ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 101/A/2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse apelurile declarate de

inculpatul C.S. și avocat D.A. împotriva sentinței penale nr. 81 din 13 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 5433/85/2010.

În baza art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatului C.S.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 03 noiembrie 2010 până la 12 iulie 2011.

A fost obligat inculpatul

C.S. să plătească suma de 400 RON și pe avocat D.A. la 100 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut că prin sentința penală nr. 81 din 13 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 5433/85/2010 s-a dispus, în baza

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului C.S. la o pedeapsă

de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza I, b) C.

pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplicarea

art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și interzicerea drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza I, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai

grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 6 (șase) ani.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai

grea.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza

I, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului

preventiv începând cu data de 03 noiembrie 2010, la zi.

S-a constatat că partea

vătămată Ț.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat inculpatul la plata de daune

morale în cuantum de câte 500 euro în echivalentul în lei la data plății efective

către părțile civile M.G.C.; V.D.; M.D. și la câte 1.000 euro în echivalentul în

lei la data plății efective către părțile civile A.R.; M.Ș.; B.G. și B.T.

A obligat inculpatul la

plata de daune materiale în sumă de 130 euro în echivalentul în lei la data plății

efective către partea civilă M.D. și 3.500 euro către partea civilă M.Ș.

A respins restul pretențiilor

civile formulate de părțile civile.

În baza art. 19 din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma

de 8.870 euro în echivalentul în lei la data executării.

În baza art. 198

alin. (3) C. proc. pen. a dispus amendarea cu suma de 3.000 RON a d-nei avocat D.A.,

în calitate de apărător desemnat din oficiu al părții civile M.G.C.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

În considerente, instanța

a reținut că inculpatul, deși este căsătorit și are 5 copii minori, nu are un loc

de muncă, astfel că pentru obținerea veniturilor obișnuia să se deplaseze în diverse

țări din Spațiul Uniunii Europene pentru a practica cerșetoria. Cunoscând modul

de practicare a acestei activități și sumele ce se pot obține, inculpatul s-a ocupat

cu racolarea unor persoane cu posibilități materiale reduse, cărora le-a promis

în mod mincinos că le va găsi de lucru în străinătate, însă în realitate intenția

acestuia era de a le obliga să practice cerșetoria, urmând să-și însușească câștigul

obținut. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul le-a asigurat

părților civile plata contravalorii transportului, iar odată ajunși în țările de

destinație i-a obligat să practice cerșetoria, însușindu-și sumele obținute.

Astfel, potrivit declarațiilor

părților vătămate Ț.G., A.R., M.Ș., M.G.C., V.D., B.G., B.T., coroborate cu declarațiile

martorilor M.G., A.M., Z.E., s-a dovedit dincolo de orice dubiu, că inculpatul,

în cursul lunii octombrie 2006, l-a convins prin inducerea în eroare pe partea vătămată

Ț.G. să-l însoțească în Franța unde îi va găsi un loc de muncă bine plătit. În urma

acordului părții vătămate inculpatul i-a achitat contravaloarea transportului și

s-au deplasat în Franța unde cei doi s-au cazat într-o tabără de corturi din Paris,

din zona Republicii. În această tabără erau cazate mai multe persoane de diverse

naționalități, care se ocupau în principal cu activități ilegale. Inculpatul i-a

comunicat părții civile în mod mincinos că nu-i găsește de lucru și astfel va trebui

să cerșească pentru a-i restitui contravaloarea transportului, urmând ca după plata

acestuia, câștigul să-l împartă în mod egal.

Față de refuzul părții

civile, inculpatul a exercitat asupra acestuia violențe fizice și verbale, astfel

că partea civilă a fost în final nevoită să accepte. Întrucât era lipsit de orice

venit, partea vătămată a fost de acord să cerșească în locurile indicate de inculpat

și sub supravegherea acestuia. Deși înțelegerea privind împărțirea în mod egal a

câștigului urma să dureze numai până la achitarea contravalorii transportului, inculpatul

și-a însușit tot câștigul obținut de partea vătămată. Întrucât partea vătămată s-a

declarat nemulțumită, inculpatul l-a amenințat cu moartea și l-a lovit. Astfel,

în declarația de la urmărire penală, partea civilă declară „Mă controla în fiecare

seară și îmi lua banii. M-a agresat de mai multe ori și mă amenința că mă omoară”.

