inculpatul S. era consumator de droguri și

a întrebat martora dacă cunoaște persoane cărora să le plaseze sare de baie. În

acest sens martora a comunicat unor cunoștințe (F.M., H.A., P., Ș., O.) numărul

de telefon al inculpatului la care putea fi contactat, aceste persoane obișnuind

să consume astfel de droguri în incinta barului „O.”.

Martorul F.I.A. a arătat

că a contactat-o pe martora S.A. pentru a-i procura droguri, aceasta comunicându-i

prețurile practicate și urmând să contacteze persoana furnizoare.

La rândul său, martora

D.E.S. a arătat că martora S.A. s-a deplasat, în luna martie 2010, în Cisnădie,

pentru a-i procura unei persoane poreclit „V.” - taximetrist, un plic de „S.G.”.

Martorul R.I.A. a relatat

faptul că inculpatul S.C.M. frecventa barul „O.”, fiind văzut în compania martorilor

S.N., S.A.

De asemenea, martorul

O.S.C. a arătat că a consumat substanțe etnobotanice împreună cu inculpatul S.C.M.,

drogurile fiind aduse de inculpat, acesta ocupându-se de comercializarea sării de

baie cu sume cuprinse între 30-40 RON. Inculpatul a solicitat martorului să-i găsească

clienți pentru „S.G.” și să le facă legătura cu inculpatul, relevante fiind, în

acest sens, și convorbirile telefonice purtate între cei doi.

Aceste declarații de martori

s-au coroborat cu procesele-verbale întocmite de Ofițerii de legătură și investigatorul

sub acoperire „A.”, care au confirmat faptul că, în data de 5 aprilie 2010 inculpatul

S.C.M. a vândut, colaboratorului autorizat „G.” un plic cu sare de baie „S.G.” cu

suma de 50 RON acesta cuprinzând 0,1 grame de metilmetcatinonă-mefedronă, substanță

ce face parte din Tabelul Anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

La data de 19 aprilie

2010 investigatorul acoperit „A.” s-a deplasat cu colaboratorul autorizat „G.” în

Cisnădie, în apropierea locuinței inculpatului S.C.M., de la care a cumpărat 10

plicuri de „S.G.” cu suma de 400 RON, banii fiind încasați de inculpatul S.C.M.

Substanța aflată în aceste plicuri este tot mefedronă, astfel cum a rezultat din

raportul de constatare tehnică-științifică.

Activitatea inculpatului

S.C.M., de comercializare a plicurilor cu sare de baie a fost reflectată și în procesul

verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de acesta, precum convorbirea

purtată cu M. convorbire purtată cu R.R., cu J.A. precum și cu alte persoane.

Pe de altă parte, cu ocazia

percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului S.C.M., au fost găsite

șase plicuri cu sare de baie „S.G.” și două plicuri cu 0.19 grame de mefedronă,

în autoturismul folosit de inculpat marca F.P., iar în autoturismul marca V.G. s-a

găsit o cantitate de 2,54 grame de cannabis.

Față de acest probatoriu

administrat în cauză, în mod corect Tribunalul a constatat că, faptele inculpatului

S.C.M. de a vinde, în datele de 5 aprilie 2010 și 19 aprilie 2010, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, droguri de mare risc și de a-și procura și deține, în cursul

anului 2010, droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri

de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la faptele

reținute în sarcina sa, inculpatul S.C.M. a recunoscut faptul că este consumator

de droguri (hașiș, iarbă, sare de baie, plante etno-botanice) însă nu a recunoscut

faptul că a vândut plicuri de „S.G.” sau alte droguri.

În ce-l privește pe inculpatul

M.S. instanța de fond a reținut că acesta, împreună cu fratele său și cu alți martori

din cauză sunt consumatori de droguri.

La data de 17 iunie 2010,

cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M.S.

s-au găsit 14,8 grame rezină de cannabis - hașiș, o pipă cu urme de tetrahidrocannabinal

și o foarfece cu urme de rezină de cannabis, ce aparțineau inculpatului M.S., precum

și un pistol marca C.G. 9 mm și un cartuș nefolosit.

