ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins
cererile formulate de 69 de procurori, care au funcționat/funcționează în
cadrul Parchetului Național Anticorupție (P.N.A.), în prezent Direcția
Națională Anticorupție (D.N.A.), printre care și recurenta C.A.I., care, în
perioada 16 octombrie 2003 - 01 septembrie 2005, a îndeplinit funcția de
procuror la P.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, pentru a li se recunoaște
gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție (denumit în continuare Parchetul Î. C. C.J.).
Pentru a adopta această hotărâre, C.S.M. a
reținut, în esență, următoarele:
-P.N.A. a fost înființat, la nivel național,
prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în
cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instituțiile judecătorești
și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte
autorități publice. Chiar dacă în prezent D.N.A. funcționează în cadrul
Parchetului Î.C.C.J., a rămas o structură specializată, cu personalitate
juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și
salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr.
304/2004, republicată];
-competența procurorilor din cadrul
P.N.A./D.N.A. privește efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect
infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție aparține direcției, fiind strict prevăzută de
lege, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor procedurale
întocmite de procurorii specializați care nu au gradul profesional
corespunzător Parchetului Î.C.C.J.;
-încadrarea procurorilor la structura
specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit unei
proceduri speciale, prevăzute inițial de art. 6, art. 8 ș art.i 9 din O.U.G.
nr. 43/2002 și, apoi, de art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind
echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care atât sub
imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, cât și în prezent, conform art. 43 din
Legea nr. 303/2004, se face prin concurs. Niciunul dintre procurorii care au
solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J.
nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de
promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul respectiv;
-dobândirea gradului profesional
corespunzător Parchetului Î.C.C.J., doar ca urmare a numirii la D.N.A., ar
crea, pe de o parte, o situație discriminatorie în raport cu toți ceilalți
procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele
imediat superioare trebuie să susțină concursuri de promovare, și, pe de o altă
parte, ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în
funcții superioare de execuție prin concurs;
-salarizarea procurorilor D.N.A. cu un
coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul Î.C.CJ.
nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr.
304/2004, republicată, împotriva Hotărârii adoptate de C.S.M. a declarat recurs
C.A.I., solicitând anularea în privința sa a hotărârii atacate și recunoașterea
gradului profesional de procuror la Parchetul Î.C.CJ.
În motivarea cererii, recurenta arată
următoarele:
-conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr.
43/2002, în vigoare în luna octombrie 2003, a fost numită la P.N.A. - Serviciul
Teritorial Cluj;
-P.N.A. a fost organizat inițial ca Parchet
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, ulterior, a fost reorganizat
ca structură autonomă în cadrul Parchetului Î.C.CJ.;
-fiind încadrată la P.N.A. la data intrării
în vigoare a Legii nr. 303/2004, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 100 alin.
(1);
-prin hotărârea C.S.M. nr. 60 din 17 august
2005 a fost transferată, la cerere, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Cluj;
-întrucât a funcționat în cadrul P.N.A.,
potrivit principiului actvității legii și prinicipiului succesiunii în timp a
legilor de organizare și funcționare a P.N.A., a dobândit de drept gradul profesional
de procuror la Parchetul Î.C.CJ.
În probațiune, recurenta a depus, în copie,
hotărârea atacată, Ordinele nr. 742 din 26 iunie 2003 și nr. 1762 din 8
septembrie 2005 ale procurorului general al Parchetului Î.C.CJ., carnetul de
muncă, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin
care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând, în esență,
următoarele argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 791 din 28
noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.:
-promovarea în funcția de procuror la
Parchetul Î.C.CJ. se face pe bază de concurs, conform art. 43, art. 44 din
Legea nr. 303/2004, republicată, și se dispune prin hotărâre a C.S.M., astfel
că nu trebuie confundată cu numirea procurorilor la D.N.A., care se realizează
prin ordin al procurorului general al D.N.A., cu avizul C.S.M.;
-P.N.A./D.N.A. este o structură cu
personalitate juridică în cadrul Parchetului Î.C.CJ., specializată în combaterea
infracțiunilor de corupție, ale cărei atribuții, competență, organizare,
funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială;
-procurorii numiți la P.N.A./D.N.A. au un
mandat limitat, acordat în condiții speciale față de procurorii care promovează
la Parchetul Î.C.C.J., astfel că, prin acordarea gradului profesional
corespunzător acestui Parchet, ar fi eludate dispozițiile referitoare la
promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs și s-ar crea o situație
discriminatorie față de procurorii din Ministerul Public, care au promovat la
Parchetul Î.C.C.J. prin concurs;
-dacă legiuitorul ar fi considerat că
procurorii cărora le-a încetat mandatul la P.N.A./D.N.A. își păstrează gradul
profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar fi stipulat acest aspect în
mod expres în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată;
-faptul că procurorii din cadrul
P.N.A./D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător
procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J. nu le conferă acestora gradul profesional
corespunzător acestui Parchet.
Cu referire la practica Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauze
similare, prin care a fost recunoscut gradul profesional de procuror la
Parchetul Î.C.C.J. a unor procurori numiți la P.N.A./D.N.A., intimatul C.S.M.
susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor
recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o
dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu
în cauze similare supuse judecății.
Analizând recursul formulat de recurenta
C.A.I., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și
art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii
instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007
a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional
corespunzător Parchetului Î.C.C.J. formulate de un număr de 69 de procurori de
la D.N.A., printre care se află și recurenta C.A.I.
