ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010

a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de D.P., Ș.C. și H.C.C. procurori

în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, prin care solicitau recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că din interpretarea dispozițiilor legale succesive

privitoare la organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., prin numirea la această

structură specializată, procurorii în cauză nu au dobândit eo ipso gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât

promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și se

poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată)

numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege

(vechime. evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor

vacante).

În aceste condiții, consideră

Plenul, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor

la structura specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar

eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare

de execuție.

Ca atare, prevederile

art. 43, raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare

la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se aplică

întocmai și D.I.I.C.O.T.

De asemenea, se arată

în motivarea hotărârii atacate, că potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004

privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare, promovarea

judecătorilor și procurorilor este atributul C.S.M., iar nu al procurorului general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În plus, legiuitorul

a prevăzut, în mod expres, prin art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, că procurorul revine la parchetul de

unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Totodată, arată Plenul

C.S.M., potrivit O.U.G. nr. 56/2009, prevederile art. 75 din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost completate prin

introducerea alin. (11

1

) potrivit căruia „de la data revenirii la parchetul

de unde provin sau la un alt Parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii,

procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. își redobândesc gradul profesional

de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite

ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității

în cadrul acestei direcții”.

Împotriva hotărârii Plenului

C.S.M., D.P., Ș.C. și H.C.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivare recurenții

au arătat că în luna martie 2010 au solicitat C.S.M. recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare

a transferării procurorilor D.P. și Ș.C., respectiv a promovării concursului organizat

în luna octombrie 2010 de D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de H.C.C.

Prin Hotărârea C.S.M.

nr. 248 din 30 noiembrie 2004 s-a dispus transferarea procurorului D.P. la D.I.I.C.O.T.-

Biroul Teritorial Mehedinți iar prin ordinul din 17 ianuarie 2005 al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numirea în

funcția de procuror șef al Biroului Teritorial Mehedinți.

Prin Hotărârea C.S.M.

din 13 aprilie 2005 s-a dispus transferarea procurorului Ș.C. la D.I.I.C.O.T.- Biroul

Teritorial Mehedinți.

Prin ordinul din 7 decembrie

2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a dispus numirea procurorului H.C.C. în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.-

Biroul Teritorial Mehedinți.

Numirea la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Mehedinți

s-a făcut pe o perioadă nedeterminată, realizată cu respectarea dispozițiilor Legii

nr. 508/2004 câștigând astfel dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia

Parchetelor.

De asemenea numirea doamnei

procuror H.C.C. s-a realizat în urma admiterii la interviul organizat cu respectarea

dispozițiilor Legii 508/2004, interviu ce a constat în verificarea pregătirii profesionale,

a capacității de a lua decizii și de asumare a răspunderii, a rezistenței la stres,

precum și a altor calități specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004,

aceasta are același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.

Ipoteza conform căreia

procurorii D.I.I.C.O.T. nu au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar ridica o gravă problemă asupra validității

actelor de urmărire penală întocmite de aceștia, echivalând cu o nerecunoaștere

a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice

acestei structuri înființată prin lege.

Numirea în cadrul D.I.I.C.O.T.

s-a făcut așa cum rezultă din cele expuse anterior coroborat cu actele ce le depunem,

în deplină concordanță cu prevederile legale aplicabile la datele respective, și

cu respectarea'' tuturor condițiilor prevăzute de lege.

În acest sens, s-a pronunțat

și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

prin decizia din 8 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8295/1/2008 și decizia

din 4 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 9252/1/2008.

Recurenții mai susțin

că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este unitară în această materie,

respectiv a recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție tuturor procurorilor ce și-au desfășurat sau

își desfășoară activitatea atât în cadrul D.I.I.C.O.T. cât și în cadrul D.N.A.,

ca structuri specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Examinând cauza și hotărârea

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

formulat de D.P. și Ș.C. este fondat, iar cel declarat de H.C.C. este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

I. Cu privire la recursul

declarat de D.P. și Ș.C.

Prin Hotărârea C.S.M.

nr. 248 din 30 noiembrie 2004 s-a dispus transferarea procurorului D.P. la D.I.I.C.O.T.-

Biroul Teritorial Mehedinți iar prin ordinul din 17 ianuarie 2005 al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numirea în

funcția de procuror șef al Biroului Teritorial Mehedinți.