Cu privire la inculpatul

M.S., martora Ș.B. a arătat că inculpatul este consumator de droguri, respectiv

țigări cu cannabis și hașiș, drogurile fiind procurate din străinătate.

Substanțele ridicate cu

ocazia percheziției domiciliare au fost identificate ca fiind rezină de cannabis

iar examenul toxicologic al inculpatului a fost pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.

Cu privire la faptele

reținute în sarcina sa, inculpatul M.S. a arătat că cele 13 grame de hașiș găsite

la percheziție au fost cumpărate de el din Germania cu 100 euro, iar pistolul a

fost adus din Germania cu mulți ani în urmă.

În acest context, Tribunalul

a constatat că fapta inculpatului M.S. de a procura și obține în vederea consumului

propriu, o cantitate de 14,8 grame rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev.

și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

În ceea ce privește cea

de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, aceea ce nerespectare a

regimului armelor și munițiilor, Tribunalul în mod corect a constatat că nu se impune

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 279

alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004,

cu motivarea că expertiza efectuată în cauză a atestat faptul că arma găsită este

o armă de foc neletală, confirmată pentru alarmare și pentru împrăștierea de substanțe

de neutralizare și instant-lacrimogene. Această armă, față de caracteristicile constatate

ale acesteia, se încadrează în categoria F anexă la Legea nr. 295/2004, punctul

nr. 26, fiind supusă notificării prealabile, în condițiile prev. de art. 58

pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.

S-a mai reținut că inculpatul

M.S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei

Munchen, definitivă la data de 19 mai 2010, la o pedeapsă privativă de libertate

de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a cărei executare a fost suspendată

condiționat.

Tribunalul văzând dispozițiile

art. 119 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, recunoașterea unei hotărâri penale

pronunțată de instanțele din străinătate se poate face și pe cale incidentală de

către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, în mod corect a procedat

la recunoașterea sentinței penale nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen,

dată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10 definitivă la data de 19 mai 2010.

În baza art. 83 C.

pen., Tribunalul a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 844/2010 a Judecătoriei Munchen și a constatat

executată această pedeapsă, astfel că dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. au

devenit ineficiente.

Primul motiv de apel al

D.I.I.C.O.T. este fondat.

Instanța de apel a solicitat

instanței germane să comunice care a fost pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul

S.C.M. în Germania și perioada pe care a executat-o acesta în stare de deținere

preventivă.

Din adresa Interpol București

SO52-205 s-a comunicat că inculpatul S.C.M. a fost reținut în custodie, în vederea

anchetei, de la data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 mai 2010. Inculpatul

a fost condamnat prin sentința penală nr. 844 din 10 mai 2010, a Judecătoriei Munchen,

definitivă la data de 19 mai 2010, la 4 luni pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă

ce a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 3 ani.

Deși instanța de fond

a recunoscut pe cale incidentală această sentință și în mod corect a revocat suspendarea

condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin această sentința penală,

greșit a constatat că această pedeapsă a fost executată și greșit a dispus din nou

suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat.

Întrucât infracțiunile

din prezenta cauză au fost săvârșite în perioada termenului de încercare a suspendării

condiționate acordate prin sentința germană și conform art. 86

4

și 83

C. pen., instanța de fond trebuia să dispună revocarea beneficiului suspendării

condiționate și adăugarea pedepsei de 4 luni închisoare, la pedeapsa de 2 ani închisoare

la care a fost obligat inculpatul prin sentința atacată. Totodată, conform art.

88 C. pen., trebuia să dispună deducerea din pedeapsă a perioadei executate în străinătate,

respectiv între 14 ianuarie 20120 și 11 mai 2010.

În ce privește cel de-al

doilea motiv de apel al D.I.I.C.O.T. - cel referitor la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului S.C.M., Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă

individualizare judiciară a pedepsei aplicate. Astfel, instanța a avut în vedere

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, gradul mediu de

pericol social, împrejurările în care faptele au fost săvârșite și persoana inculpatului.

