ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată
și înregistrată sub nr.
1/22427/1154/2007 la
Consiliul Superior al Magistraturii, D.G. a solicitat recunoașterea gradului
profesional corespunzător
Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În
motivarea cererii a arătat că a fost numită în funcția de
procuror la Parchetul Național
Anticorupție, Serviciul Teritorial
Ploiești, prin Ordinul nr. 1035/C din 14 aprilie
2004 al Ministrului
Justiției,
funcție pe care o ocupă și în prezent.
A mai arătat
recurenta că numirea fost făcută conform
dispozițiilor
legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă
nedeterminată și
reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor
condiții
speciale, având același efect ca și promovarea realizată în
urma
promovării unui concurs sau examen;
A
susținut, de asemenea, că prin numirea la D.N.A. ( fost
P.N.A.) conform dispozițiilor
legale în vigoare, a dobândit de drept
gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar în exercitarea
funcției în care a fost
numită,
îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe
lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Prin Hotărârea nr.
791 din 28 noiembrie a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost
respinsă cererea recurentei.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul Consiliului
Superior
al Magistraturii a reținut faptul că în situația în care s-ar
considera
că prin numirea, conform procedurii speciale, a
procurorilor la această structură specializată, aceștia ar dobândi în
mod automat gradul profesional corespunzător
Parchetului de pe
lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident
dispozițiile legale privitoare la promovarea în
funcții superioare de
execuție prin concurs.
De
asemenea, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a
reținut și că legiuitorul a prevăzut, în mod expres,
faptul că la
încetarea activității în cadrul
Direcției Naționale Anticorupție,
procurorul
revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet
unde are dreptul să funcționeze potrivit legii,
iar împrejurarea că
procurorii de la
Direcția Națională Anticorupție sunt salarizați cu un coeficient de
multiplicare corespunzător procurorilor de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă
de drept și gradul profesional corespunzător
acestui parchet.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs D.G.
Invocând
în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în
cazul său, ca și în cazul
colegilor săi procurori ale căror cereri au fost
respinse prin aceeași
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost vorba de o
promovare în temeiul
Legii nr. 92/1992 și al O.U.G. nr. 43/2002 și
că în aceste condiții prin emiterea actului contestat
autoritatea
intimată a ignorat principiul neretroactivității
Legii nr. 303/2004
potrivit căreia
promovarea se face prin concurs, precum și principii
generale ale dreptului comunitar la care Înalta
Curte de Casație și Justiție face trimitere în analiza unor cazuri similare,
respectiv cel privind protecția încrederii legitime, al echivalenței postului
și al
gradului, al bunei credințe și al solicitudinii.
Prin
întâmpinarea formulată intimatul a solicitat menținerea
ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 791/2007 și a
punctat următoarele:
-
procedura și condițiile pentru
promovarea în funcția de
procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție
sunt diferite de
cele pentru numirea în funcție de procuror la Direcția Națională Anticorupție;
în acest sens procedura specială
de numire
a procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție
trebuie înțeleasă în raport cu scopurile pentru
care a fost înființată
și organizată
această direcție, respectiv necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru
întărirea capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să
răspundă provocărilor specifice
actualului context intern și
internațional;
-
potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
magistraților,
promovarea în funcții superioare de execuție se poate
realiza numai prin concurs;
-
la
încetarea activității în cadrul Direcției Naționale
Anticoruptie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un
alt parchet unde are dreptul să funcționeze, conform art. 87 alin. (9)
din
Legea nr. 304/2004;
- dobândirea gradului
profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în
modul invocat de
recurent ar
crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul
Ministerului Public;
-
deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în
cauze similare și
invocate de recurent nu au caracter obligatoriu;
-
nu poate fi vorba de o discriminare a recurentului față de
ceilalți colegi ai săi
care au obținut câștig de cauză prin decizii ale
Înaltei Curți de Casație și
Justiție, deoarece, așa cum rezultă din
jurisprudența constată a C.E.D.O., nu
orice tratament
diferențiat aplicat unor cazuri egale constituie
discriminare, iar o violare a
principiului egalității și nediscriminării
există numai atunci când nu există o motivare
obiectivă sau rezonabilă.
Sesizată în procedura
specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din
Legea
nr. 317/2004 republicată și examinând cauza în temeiul art.
304
1
C. proc. civ. și în raport de probatoriul
administrat,
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul de
față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse
în continuare.
Situația
de fapt, mai exact evoluția carierei profesionale a
recurentului nu comportă
discuți, fiind evidențiată de actele depuse
la dosar și necontestată de intimat.
Problema
de drept care a generat acest litigiu este aceea dacă
numirea ca procuror în cadrul
D.N.A. are efecte în ce
privește dobândirea gradului profesional corespunzător procurorului Pachetului
de pe lângă Înalta Curte de
Casație
și Justiție.
D.N.A.
este o structură cu personalitate juridică din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin
reorganizarea Parchetului Național Anticorupție (art. 1 din O.U.G. nr.
43/202 republicată).
