ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată și înregistrată sub nr. 1/22427/1154/14 iunie 2007

la C.S.M., B.C.N. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat că prin

Hotărârea nr. 109 din 4 mai 2006 a C.S.M. a fost numit în funcția de procuror

șef al Serviciului Teritorial Cluj din cadrul D.N.A.

Având în vedere cele arătate, recurentul s-a

adresat C.S.M. pentru recunoașterea gradului profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

grad dobândit prin numirea la D.N.A.

Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie a

Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea recurentului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M.

a reținut faptul că în situația în care s-ar considera că prin numirea, conform

procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată, aceștia

ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut și că

legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în

cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că

procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

B.C.N.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurentul a arătat că în cazul său, ca și în cazul colegilor

săi procurori ale căror cereri au fost respinse prin aceeași hotărâre a C.S.M.,

a fost vorba de o promovare în temeiul Legii nr. 92/1992 și al O.U.G. nr. 43/2002

și că în aceste condiții prin emiterea actului contestat autoritatea intimată a

ignorat principiul neretroactivității Legii nr. 303/2004 potrivit căreia

promovarea se face prin concurs, precum și principii generale ale dreptului

comunitar la care Înalta Curte de Casație și Justiție face trimitere în analiza

unor cazuri similare, respectiv cel privind protecția încrederii legitime, al

echivalenței postului și al gradului, al bunei credințe și al solicitudinii.

Prin întâmpinarea formulată intimatul a

solicitat menținerea ca legală și temeinică a Hotărâri nr. 791/2007.

În apărarea sa intimatul C.S.M. a punctat

următoarele:

-procedura și condițiile pentru promovarea în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.;

în acest sens procedura specială de numire a procurorilor în cadrul D.N.A.

trebuie înțeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înființată și

organizată această direcție, respectiv necesitatea instituirii unor măsuri imediate

pentru întărirea capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să

răspundă provocărilor specifice actualului context intern și internațional;

-potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004

privind statutul magistraților, promovarea în funcții superioare de execuție se

poate realiza numai prin concurs;

-la încetarea activității în cadrul D.N.A.

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze - conform art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004;

-dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

modul invocat de recurent ar crea o situație discriminatorie în raport cu

ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public;

-deciziile pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție în cauze similare și invocate de recurent nu au caracter

obligatoriu;

-nu poate fi vorba de o discriminare a

recurentului față de ceilalți colegi ai săi care au obținut câștig de cauză

prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece, așa cum

rezultă din jurisprudența constată a C.E.D.O., nu orice tratament diferențiat

aplicat unor cazuri egale constituie discriminare, iar o violare a principiului

egalității și nediscriminării există numai atunci când nu există o motivare

obiectivă sau rezonabilă.

Sesizată în procedura specială prevăzută de art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată și examinând cauza în temeiul art.

304 C. proc. civ. și în raport de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casație

și Justiție retine că recursul de față (astfel cum a fost precizat cu ocazia

dezbaterilor) este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Situația de fapt, mai exact evoluția carierei

profesionale a recurentului nu comportă discuții, fiind evidențiată de actele

depuse la dosar și necontestată de intimat.

Problema de drept care a generat acest

litigiu este aceea dacă numirea ca procuror în cadrul D.N.A. are efecte în ce

privește dobândirea gradului profesional corespunzător procurorului Pachetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

D.N.A. este o structură cu personalitate

juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin reorganizarea P.N.A. (art 1 din O.U.G. nr. 43/202, republicată).

Fără a face confuzie între numirea

procurorilor la D.N.A. - în condițiile și conform procedurii reglementate

inițial de O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare și

apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004, modificată și completată – și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în

condițiile și după procedura reglementată inițial de Legea nr. 92/1992 și apoi

de Legea nr. 303/2004 cu modificările și completările ulterioare - Curtea

reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară

înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor

de corupție, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (O.U.G. nr.

43/2002) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul

acestui organism a unor procurori competenți în cadrul unei proceduri

derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 303/2004.

Procurorii care lucrează la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul profesional

corespunzător și, deci, nu poate fi primită susținerea intimatului că este

exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deși sunt încadrați ca

procurori la acest parchet, exercită competențe specifice uneia dintre

direcțiile specializate și sunt salarizați corespunzător acestui nivel.

Prin adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 este

evident că voința legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură specială

în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării și derogatorie

de la regula generală a susținerii unui concurs, avându-se în vedere specificul

infracțiunilor asupra cărora D.N.A. are competență.

Această procedură specială nu reprezintă o

încălcare a normelor legale privind promovarea, în condițiile în care numirea

în această structură presupune calități și rezultate profesionale deosebite în

combaterea infracțiunilor de corupție.

În privința discriminării invocate prin

întâmpinarea C.S.M., Curtea reține că în cauza dedusă judecății nu operează o

discriminare față de ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public.

C.E.D.O. a stabilit în mod constant că „o

distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un

raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

vizat".

În speță, justificarea obiectivă rezidă în

necesitatea prevenirii, descoperirii și sancționării faptelor de corupție - obiective

ce au stat la baza înființării P.N.A. și apoi prin reorganizare D.N.A. în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, iar

justificarea rezonabilă constă în faptul că îndeplinind în parametrii stabiliți

prin lege, o funcție în cadrul acestei structuri, procurorul numit la D.N.A.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

De altfel, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține și faptul că prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007

Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de

a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi

câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale ce reglementează cariera magistraților".

Or, în cauză, este necontestat faptul că

recurentul a fost numit în condițiile O.U.G. nr. 43/2002 la P.N.A., astfel că,

potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câștigat dreptul de a

funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Cum în materia carierei și drepturilor

magistraților Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă

instanță, nu se poate face abstracție de deciziile pronunțate anterior de

această Curte și prin care s-au admis cereri de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A.

Având ca argument și Hotărârea C.E.D.O. în cauza

B. împotriva României, în care se subliniază rolul pe care îl are Înalta Curte

în eliminarea neîncrederii publicului în sistemul judiciar și a incertitudinii

jurisdicționale, trebuie reținut că în această materie instanța supremă are o

poziție constantă.

O altă abordare ar echivala cu acceptarea

unor divergențe de jurisprudentă și pe cale de consecință cu o încălcare a

dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea cauza B. împotriva României, cauza

P. împotriva României).

În acest context Curtea apreciază ca nelegală

hotărârea recurată în ceea ce-l privește pe recurentul B.C.N. și în temeiul art.

312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursul si va anula Hotărârea nr. 791

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., obligându-l pe acesta să recunoască recurentului

gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.C.N., împotriva

Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. și în consecință:

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl

privește pe recurent.

Admite cererea recurentului și obligă

intimatul C.S.M. să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

septembrie 2008.