În luna decembrie 2006, inculpatul a plecat în țară luându-i părții civile Ț. toți

banii, astfel că acesta și-a plătit singur transportul. Aceeași parte civilă a arătat

că în cursul anului 2010, a mers în Franța la cerșit din proprie inițiativă, unde

le-a întâlnit pe părțile civile B.G. și B.T., pe care de asemenea inculpatul le-a

indus în eroare, promițându-le că le va găsi de lucru. Și acestea au fost nevoite

să cerșească, câștigul obținut fiind însușit de inculpat. Inițial inculpatul, prin

inducere în eroare s-a deplasat cu părțile vătămate B.G., B.T. și M.D. în Belgia,

unde i-a obligat să cerșească. Noaptea, aceștia dormeau în pădure iar ziua mergeau

să cerșească la Bruxelles, sub supravegherea inculpatului. Întrucât părțile vătămate

B. erau nemulțumite de faptul că dorm sub cerul liber, că mâncau pe apucate, i-au

reproșat acest lucru inculpatului iar acesta a reacționat violent. Întrucât poliția

belgiană i-a evacuat din zona unde dormeau, inculpatul, împreună cu părțile vătămate

B.G. și B.T. s-au deplasat în Paris unde i-a obligat să cerșească, însușindu-și

banii obținuți. Deși inculpatul le-a promis că la sfârșitul lunii le va restitui

câștigul, acesta nu le-a restituit nimic. Datorită faptului că au dormit în condiții

precare și au mâncat inadecvat, partea vătămată B.T. s-a îmbolnăvit, astfel că la

revenirea în țară a fost nevoită să urmeze un tratament medical.

În ce-l privește pe partea

vătămată M.D., acesta, profitând de neatenția inculpatului, în cursul unei nopți

a plecat din pădurea unde dormeau în aproprierea orașului Bruxelles, și s-a deplasat

în Paris unde a practicat cerșetoria pentru a-și putea achita transportul și pentru

a-și cumpăra mâncare.

După ce s-a reîntors în

țară, în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul a recrutat în aceeași modalitate

părțile vătămate A.R., M.Ș. și M.G.C., cărora le-a plătit transportul până în Paris,

unde i-a cazat în aceeași tabără și le-a cerut să cerșească. Aceștia, față de faptul

că nu aveau nici un ban și nu cunoșteau limba pentru a cere ajutor autorităților,

au fost nevoite să cerșească în zonele indicate de inculpat și sub supravegherea

acestuia. Inculpatul, ca și în cazul celorlalte părți vătămate, și-a însușit toți

banii câștigați de acestea sub pretextul achitării transportului. În aceeași perioadă,

inculpatul a luat legătura telefonic cu părțile vătămate V.D. și M.G.C., precum

și cu martorul M.G., cărora le-a promis că le va găsi locuri de muncă, și prin intermediul

soției sale le-a achitat contravaloarea transportului. În aceeași modalitate, inculpatul

le-a obligat să practice cerșetoria, obligându-i chiar să se îmbrace în haine uzate

pentru a impresiona trecătorii. Față de refuzul părții civile M.G.C.C. de a cerși,

inculpatul l-a amenințat că îi va tăia tendoanele. Cu ocazia audierii părților civile

în cursul cercetării judecătorești, acestea au subliniat că au suferit nu doar traume

fizice ca urmare a violențelor exercitate de inculpat asupra lor (cele mai grave

fiind cele exercitate asupra părții civile A.R., pe care l-a legat cu o sârmă și

i-a aplicat lovituri în zona picioarelor pentru a-l împiedica să plece), dar și

traume psihice. Astfel, partea civilă M.G.C. a declarat că s-a simțit rușinat de

faptul că este nevoit să practice cerșetoria.

În drept s-a apreciat

că fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate

rânduri, a recrutat în cursul anului 2006 prin înșelăciune, și transportat 6 persoane

în Franța, pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat,

care în cursul anului 2010, în aceeași modalitate a recrutat, transportat și exploatat

trei persoane, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară

a pedepsei principale și pedepsei accesorii, au fost avute în vedere limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social semnificativ pe care îl prezintă infracțiunea

de trafic de persoane, infracțiune îndreptată împotriva unor valori fundamentale

ale omului, respectiv libertatea și demnitatea, precum și față de extinderea fenomenului

infracțional în acest domeniu.

În mod constant astfel

de activități sunt inițiate în țară și continuate în afara granițelor țării, pentru

ca în acest mod persoanele exploatate, care sunt de regulă persoane cu un nivel

redus de educație să nu poată apela la ajutor organelor judiciare.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei partea vătămată Ț.G. nu s-a constituit parte civilă, iar restul

părților vătămate s-au constituit părți civile potrivit declaraților date atât în

cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetărilor judecătorești, cu sume reprezentând

daune materiale - echivalentul sumelor obținute din cerșetorie precum și cu daune

morale.

Analizând cererile acestora

de acordarea de daune materiale, s-a constatat că acestea nu pot fi acordate întrucât

veniturile obținute din cerșetorie sunt venituri ilicite care nu pot fi acordate.