Fără a face confuzie
între numirea procurorilor la D.N.A.,
în
condițiile și conform procedurii reglementate inițial de O.U.G.
nr. 43/2002 cu modificările și completările
ulterioare și apoi de art.
80-88 din Legea nr. 304/2004 modificată și
completată, și
promovarea procurorilor la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație
și Justiție, în condițiile și după procedura reglementată
inițial de Legea nr. 92/1992 și apoi de Legea nr.
303/2004 cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că existența
unei anumite conjuncturi
socio-politice a făcut necesară înființarea
în timp util a unei
structuri specializate în combaterea
infracțiunilor
de corupție, organizată în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, ceea ce a determinat
adoptarea
unei legi speciale (O.U.G. nr. 43/2002) de reglementare
a condițiilor și procedurii de numire în cadrul
acestui organism a
unor procurori
competenți în cadrul unei proceduri derogatorii de
la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 92/1992
și Legea nr.
303/2004.
Procurorii
care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul
profesional
corespunzător și, deci, nu
poate fi primită susținerea intimatului că
este exclus ca acest grad
profesional să fie dobândit deși sunt încadrați ca procurori la acest parchet,
exercită competențe
specifice uneia dintre
direcțiile specializate și sunt salarizați
corespunzător acestui nivel.
Prin
adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 este evident că voința
legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură
specială în
favoarea acestei categorii de
procurori, asimilată promovării și
derogatorie
de la regula generală a susținerii unui concurs, avându-
se în vedere specificul infracțiunilor asupra
cărora D.N.A. are
competență.
Această procedură
specială nu reprezintă o încălcare a
normelor
legale privind promovarea, în condițiile în care numirea în această structură
presupune calități și rezultate profesionale
deosebite în combaterea infracțiunilor de corupție.
În privința
discriminării invocate prin întâmpinarea
Consiliului
Superior al Magistraturii, Curtea reține că în cauza
dedusă judecății nu
operează o discriminare față de ceilalți procurori din cadrul Ministerului
Public.
Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod
constant că „o distincție este
discriminatorie dacă aceasta nu are
o justificare obiectivă și rezonabilă,
adică dacă ea nu
urmărește un
scop legitim sau
dacă nu există un raport rezonabil de
proporționalitate
între mijloacele folosite și scopul vizat".
În speță, justificarea
obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii și sancționării
faptelor de corupție, obiective ce au stat la baza înființării Parchetului
Național
Anticorupție și apoi prin
reorganizare D.N.A. în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea
rezonabilă
constă în faptul că îndeplinind în parametrii stabiliți
prin lege, o funcție în cadrul acestei structuri, procurorul numit la
D.N.A. dobândește ipso facto gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De
altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține și faptul că
prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a definit gradul profesional ca
fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în
ierarhia parchetelor, drept care poate fi
câștigat prin numire,
promovare sau
transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce
reglementează cariera
magistraților".
Or,
în cauză, este necontestat faptul că recurentul a fost numit în condițiile O.U.G.
nr. 43/2002 la Parchetul Național Anticorupție
, astfel că, potrivit
raționamentului din Hotărârea nr.
878/2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest
nivel în ierarhia
parchetelor.
Cum în materia
carierei și drepturilor magistraților Înalta
Curte
de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, nu se
poate
face abstracție de deciziile pronunțate anterior de această Curte și prin care
s-au admis cereri de recunoaștere a gradului
profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți
la P.N.A.
Având ca argument și
Hotărârea C.E.D.O.
în cauza Beian împotriva
României, în care se
subliniază rolul pe care îl are Înalta în
eliminarea neîncrederii
publicului în sistemul
judiciar și a incertitudinii jurisdicționale,
trebuie reținut că în această
materie instanța supremă are o poziție
constantă.
O
altă abordare ar echivala cu acceptarea unor divergențe de
jurisprudență și pe cale
de consecință cu o încălcare a dreptului la
un proces echitabil consacrat
de art. 6 din C.E.D.O.
(în acest
sens a se vedea Cauza Beian
împotriva
României, Cauza Păduraru împotriva României).
În acest context
Curtea apreciază ca nelegală hotărârea
recurată
în ceea ce o privește pe recurenta D.G. și în
temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite
recursul, va anula Hotărârea nr. 791 din 28
noiembrie 2007 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii,
obligându-1 pe acesta să
emită o nouă
hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
În ceea ce privește
cererea de intervenție formulată de Asociația Judecătorilor Români, urmează a
fi respinsă, ca și
consecință a admiterii
recursului formulat de D.G.,
intimatul
Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea căruia s-a
intervenit
fiind partea căzută în pretenții.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
EC I D E
Admite
recursul declarat de D.G. împotriva
Hotărârii
nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului
Superior al
Magistraturii.
Anulează
Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce o
privește pe recurenta D.G.
Obligă
intimatul să emită o nouă hotărâre prin care să
recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului
de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge
cererea de intervenție formulată de Asociația
Judecătorilor Români.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 4 iunie 2008.