S-a avut în vedere contextul

în care a fost săvârșită fapta de trafic de droguri de mare risc (la scurt timp

după modificarea Legii nr. 143/2000 prin O.U.G. nr. 6/2010, care a introdus pe lista

drogurilor de mare risc și mefedrona, numărul actelor materiale, cantitatea de droguri

vândută și cea oferită spre vânzare, persoanele cărora le erau destinate drogurile

(consumatori de astfel de droguri).

De asemenea, Tribunalul

a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor

penale, și conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor și s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 74 lit. a), 76 C. pen. chiar dacă în cauză a fost reținută agravanta

prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond, la stabilirea pedepsei, conform

disp. art. 80 alin. (2), putea reduce pedeapsa aplicată sub minimul special.

În ce privește apelul

inculpatului S.C.M.:

Prin apelul său inculpatul

S.C.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia,

având în vedere faptul că nu are antecedente penale și că anterior săvârșirii faptelor

a avut o comportare bună.

Așa cum s-a arătat mai

sus instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului S.C.M., pedeapsă ce nu se impune a fi modificată în sensul reducerii

ei. În condițiile în care instanța de fond a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3

ani închisoare inculpatului, limita minimă fiind de 10 ani închisoare în cazul nereținerii

de circumstanțe atenuante, Curtea a apreciat că nu se impune o nouă reducere a pedepsei.

Aceasta ar face ca dublul scop al pedepsei, astfel cum este acesta prev. de disp.

art. 52 C. pen. să devină ineficient.

În cauză nu se impune

nici schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate din suspendare sub

supraveghere în suspendare condiționată, Curtea apreciind că se impune ca inculpatul

să fie supravegheat ca o garanție a reeducării sale, având în vedere și referatul

de evaluare întocmit în cauză.

În ce privește apelul

declarat de inculpatul M.S.:

În apel, inculpatul M.S.

a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de nerespectare

a regimului armelor și munițiilor, faptă prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., în

fapta prevăzută de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, apreciind că fapta

comisă întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Așa cum a arătat și instanța

de fond, în cauză s-a efectuat o expertiză asupra armei găsite la domiciliul inculpatului

M.S., din concluziile acesteia rezultând faptul că arma găsită este o armă de foc

neletală, confirmată pentru alarmare și pentru împrăștierea de substanțe de neutralizare

și instant-lacrimogene. Această armă, față de caracteristicile sale, se încadrează

în categoria F anexă la Legea nr. 295/2004, punctul nr. 26, fiind supusă notificării

prealabile, în condițiile prev. de art. 58 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004.

Față de aceste concluzii,

în mod corect Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului nu se încadrează în dispozițiile

art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 și cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei a fost respinsă, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 279

alin. (1) C. pen., opinie împărtășită din aceleași motive și de către instanța de

apel.

Cu privire la cea de-a

doua faptă reținută în sarcina sa, respectiv cea de deținere și consum de droguri

de risc, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul M.S.

a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., a se constata că fapta nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni și a se aplica dispozițiile art. 18

1

C. pen. și o amendă prevăzută de art. 90 C. pen.

În subsidiar, a solicitat,

dacă se va aprecia că nu se impune achitarea sa, a se dispune reducerea pedepsei

aplicate și orientarea ei sub minimul prevăzut de legea penală.

Curtea de Apel a reținut

că la inculpatul M.S. s-a găsit cantitatea de 14,8 grame de rezină de cannabis (hașiș),

cantitate destinată consumului propriu. S-a apreciat că individualizarea judiciară

a pedepsei aplicată de către instanța de fond pentru această faptă, este corectă.

Curtea nu a împărtășit

opinia inculpatului că această faptă este în mod vădit lipsită de pericol social,

pentru a face aplicarea disp. art. 18

1

C. pen., cantitatea de drog deținută

nefiind mică și natura drogului neputând duce la concluzia că nu există pericol

social.

