ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de 69 de procurori care au funcționat/ funcționează în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., pentru a li se recunoaște gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în continuare Parchetul I.C.C.J.). Pentru a adopta această hotărâre, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: - P.N.A. a fost înființat, la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instituțiile judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

Chiar dacă în prezent D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială (art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004, republicată); - competența procurorilor din cadrul D.N.A.

privește efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție aparține direcției, fiind strict prevăzută de lege, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor procedurale întocmite de procurorii specializați care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute inițial de art. 6, art. 8 și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 și, apoi, de art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, se face prin concurs.

Nici unul dintre procurorii care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul respectiv; - dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , doar ca urmare a numirii la D.N.A., ar crea, pe de o parte, o situație discriminatorie în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri de promovare, și, pe de o altă parte, ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs; - salarizarea procurorilor D.N.A.

cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 304/2004, republicată, împotriva Hotărârii adoptate de C.S.M. a declarat recurs Ț.D.F., procuror șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul D.N.A., invocând dispozițiile art. 20, art. 21, art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Constituție, ale art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, și ale art. 54 alin. (1), art. 82 și art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004, republicată.

Prin cererea de recurs, adresată C.S.M. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 februarie 2008, recurentul Ț.D.F. a solicitat Instanței să dispună anularea în privința sa a hotărârii atacate și să îi recunoască dreptul pretins - gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, recurentul Ț.D.F. arată că îndeplinește funcția de procuror șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul D.N.A., fiind numit în această funcție prin Decretul Președintelui României nr. 949 din 22 septembrie 2005, la propunerea ministrului justiției, cu avizul C.S.M. Întrucât D.N.A.

(fostul P.N.A.) funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri au dobândit și beneficiază de gradul și remunerația corespunzător acestui Parchet. Mai susține recurentul că, întrucât conform art. 82 din Legea nr. 304/2004, procurorul general al D.N.A. este asimilat prim - adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și procurorii din cadrul D.N.A. sunt asimilați procurorilor din cadrul acestui Parchet. Totodată, recurentul susține că dispozițiile referitoare la numirea procurorilor în cadrul D.N.A. derogă de la normele, cu caracter general, referitoare la promovarea prin concurs, cuprinse în Legea nr. 303/2004, și nici un text de lege nu prevede că la expirarea mandatului de procuror la D.N.A.

procurorul pierde gradul profesional dobândit, fiind însă incidente sub acest aspect dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată. În susținere, recurentul a invocat practica secției de contencios administrativ și fiscal a I.C.C.J. prin care au fost desființate hotărârile Plenului C.S.M. de respingere a cererilor de recunoaștere a gradului profesional formulate de procurori aflați în situații similare. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând, în esență, următoarele argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.: - promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face pe bază de concurs, conform art. 43, art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, și se dispune prin hotărâre a C.S.M., în timp ce numirea în funcția de procuror la D.N.A.

se realizează prin ordin al procurorului general al P.N.A. (în prezent D.N.A.) cu avizul C.S.M. Astfel, numirea procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - procurorii numiți la D.N.A. au un mandat limitat, acordat în condiții speciale față de procurorii care promovează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin acordarea gradului profesional corespunzător acestui Parchet, ar fi eludate dispozițiile referitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs și s-ar crea o situație discriminatorie față de procurorii din Ministerul Public, care au promovat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin concurs; - dacă legiuitorul ar fi considerat că procurorii cărora le-a încetat mandatul la D.N.A.

își păstrează gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi stipulat acest aspect în mod expres în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată; - faptul că procurorii din cadrul D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă acestora gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de recurentul Ț.D.F., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 69 de procurori de la D.N.A., printre care se află și recurentul Ț.D.F. Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului Ț.D.F.

Prin Decretul Președintelui României nr. 949 din 22 septembrie 2005, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 862 din 23 septembrie 2005, „Domnul D.F.Ț. se numește în funcția de procuror șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A." (D.N.A., conform O.U.G. nr. 134/2005, și, în prezent, D.N.A., potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 134/2005 prin Legea nr. 54/2006). Este necontestat faptul că atât P.N.A., cât și, ulterior, D.N.A., iar, în prezent, D.N.A. sunt structuri înființate și care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, în forma inițială, cât și din prevederile art. 1 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 134/2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006: Astfel, în prezent, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare: „Art. 1 - alin. (1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează D.N.A., ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A." De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.N.A. s-a făcut și se face în continuare conform dispozițiilor cu caracter special referitoare la organizarea și funcționarea acestei structuri, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este incontestabil faptul că recurentul Ț.D.F. a fost numit în funcția de procuror șef la secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A. (D.N.A.) cu respectarea dispozițiilor reglementării speciale. Este adevărat, chiar potrivit susținerilor intimatului C.S.M., că nu se poate face confuzie între numirea la D.N.A. si promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Însă, este de necontestat faptul că, nici prin cererea adresată C.S.M. și nici prin cererea de recurs, recurentul nu a solicitat să promoveze la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci să îi fie recunoscut gradul profesional corespunzător structurii în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea potrivit legislației aplicabile, și anume gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din care face parte D.N.A.

Or, chiar Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Astfel fiind, pentru rațiuni identice, recurentul are dreptul să i se recunoască „dreptul de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor", drept ce ține de esența situației juridice în care se află recurentul și anume aceea de procuror la D.N.A. Având în vedere că recurentul Ț.D.F.

își desfășoară și în prezent activitatea în cadrul D.N.A., Înalta Curte reține că nu sunt incidente cauzei nici dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, invocate în susținerea recursului de către recurent, și nici cele ale art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată, invocate în apărare de către intimat, întrucât acestea reglementează ipoteza eliberării din funcție a procurorului din motive neimputabile, respectiv ipoteza încetării mandatului de procuror la D.N.A. În ceea ce privește salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul. I.C.C.J., Înalta Curte reține că susținerile în acest sens ale intimatului sunt neîntemeiate în raport cu obiectul cererii formulate de recurent.

Având în vedere modalitatea și condițiile specifice de înființare, organizare și funcționare a D.N.A., precum și cele referitoare la numirea procurorilor în cadrul acestei structuri, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. Nu se poate reține existența unei discriminări, întrucât situațiile supuse comparației sunt diferite, iar nu analoage, întrucât, pe de o parte, numirea procurorilor la D.N.A. este temporară, comparativ cu promovarea efectivă și pe durată nedeterminată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în privința procurorilor numiți la D.N.A.

nu echivalează cu promovarea sau cu dreptul de a promova rară concurs la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de natura celor prevăzute de Legea nr. 78/2000, situație care a determinat înființarea prin lege a D.N.A.

ca structură a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.N.A. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție).

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă Instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul Instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei - credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.". În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergente de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O., cu privire la care în practica C.E.D.O.

s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B. împotriva României). În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul Ț.D.F., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.D.F. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurentul Ț.D.F. Admite cererea recurentului și îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.