ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată C.S.M., M.N. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numit în funcția de procuror la Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești în anul 2004 prin Ordin al ministrului justiției, conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată. A precizat faptul că Parchetul Național Anticorupție funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar promovarea în funcția de procuror la P.N.A., acum devenit D.N.A., justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curți.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea petentei de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut faptul că în situația în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A.

sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul M.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, hotărârea fiind lipsită de temei legal. Se apreciază în recurs că, C.S.M. nu a abordat în nici un fel problema de fond, anume faptul că recurentul a dobândit gradul profesional prin efectul legii și în condițiile Legii nr. 92/1992 și ale succesiunii în timp a actelor normative ulterioare. La 12 iulie 2004 când a fost emis ordinul de numire al celui în cauză în funcția de procuror la D.N.A., Legea nr. 92/1992 și O.U.G.

nr. 43/2002 nu condiționau această numire de promovarea unui examen. Se mai motivează recursul în sensul că în prezent Legea nr. 303/2004 prevede o procedură specială pentru procurorii D.N.A., fapt care nu poate influența situația de față, în sensul că o modificare ulterioară a legii nu se poate aplica retroactiv. Recursul este întemeiat și va fi admis. Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Condiționarea promovării în funcție de execuție de susținerea unui examen astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 303/2004, are în vedere exclusiv funcțiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curților de Apel și Parchetelor corespunzătoare.

Pentru funcțiile de execuție la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv Parchetul General și Parchetul Național Anticorupție, numirea s-a făcut în raport de criteriile vizând pregătirea profesională și vechimea. Recurentul a fost numit procuror la P.N.A. în prezent D.N.A. cu respectarea prevederilor legale în vigoare la 27 septembrie 2004, când s-a emis ordinul de numire al Ministerului Justiției în conformitate cu Legea nr. 92/1992 și cu O.U.G. nr. 43/2002. Această numire reprezintă de fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare. Potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 303/2004, „Judecătorii și procurorii în funcție care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 republicată, își păstrează această vechime.

De necontestat este faptul că recurentul a funcționat la P.N.A., desfășurând funcție de execuție și o activitate specifică conform atribuțiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât este evident faptul că acesta a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri. Fără putință de tăgadă este vorba despre un drept câștigat al recurentului, noile dispoziții legislative neindicând faptul că noile criterii de încadrare în grad cu ocazia promovării ar conține o modificare pentru cei aflați în funcție. A admite susținerile intimatului ar echivala cu o încălcare a unor principii generale ale dreptului, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

Așa fiind se apreciază de Înalta Curte de Casație și Justiție că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care acesta avea temei – legile în vigoare la acea dată -, pentru a spera să beneficieze, după promovare, de tratamentul stabilit în baza atribuțiilor de serviciu pe care recurentul le are în structura centrală. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de M.N. Va dispune anularea hotărârii nr. 791/2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe M.N. va admite în consecință cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.N., împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurentul M.N. Admite cererea formulată de M.N. de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.