ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea nr. 1188

din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins

cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de S.D.C., procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Măcin.

de drept pe care s-a întemeiat soluția Plenului.

Pentru a pronunța această

soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că S.D.C. are gradul

profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, că a fost numit în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila, prin Ordinul nr.

1405 din 29 iunie 2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, precum și faptul că nu a susținut un concurs de promovare

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Raportat atât la dispozițiile

Legii nr. 92/1992, republicată, cât și ale Legii nr. 303/2004, în vigoare în prezent,

Plenul a apreciat că, prin numirea la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila, S.D.C.

nu a dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție

este posibilă numai prin susținerea unui concurs.

Plenul a mai reținut că

numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. respectă o procedură specială, iar a dobândi

în mod automat gradul profesional solicitat nu ar avea suport legal, întrucât dispozițiile

art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 prevăd în mod expres că normele Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, se aplică corespunzător și D.I.I.C.O.T., nefiind

reglementată o excepție de la regula promovării prin concurs.

Plenul a mai invocat și

prevederile art. 87 alin. (9¹) din O.U.G. nr. 56/2009, potrivit căruia procurorii

care au activat la D.I.I.C.O.T. revin la parchetul de unde provin, redobândind gradul

profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare avute anterior.

Împotriva hotărârii

nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

a declarat recurs S.D.C., susținând că această hotărâre este nelegală pentru următoarele

motive, respectiv argumente:

- Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, reglementează modul de numire

a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul

comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere,

reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;

- promovarea interviului

susținut în condițiile legii conferă magistratului dreptul la gradul profesional

corespunzător structurii pentru care a fost organizată forma de selecționare și

pe acela de a activa la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție;

- nerecunoașterea în favoarea

sa a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor

D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- nu se poate susține

că există o discriminare în ceea ce privește modul de promovare la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, între procurorii D.I.I.C.O.T. și procurorii

care urmează procedura prevăzută de Legea nr. 303/2004, deoarece această diferențiere

este justificată de necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004.

În drept recurentul și-a

încadrat recursul, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Alăturat recursului au

fost depuse hotărârea atacată și actele care au stat la baza acesteia, precum și

practică judiciară.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr. 56

din 27 mai 2009 publicată în M. Of. nr. 381/04.06.2009 prevederile Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară au fost completate în sensul introducerii, la

art. 75, a alin. (11

1

) și la art. 87 alin. (9

1

) care prevăd

că „de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au

dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T.

și D.N.A. își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare

acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile

legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției”.

Aceste prevederi vin să

înlăture orice dubiu în ceea ce privește modalitatea de promovare a procurorilor,

inclusiv a celor din structurile D.I.I.C.O.T. și D.N.A., în sensul că aceasta se

face numai prin concurs și în condițiile de vechime prevăzute de art. 43-47 din

Legea nr. 303/2004, republicată, iar numirea în cadrul acestor structuri conferă

- pe perioada exercitării funcției - dreptul de a fi salarizat în condițiile anume

prevăzute și de a exercita atribuțiile ce intră în competența specializată a acestor

direcții, dar nu conferă automat și gradul de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Această interpretare a

O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009 rezultă din înțelesul noțiunii de promovare în funcții

superioare de execuție, ce reprezintă o recunoaștere cu caracter permanent a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, un

drept câștigat în evoluția carierei profesionale.

Totodată, în ceea ce privește

practica judecătorească ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 56/2009, prin

decizia nr. 2614 din 18 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, Consiliul Superior al Magistraturii a fost

obligat la recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea altui recurent doar

pentru perioada exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.D.C. împotriva hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2011.