În ce privește solicitarea

subsidiară, de reducere a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că instanța de fond

a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, de persoana

inculpatului și concluziile referatului de evaluare întocmit în ce-l privește.

Având în vedere limitele

de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, gradul mediu de pericol al acesteia,

împrejurările în care a fost săvârșită dar și persoana inculpatului, Curtea a apreciat

că nu se impune o reducere a pedepsei aplicate, aceasta fiind just individualizată.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat recurs cei doi inculpați.

Inculpatul S.C.M. a criticat

soluția ca netemeinică și a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei

rezultante, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

A invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.S. a criticat

soluția ca netemeinică și nelegală și a solicitat achitarea în baza art. 10

lit. b

1

) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat ca instanța să constate

executată integral pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată în Germania și să înlăture

dispozițiile art. 83 C. pen.

A invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care,

potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în

considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:

Recursul formulat de inculpatul

S.C.M. este nefondat. Pedeapsa aplicată de prima instanță este adecvată gravității

faptei comise și circumstanțelor personale ale inculpatului.

De altfel minimul special

al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită fiind de 10 ani, ca

urmare a circumstanțelor atenuante aplicate, nici nu se putea aplica o pedeapsă

mai mică de 3 ani închisoare, conform dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Solicitarea

inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei nu poate fi primită

din cauza gravității faptei, executarea în stare de detenție, aleasă de instanță

pentru această pedeapsă fiind aptă să asigure scopurile trasate în art. 52 C.

pen. - prevenția generală și prevenția specială.

În ceea ce privește recursul

formulat de inculpatul M.S., Curtea apreciază că acesta este fondat, dar nu pentru

motivele invocate de inculpat.

Prima instanță a recunoscut

în baza dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 recunoașterea sentinței penale

nr. 844 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Munchen dată în Dosarul nr. 253 Js 201031/10,

definitivă la 19 mai 2010, deși la dosarul cauzei nu exista decât un extras de pe

dispozitivul acestei hotărâri, în care se menționează: „4 luni pedeapsă privativă

de libertate, perioadă de probă pentru suspendarea condiționată a executării 3 ani”.

Prima instanță a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei

de 4 luni închisoare, dar a constatat executată această pedeapsă.

Curtea de Apel, a solicitat

informații privind perioada executată în arest preventiv de către inculpatul M.S.

și conform adresei primite de la Penitenciarul Stadelheim - Munchen  rezultă că

acesta a fost arestat în perioada 14 ianuarie 2010 - 11 mai 2010.

Drept urmare, în baza

art. 83 C. pen., Curtea a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni

închisoare și a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând

ca inculpatul să execute în final 2 ani și 4 luni închisoare.

Instanța a computat din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 11

mai 2010.

Înalta Curte apreciază

că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen. deoarece instanțele, deși au recunoscut o hotărâre

penală pronunțată în alt stat nu au lămurit conținutul acestei hotărâri, nefiind

certă modalitatea de executare a pedepsei aplicate și perioada executată în stare

de arest preventiv.

Mai mult, deși instanța

de apel a dispus ca urmare a revocării suspendării condiționate a pedepsei executarea

acesteia pe lângă pedeapsa de 2 ani, stabilind o pedeapsă rezultantă de 2 ani și

4 luni închisoare, din care a computat perioada executată, nu a făcut nicio motivare

în considerente, deși și sub acest aspect hotărârea primei instanțe a fost modificată.

O asemenea situație determină incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

De aceea recursul inculpatului

M.S. apare ca fondat în cauză.

Pentru toate aceste motive,

Înalta Curte va admite în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 31 ianuarie

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va casa în parte decizia

atacată și va trimite cauza spre rejudecare cu privire la acest inculpat la Curtea

de Apel Alba Iulia.

Va menține dispozițiile

privindu-l pe inculpatul S.C.M. împotriva aceleiași decizii penale.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului S.C.M.

pe care în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 31 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare cu privire la acest inculpat la Curtea

de Apel Alba Iulia.

Menține dispozițiile deciziei

penale atacate