Aceste sume urmează să

fie a fi confiscate de la inculpat în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. în următoarele cuantumuri:

- suma 2.400 euro obținută

de partea vătămată A.M. (potrivit declarațiilor sale obținea în medie 40 de euro

pe zi timp de 2 luni);

- suma de 3.600 euro obținută

de partea vătămată M.Ș. (care a obținut pe o perioadă de 2 luni și 3 săptămâni în

medie 40 de euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută

de partea vătămată V.D. (care a obținut timp de 3 săptămâni suma medie de 30-60

euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută

de partea vătămată M.D. (care a obținut timp de 3 săptămâni între 30-40 euro pe

zi);

- suma de 1.200 euro obținută

de partea vătămată B.G. (care timp de 2 luni a obținut între 20-30 euro pe zi);

- suma de 6.000 euro obținută

de partea vătămată B.T. (care timp de o lună și o săptămână a obținut o medie de

120-180 euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută

de partea vătămată M.G.C. (care a obținut timp de 3 săptămâni 30-40 euro pe zi);

S-au acordat daune morale,

prejudiciul moral încercat de părțile vătămate prin frustrare și suferință fiind

cuantificat de instanță în raport de perioada în care au fost exploatați de către

inculpat. Astfel, în timp ce unele părți vătămate au fost exploatate câte 3 săptămâni

(V.D., M.D., M.G.C.), li se vor acorda câte 500 euro, iar pentru restul părților

vătămate exploatate câte 2 luni sau mai mult se vor acorda câte 1.000 euro.

În privința daunelor materiale,

partea civilă M.Ș. a solicitat daune materiale în sumă de 3.500 euro, pe care ar

fi obținut-o din efectuarea de munci în agricultură, în Spania, unde a mai lucrat

și a fost plătit cu 42 euro pe zi, timp de 2 luni.

A fost obligat inculpatul

la plata de daune materiale în sumă de 130 euro către partea vătămată M.D. reprezentând

suma pe care acesta i-a plătit-o pentru contravaloarea transportului întrucât din

banii obținuți din cerșetorie de M.D., inculpatul și-a mai însușit o dată suma respectivă.

S-au respins restul pretențiilor

materiale ca nedovedite.

Cu privire la constituirea

de parte civilă a lui M.G.C., instanța a constatat, contrar concluziilor depuse

de apărătorul desemnat din oficiu prin care s-a solicitat să se ia act că partea

care o reprezintă nu s-a constituit parte civilă, că M.G.C. s-a constituit parte

civilă conform mențiunilor din încheierea din data de 02 februarie 2011. Ca atare,

în temeiul principiului disponibilități și a dreptului de dispoziție al părții,

instanța a avut în vedere cererea formulată personal de partea civilă, constatând

în același timp că apărătorul desemnat din oficiu nu i-a asigurat o apărare efectivă

prin lipsa nejustificată de la termenul fixat pentru dezbateri, precum și prin punerea

unor concluzii contrare părții pe care a fost desemnat să o reprezinte.

Suma de 8.870 euro rămasă

după scăderea daunelor morale acordate s-a stabilit a se confisca de la inculpat.

În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

durata reținerii și arestului preventiv din pedeapsa aplicată.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva hotărârii a

declarat apel inculpatul C.S. și a solicitat achitarea întrucât nu este vinovat

de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. În subsidiar a solicitat

reducerea pedepsei la o durată egală cu durata arestării preventive efectuată de

inculpat până în prezent.

Împotriva aceleiași hotărâri

a declarat apel avocat D.A., solicitând scutirea de la plata amenzii.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, conform

art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Instanța a reținut corect

starea de fapt, constând în faptul că, în anul 2006 inculpatul a recrutat prin înșelăciune

și a transportat în Franța 6 persoane, după care le-a exploatat prin obligare la

practicarea cerșetoriei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat,

care în cursul anului 2010, în aceeași modalitate a recrutat, transportat și exploatat

trei persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul nu a recunoscut

comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, invocând faptul că nu există probe

care să-i dovedească vinovăția.

Susținerile inculpatului

sunt nefondate având în vedere că declarațiile părților vătămate Ț.G., A.R., M.Ș.,

M.G.C., V.D., M.D., B.G. și B.T. prin care aceștia relatează detaliat modalitatea

de comitere a faptelor se coroborează cu declarațiile martorilor M.G., A.M., Z.E.G.,

A.I. și A.Ir.

