ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3178/2015

Decizia nr. 3178/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin contestația adresată Consiliului Superior al Magistraturii, contestatorii A., procuror șef al Serviciului Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B., procuror șef al Biroului Teritorial Covasna din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, C., procuror șef al Biroului Teritorial Brăila din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

1.2. Prin hotărârea nr. 1393 din 11 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulată de A., procuror șef al Serviciului Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Procurorul A. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie și o vechime în funcția de procuror de 15 ani și 3 luni, a fost numit la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești la data de 15 mai 2010, iar prin hotărârea nr. 199 din 02 iulie 2012 a fost numit, pentru o perioadă de 3 ani, în funcția de procuror șef al acestui serviciu teritorial.

Plenul a apreciat că prin numirea la această structură specializată, procurorii nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă la parchetele imediat superioare), ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, se putea și se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999, cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată) numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (de vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante).

Plenul a apreciat că, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător și Direcției Naționale Anticorupție, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera profesională evoluează prin promovare, dintr-un grad profesional în gradul imediat următor, numai în urma susținerii, în condițiile legii, a concursului de promovare în funcții de execuție.

Pentru numirea procurorilor în funcții de execuție, dar și pentru numirea în funcții de conducere la Direcția Națională Anticorupție sunt reglementate proceduri speciale (fiind norme de excepție, acestea trebuie interpretate restrictiv), prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) - (6) și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 54 și art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numirea în funcțiile de procuror șef serviciu și procuror șef birou la Direcția Națională Anticorupție se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către Consiliul Superior al Magistraturii la propunerea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.

Numirea procurorilor, în temeiul dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, trebuie să parcurgă toate etapele procedurii prevăzute în art. 21 alin. (1)-(8) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, rezultă că pentru numirea în funcțiile de conducere sus-menționate, legea nu prevede condiția gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nici pe aceea a funcționării efective la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la structurile specializate, respectiv, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numirea fiind dispusă pentru o perioadă determinată (3 ani, cu posibilitatea reinvestirii pentru încă 3 ani).

Numirea în funcții de conducere la Direcția Națională Anticorupție conferă dreptul procurorului de a funcționa la această structură, de a exercita atribuțiile legale ce intră în competența sa și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții.

La încetarea mandatului pentru funcțiile de conducere prevăzute la art. 55 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, procurorii revin la parchetele de unde provin sau la un alt parchet, unde au dreptul să funcționeze potrivit legii (art. 56 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

Plenul a apreciat că, spre deosebire de situația reținută atât în Decizia nr. 5247 din 20 noiembrie 2009 și Decizia nr. 635 din 08 februarie 2010 ale Instanței Supreme, cât și în Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1174 din 29 octombrie 2013 și nr. 1408 din 10 decembrie 2013, în cazul contestatorului A., care a fost numit atât în funcție de execuție cât și în funcția de conducere deținută în prezent la Direcția Națională Anticorupție, ulterior adoptării și intrării în vigoare a O.U.G. nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, sunt aplicabile dispozițiile speciale, stipulate expres pentru Direcția Națională Anticorupție în art. 87 alin. (9

1

) din Legea nr. 304/2004, care prevăd că: „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției".

De asemenea, Plenul a reținut că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (91) și ale art. 75 alin. (11

1

) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Deciziile nr. 16 din 18 ianuarie 2011 și Decizia nr. 1589 din 13 decembrie 2011 ale Curții Constituționale.

1.3. Prin Hotărârea nr. 1394 din 11 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulată de B., procuror șef al Biroului Teritorial Covasna din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că procurorul B. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal și o vechime în funcția de procuror de 20 de ani și 2 luni, fiind numită la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna la data de 22 iunie 2009, iar prin Hotărârea nr. 468 din 20 noiembrie 2013 a fost numită în funcția de procuror șef al acestui birou teritorial.

Prin hotărârea nr. 94 din 04 februarie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de B., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2364 din 20 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte recursul formulat de B. împotriva hotărârii nr. 94 din 04 februarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recunoscându-i-se gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe perioada exercitării funcției de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

1.4. Prin hotărârea nr. 1395 din 11 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulată de C., procuror șef al Biroului Teritorial Brăila din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că procurorul C. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal și o vechime în funcția de procuror de 16 de ani și 7 luni, fiind numit la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brăila la data de 22 iunie 2009, iar prin hotărârea nr. 331 din 18 septembrie 2013 a fost numit în funcția de procuror șef al acestui birou teritorial.

Prin hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de C., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 3479 din 15 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de C. împotriva hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Se constată că la pronunțarea hotărârilor nr. 1394 și nr. 1395 din 11 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere aceleași considerente reținute la adoptarea hotărârii nr. 1393 din 11 decembrie 2014, anterior menționate, hotărâre atacată, de asemenea, în prezenta cauză.

În esență, contestatorii au susținut că au fost numiți în funcțiile de conducere pe care le dețin în cadrul D.N.A. și, respectiv, D.I.I.C.O.T., printr-o procedură specială, care a implicat o selecție pe baza îndeplinirii unor condiții și calități profesionale specifice, care trebuie să aibă ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte.