Prin Hotărârea C.S.M.

nr. 127 din 13 aprilie 2005 s-a dispus transferarea procurorului Ș.C. la D.I.I.C.O.T.-

Biroul Teritorial Mehedinți.

D.I.I.C.O.T. a fost înființată,

prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea nr. 304/2004 prevede

de asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură specializată

în combaterea criminalității organizate și terorismului, toate aceste norme exprimând

voința legiuitorului de a crea o structură specializată în cadrul respectivei unități

a parchetului, înglobată acesteia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara

ierarhiei Parchetelor.

Potrivit art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție

a recurentei, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul

C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit

legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, conduită morală ireproșabilă, o vechime

de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați

admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul

constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și

de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai

prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente

la Parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega, însă,

că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică,

de asemenea, o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale

specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T.,

numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în limita

posturilor prevăzute în statul de funcții.

Așadar, art. 75 alin.

(3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun

stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face

între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având caracter artificial

și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale, promovarea,

în ultimă instanță, nefiind altceva decât o numire într-o funcție superioară celei

ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

În consecință, numirea

în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii

de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul

profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.

Înalta Curte s-a pronunțat,

de altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional reprezintă dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia instanțelor sau parchetelor,

drept care poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților.

S-a statuat, de asemenea,

că procurorii numiți în funcție la D.I.I.C.O.T., în condițiile art. 75 alin. (3)-(8)

din Legea nr. 304/2004, care reglementează o procedură specială, derogatorie de

la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din aceeași lege, dobândesc gradul

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, principiul disciplinei

jurisdicționale și imperativul asigurării unei interpretări și aplicări unitare

a legii impun respectarea practicii jurisdicției supreme.

A admite teza contrară,

în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar

echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență, având ca efect un climat

de incertitudine și insecuritate juridică, cu consecința încălcării dreptului la

un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României, republicată,

și de art. 6 din C.E.D.O.

Drept urmare, față de

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004, va admite recursul declarat de D.P. și Ș.C. și va anula, în parte,

hotărârea atacată în ceea

ce îi privește pe recurenți, cu consecința

obligării intimatului să le recunoască acestora gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Cu privire la recursul

declarat de H.C.C.

Se constată că recurenta

prin ordinul din 7 decembrie 2009 a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T

– Biroul Teritorial Mehedinți.

Este adevărat că jurisprudența

constantă a secției de contencios administrativ, a Înaltei Curți este în sensul

recunoașterii gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cei care au fost numiți în structurile

D.N.A. și D.I.I.C.O.T., central și local.

Toate argumentele înfățișate

în hotărârile judecătorești invocate de recurent sunt pertinente cauzelor soluționate

anterior adoptării O.U.G. nr. 56/2009 prin care s-a modificat Legea nr. 304/2004

și care a stipulat, pe de o parte, că promovarea procurorilor se face numai prin

concurs și, pe de altă parte, că „de la data revenirii la parchetul de unde provin

sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care

au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A. își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândire

ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității

în cadrul direcției”.

Procurorii aflați în această

situație nu mai pot pretinde să li se recunoască gradul de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și după ce au revenit

la Parchetele de unde provin sau unde au dreptul să funcționeze potrivit legii,

chiar dacă au fost numiți sub imperiul legii vechi.

În raport cu prevederile

art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor D.I.I.C.O.T.

se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și în condițiile în care recurenta a fost numită într-o

astfel de funcție numai începând cu data de 7 decembrie 2009, prin ordinul nr. 2908,

susținerile acesteia în sensul că prevederile O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009, intrată

în vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt aplicabile nu pot fi primite.

Potrivit art. 75

alin. (11

1

) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al art. unic

din O.U.G. nr. 56/2009, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la

un alt Parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au

activat în cadrul D.I.I.C.O.T. își redobândesc gradul profesional de execuție și

salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare

a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul

acestei direcții.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de H.C.C. împotriva aceleiași

hotărâri, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.P. și Ș.C. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce îi privește pe cei doi recurenți.

Admite cererile recurenților

și obligă C.S.M. să le recunoască acestora gradul profesional de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Respinge recursul declarat

de H.C.C. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.