Declarațiile martorilor

probează atât modalitatea de recrutare a victimelor cât și amenințările proferate

de inculpat la adresa părții vătămate, dintre care amintim:

Declarația martorului

M.G.: „despre A.R. pot să spun că inculpatul C.S. îl înjura și se purta urât cu

el. I-a adus acestuia o cârjă cu care îl punea să cerșească și cu care l-a amenințat

de mai multe ori că îl va bate (...). Seara ne percheziționa să nu ascundem bani

de el. Ziua ne supraveghea pe rând pentru a nu pleca din locul în care ne punea

el (...). Am văzut când C.S. l-a pus în genunchi pe A.R. și îl înjura și îl amenința

că nu vrea să cerșească. L-a amenințat că îl va lovi cu cârja (...) că îi va tăia

tendoanele sau că îi va rupe picioarele pentru a-l forța să meargă cu cârja”.

Declarația martorei Z.E.G.:

M.G.C. a fost amenințat de o persoană pe nume C.S. „că i se vor tăia picioarele

pentru a câștiga bani din cerșetorie. Această persoană i-a cerut lui M.G.C. să meargă

la furat sau la cerșit. G. mi-a spus că la sfârșitul fiecărei zile trebuiau să arate

câți bani a câștigat din cerșit, pentru a nu avea probleme”.

Aceste împrejurări se

coroborează cu datele care rezultă din procesul verbal întocmit de lucrătorii de

poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Sibiu cu privire la informațiile furnizate

de Biroul Național Interpol conform cărora partea civilă M.D. a fost găsită de autoritățile

belgiene, în cursul lunii mai 2010, în timp ce cerșea în localitatea N. - Belgia,

fiind însoțit de inculpat și de părțile civile B.G. și B.T.

Raportat la probele administrate

în mod corect s-a constatat vinovăția inculpatului cu privire la faptele comise

atât în anul 2006 cât și anul 2010, soluția de condamnare fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei la care a fost condamnat inculpatul C.S. de 6 ani închisoare, s-a constatat

că au fost corect evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. astfel că nu

se impune reducerea acesteia.

La aplicarea pedepsei

s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere

a acestora, prin înșelăciune și amenințare, dar și persoana inculpatului care nu

a recunoscut comiterea infracțiunilor, cu toate că la dosar există probe certe privind

vinovăția sa.

Nu există circumstanțe

care să justifice atenuarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, astfel

că apelul acestuia a fost respins.

Curtea a apreciat că nu

este admisibil nici apelul declarat de avocat A.D. împotriva deciziei penale

nr. 81 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu.

Apelanta a fost sancționată

cu amendă într-un cuantum legal (3.000 RON), pentru lipsa nejustificată a acesteia

la termenul când au avut loc dezbaterile.

Prin încheierea din 6

mai 2011 instanța a respins cererea de reexaminare formulată de avocat, având în

vedere că avocatul a lipsit nejustificat la dezbateri, iar prin cererea de scutire

formulată nu și-a justificat în mod obiectiv absența.

Motivele invocate în apel

de apelantă nu sunt în măsură să înlăture constatările primei instanțe și sancțiunea

aplicată de aceasta.

Așa cum prevăd dispozițiile

art. 198 alin. (3) C. proc. pen. lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat

din oficiu, fără a asigura substituirea, constituie abatere judiciară.

Apelanta nu a justificat

în niciun mod absența de la termenul la care au avut loc dezbaterile și nici nu

a fost în măsură să facă dovada susținerilor sale că ar fi fost substituită, atât

timp cât la dosar nu se regăsește o împuternicire care să facă dovada substituirii

și nici în încheiere nu există vreo mențiune în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs inculpatul C.S., criticând soluția ca netemeinică și nelegală,

solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea

pedepsei.

A fost invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Inculpatul a criticat

hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei condamnări, deoarece la dosar

nu există probe certe de vinovăție.

Critica formulată poate

fi analizată doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - grava eroare de fapt.

Eroarea gravă de fapt,

ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv,

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauză, situația de

fapt expusă corespunde probatoriului administrat. Vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane este susținută de declarațiile martorilor Z.E.,

A.M., M.G., A.I., A.Ir. și de cele ale părților vătămate M.D., B.G., B.T., Ț.G.,

A.R., M.Ș., M.G.C., precum și de informațiile oferite de autoritățile belgiene.

De aceea cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Nici sub aspectul reindividualizării

pedepselor aplicate în cauză recursul inculpatului nu apare ca fondat.

Inculpatul a fost condamnat

la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și la o alta de 4 ani închisoare pentru

infracțiuni de trafic de persoane.

În raport de gravitatea

extremă a faptelor comise, care au produs părților vătămate traume fizice și psihice,

pedepsele aplicate sunt reduse în cuantum. O reindividualizare a acestora, în sensul

dorit de inculpat, ar lipsi aceste sancțiuni de finalitățile impuse în art. 52 -

prevenția generală și prevenția specială.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat

recursul inculpatului, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 101/A din 12 iulie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 3 noiembrie

2010 la 3 noiembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat

și suma de 800 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru

intimatele părțile civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie

2011.