În ceea ce privește prevederile O.U.G. nr. 56/2009, contestatorii au susținut, în esență, că nu sunt aplicabile în cazul procurorilor numiți în funcții de conducere, din moment ce chiar C.S.M., prin hotărârea nr. 1174/2013 și hotărârea nr. 1408/2013 a recunoscut unor procurori gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În mod greșit a reținut Plenul C.S.M. incidența prevederilor art. 56 din Legea nr. 303/2004 și, respectiv, art. 75 și 87 din Legea nr. 304/2004, în cazul cererilor formulate pentru recunoașterea gradului profesional.

Înalta Curte de Casație și Justiție și-a menținut practica și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 56/2009, în ceea ce privește recunoașterea gradului profesional în cazul procurorilor numiți în funcții de conducere, precum decizia nr. 5247/2009 și decizia nr. 635/2010.

În concluzie, contestatorii au solicitat admiterea contestației, anularea hotărârilor atacate și obligarea Plenului C.S.M. să recunoască gradul lor profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestația formulată în temeiul art. 27 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat, contestatorii au susținut, în esență, în cererile și contestațiile adresate C.S.M., precum și în contestația de față, că urmare a faptului că au fost numiți în funcția de procuror șef al structurii teritoriale județene a D.I.I.C.O.T. și respectiv, D.N.A., au dobândit, în mod legal și gradul profesional corespunzător al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Altfel spus, contestatorii au susținut că prin faptul numirii în funcția respectivă de conducere a unei structuri teritoriale județene a D.I.I.C.O.T. și, respectiv, D.N.A., au fost promovați, prin actul de numire în funcția respectivă, în gradul profesional pretins, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu alte cuvinte, problema de drept din cauza de față vizează promovarea în grad profesional a procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. sau/și D.N.A., în funcții de execuție și/sau în funcții de conducere la nivelul structurilor teritoriale/județene ale celor două entități ale Ministerului Public, problemă care privește, deci, cariera profesională a procurorilor.

Trebuie menționat că dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și cele ale Legii nr. 508/2008 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu conțin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestor structuri specializate ale Ministerului Public, reglementările respective regăsindu-se în Titlul II - Cariera judecătorilor și procurorilor din Legea nr. 303/2005 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale, Curți de apel sau, după caz, la parchete”, în condițiile prevăzute de lege și pe baza criteriilor stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii în activitatea sa de gestionare a carierei judecătorilor și procurorilor.

Pe de altă parte, din analiza și interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor.

De asemenea, mai rezultă că gradul profesional superior, dobândit în condițiile legii, are un caracter definitiv în evoluția carierei profesionale.

Este adevărat că, în jurisprudența anterioară a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, în favoarea procurorilor numiți în cadrul structurilor teritoriale ale D.I.I.C.O.T. și D.N.A. a fost recunoscută dobândirea cu caracter de permanență a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, însă prin O.U.G. nr. 56/2009, legiuitorul a intervenit și a clarificat/a reglementat această situație.

Astfel, printr-un articol unic al O.U.G. nr. 56/2009, art. 75 și art. 87 din Legea nr. 304/2004 au fost completate după cum urmează:

La art. 75, după alin. (11) se introduce un nou alineat, alin. (11

1

), cu următorul cuprins: „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții".

La art. 87, după alin. (9) se introduce un nou alineat, alin. (9

1

), cu următorul cuprins: „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc grad profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției".

Deci, cu alte cuvinte, legiuitorul a intervenit pentru a înlătura inechitatea creată în sistem când, anterior adoptării O.U.G. nr. 56/2009, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A. obțineau recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansare în grad profesional, ceea ce nu reprezintă discriminare.

De altfel, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii privind excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 75 alin. (11

1

) și art. 87 alin. (9

1

) din Legea nr. 304/2004, introduse prin O.U.G. nr. 56/2009, a statuat că aceste prevederi legale sunt constituționale și în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O. (în acest sens: decizia nr. 18/2011, decizia nr. 545/2011, ș.a.).

Astfel, jurisprudența ulterioară a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție a devenit constantă și unitară, în sensul că promovarea în grad profesional a judecătorilor și procurorilor se realizează în mod exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs.

Jurisprudența invocată de contestatori (decizia nr. 5247/2009 și decizia nr. 635/2010 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție), în susținerea contestației formulate, este irelevantă în raport cu jurisprudența unitară a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți.

De asemenea, nici referirile la hotărârea nr. 1174/2013 și hotărârea nr. 1408/2013 adoptate de Plenul C.S.M. nu au relevanță pretinsă de contestatori, din moment ce, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 545/2011, prevederile art. 75 alin. (11

1

) și art. 87 alin. (9

1

) din Legea nr. 304/2004 sunt constituționale, statuând, cu alte cuvinte, că recunoașterea în favoarea procurorilor a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte „fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional” constituie o inechitate care a fost înlăturată de legiuitor prin O.U.G. nr. 56/2009, aprobată prin Legea nr. 385/2009.

Astfel fiind, contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de C. împotriva hotărârii nr. 1395 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de B. împotriva hotărârii nr. 1394 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și de A. împotriva hotărârii nr. 1393 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.