Problema de drept vizează acordarea gradului
profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. procurorului C.A.I., care, în
perioada 16 octombrie 2003 - 01 septembrie 2005, a îndeplinit funcția de
procuror în cadrul P.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
Este necontestat faptul că recurenta a fost
numită în funcția de procuror la P.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, cu
respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
De asemenea, este de netăgăduit faptul că
atât P.N.A., iar, în prezent, D.N.A. sunt structuri înființate și care au
funcționat sau funcționează în cadrul Parchetului Î.C.C.J., acest fapt
rezultând în mod expres și fară echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) din
O.U.G. nr. 43/2002, în forma inițială, cât și din prevederile art. 1 alin. (1)
din aceeași ordonanță de urgență, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr.
134/2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006:
Astfel, în prezent, conform art. 1 alin. (1l)
din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 1 - (1) Prin prezenta ordonanță de
urgență se înființează D.N.A., ca structură cu personalitate juridică, în
cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin
reorganizarea P.N.A."
De asemenea, este necontestat faptul că
numirea procurorilor la D.N.A. s-a făcut și se face în continuare conform
dispozițiilor cu caracter special referitoare la organizarea și funcționarea
acestei structuri, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării
procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de
dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Așa cum s-a reținut deja, este incontestabil
faptul că recurenta C.A.I. a fost numită în funcția de procuror la Serviciul
Teritorial Cluj din cadrul P.N.A. cu respectarea dispozițiilor reglementării
speciale.
Este adevărat, chiar potrivit susținerilor
intimatului C.S.M., că nu se poate face confuzie între numirea la P.N.A./D.N.A.
și promovarea la Parchetul Î.C.C.J. Insă, este de necontestat faptul că, nici
prin cererea adresată C.S.M. și nici prin cererea de recurs, recurenta nu a
solicitat să promoveze la Parchetul Î.C.C.J., ci să îi fie recunoscut gradul
profesional corespunzător structurii în cadrul căreia și-a desfășurat
activitatea potrivit legislației aplicabile, și anume gradul profesional de
procuror la Parchetul Î.C.C.J. din care a făcut parte P.N.A., în prezent D.N.A.
Or, chiar Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr.
878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui
magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care
poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea
dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin
această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui
procuror. Astfel fiind, pentru rațiuni identice, chiar în opinia intimatului,
recurenta are dreptul să i se recunoască „dreptul de a funcționa la un anumit
nivel în ierarhia parchetelor", drept ce ține de esența situației juridice
în care s-a aflat în mod legal recurenta și anume aceea de procuror la P.N.A.
Având în vedere că la data la care C.A.I. își
desfășura activitatea în mod legal în cadrul P.N.A. a intrat în vigoare Legea
nr. 303/2004 privind statutul magistraților, recurentei îi sunt aplicabile
dispozițiile art. 100 alin. (1) din această lege, conform cărora „magistrații
în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că
îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care sunt
numiți". Cererea recurentei de recunoaștere a gradului profesional de
procuror la Parchetul Î.C.C.J. este pe deplin justificată și în lumina acestor
dispoziții legale.
În ceea ce privește salarizarea procurorilor
din cadrul D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor
de la Parchetul Î.C.C.J., Înalta Curte reține că susținerile în acest sens ale
intimatului sunt neîntemeiate în raport cu obiectul cererii formulate de
recurentă.
Având în vedere modalitatea și condițiile
specifice de înființare, organizare și funcționare a P.N.A./D.N.A., precum și
cele referitoare la numirea procurorilor în cadrul acestei structuri, urmează a
fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce
s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul Î.C.C.J.
au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect,
rămân valabile aspectele reținute în sensul că recurenta nu solicită promovarea
la Parchetul Î.C.C.J., ci recunoașterea gradului profesional de procuror la
acest Parchet.
Nu se poate reține existența unei eluăduri a
legii sau a unei discriminări, întrucât situațiile supuse comparației sunt
diferite, iar nu analoage, întrucât, pe de o parte, numirea procurorilor la
P.N.A./D.N.A. se face conform unei proceduri legale speciale, comparativ cu
promovarea procurorilor potrivit dreptului comun, prin examen sau concurs, la
Parchetul Î.C.C.J., iar pe de altă parte, recunoașterea gradului profesional corespunzător
Parchetului Î.C.C.J. în privința procurorilor numiți la D.N.A. nu echivalează
cu promovarea sau cu dreptul de a promova fară concurs la Parchetul Î.C.C.J.
De altfel, în ceea ce privește noțiunea de
discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (C.E.D.O., Decizia
din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României) în care s-a reținut că „o
distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și
rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un
raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul
vizat".
Or, în speță, justificarea obiectivă constă
în necesitatea combaterii infracțiunilor de natura celor prevăzute de Legea nr.
78/2000, situație care a determinat înființarea prin lege a D.N.A. ca structură
a Parchetului Î.C.C.J., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că
îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul
Parchetului Î.C.C.J., procurorul numit la D.N.A. dobândește ipso facto gradul
profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul
unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu
„numirea" în funcție).
De reținut este și faptul că, în această
materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă
instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja
existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător
Parchetului Î.C.C.J. în cazul procurorilor
numiți la P.N.A./D.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea
dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a
încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime,
al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii,
principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a
raporturilor de serviciu în spațiul U.E.".
În acest sens, față de practica unitară a Înaltei
Curți de Casație și Justiție în soluționarea unor cauze similare, o altă
soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional
corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala cu acceptarea unor divergențe de
iurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a
dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului. C.E.D.O. a reținut că existența unor divergențe de
jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în
sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate
articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale
statului de drept (C.E.D.O., Decizia din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva
României).
În raport de cele mai sus reținute, Curtea
apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o privește pe
recurenta C.A.I., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3)
C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului
C.S.M. În ceea ce o privește pe recurentă, va admite cererea acesteia și îl va
obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul
Î.C.C.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.A.I. împotriva
Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o
privește pe recurentă.
Admite cererea recurentei și obligă C.S.M. să
îi recunoască recurentei gradul profesional de procuror la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai
2008.