ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins

cererile formulate de 69 de

procurori care au funcționat/ funcționează în cadrul

P.N.A., în prezent D.N.A., pentru a li se recunoaște gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

(denumit în continuare Parchetul I.C.C.J.).

Pentru a adopta

această hotărâre, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

- P.N.A. a fost

înființat, la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă,

cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport

cu instituțiile judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și

în relațiile cu celelalte autorități publice. Chiar dacă în prezent D.N.A.

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică proprie,

ale cărei atribuții, competență, organizare,

funcționare

și salarizare sunt stabilite prin lege specială (art. 87 alin. (10) din

Legea

nr. 304/2004, republicată);

- competența

procurorilor din cadrul D.N.A. privește efectuarea urmăririi penale în cauzele

având ca obiect infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție aparține direcției, fiind

strict prevăzută de lege, astfel că nu poate fi ridicată problema validității

actelor procedurale întocmite de procurorii specializați care nu au gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție;

- încadrarea procurorilor la

structura specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit

unei proceduri speciale, prevăzute inițial de art. 6, art. 8 și art. 9 din

O.U.G. nr. 43/2002 și, apoi, de art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor

nefiind echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care atât

sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, cât și în prezent, conform art. 43

din Legea nr. 303/2004, se face prin concurs. Nici unul dintre procurorii care

au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a funcționat, nu a fost promovat

și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții

de execuție la Parchetul respectiv;

-

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

,

doar

ca urmare a numirii la D.N.A., ar crea, pe de o parte, o situație

discriminatorie în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului

Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să

susțină concursuri de promovare, și, pe de o altă parte, ar eluda în mod

evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de

execuție prin concurs;

- salarizarea procurorilor

D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu le conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 304/2004, republicată, împotriva Hotărârii adoptate de C.S.M. a

declarat recurs Ț.D.F., procuror șef al secției de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție din cadrul D.N.A., invocând dispozițiile art.

20, art. 21, art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din

Constituție, ale art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, și ale

art. 54 alin. (1), art. 82 și art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004,

republicată.

Prin cererea de recurs, adresată

C.S.M. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

28 februarie 2008, recurentul Ț.D.F. a solicitat Instanței să dispună anularea

în privința sa a hotărârii atacate și să îi recunoască dreptul pretins - gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii, recurentul

Ț.D.F. arată că îndeplinește funcția de procuror șef al secției de combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul D.N.A., fiind numit

în această funcție prin Decretul Președintelui României nr. 949 din 22

septembrie 2005, la propunerea ministrului justiției, cu avizul C.S.M.

Întrucât D.N.A. (fostul P.N.A.)

funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, rezultă că procurorii care își desfășoară activitatea în

cadrul acestei structuri au dobândit și beneficiază de gradul și remunerația

corespunzător acestui Parchet.

Mai susține recurentul că,

întrucât conform art. 82 din Legea nr. 304/2004, procurorul general al D.N.A.

este asimilat prim - adjunctului procurorului general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și procurorii din cadrul D.N.A. sunt

asimilați procurorilor din cadrul acestui Parchet.

Totodată, recurentul

susține că dispozițiile referitoare la numirea procurorilor în cadrul D.N.A.

derogă de la normele, cu caracter general, referitoare la promovarea prin

concurs, cuprinse în Legea nr. 303/2004, și nici un text de lege nu prevede că

la expirarea mandatului de procuror la D.N.A. procurorul pierde gradul

profesional dobândit, fiind însă incidente sub acest aspect dispozițiile art.

65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată.

În susținere,

recurentul a invocat practica secției de contencios administrativ și fiscal a

I.C.C.J. prin care au fost desființate hotărârile Plenului C.S.M. de respingere

a cererilor de recunoaștere a gradului profesional formulate de procurori

aflați în situații similare.

Intimatul

C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca

nefondat, invocând, în esență, următoarele argumente în susținerea legalității

Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.:

- promovarea la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face pe bază de concurs, conform

art. 43, art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, și se dispune prin

hotărâre a C.S.M., în timp ce numirea în funcția de procuror la D.N.A. se

realizează prin ordin al procurorului general al P.N.A. (în prezent D.N.A.) cu

avizul C.S.M. Astfel, numirea procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o

promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție;

- procurorii

numiți la D.N.A. au un mandat limitat, acordat în condiții speciale față de

procurorii care promovează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel că, prin acordarea gradului profesional corespunzător acestui

Parchet, ar fi eludate dispozițiile referitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs și s-ar crea o situație discriminatorie

față de procurorii din Ministerul Public, care au promovat la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin concurs;

- dacă legiuitorul ar

fi considerat că procurorii cărora le-a încetat mandatul la D.N.A. își

păstrează gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție ar fi stipulat acest aspect în mod expres în art. 87

alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată;

- faptul că

procurorii din cadrul D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu le conferă acestora gradul profesional corespunzător acestui

Parchet.

Cu referire la practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

invocată de recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost

pronunțate în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă

judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul

formulat de recurentul Ț.D.F., prin prisma motivelor invocate, în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanței de control judiciar, Curtea

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr.

791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 69 de procurori de

la D.N.A., printre care se află și recurentul Ț.D.F.

Problema de drept

vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului Ț.D.F.

Prin Decretul Președintelui României nr. 949 din 22 septembrie 2005,

publicată în M. Of. al României, Partea I,

nr. 862 din 23 septembrie 2005, „Domnul D.F.Ț. se numește în funcția de

procuror șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de

corupție din cadrul P.N.A." (D.N.A., conform O.U.G. nr. 134/2005, și, în

prezent, D.N.A., potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 134/2005 prin Legea

nr. 54/2006).

Este necontestat

faptul că atât P.N.A., cât și, ulterior, D.N.A., iar, în prezent, D.N.A. sunt

structuri înființate și care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără

echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în forma

inițială, cât și din prevederile art. 1 alin. (1) din aceeași ordonanță de

urgență, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 134/2005, aprobată prin Legea

nr. 54/2006:

Astfel, în prezent,

conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și

completările ulterioare:

„Art. 1 - alin. (1)

Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează D.N.A., ca structură cu

personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A."

De asemenea, este

necontestat faptul că numirea procurorilor la D.N.A. s-a făcut și se face în

continuare conform dispozițiilor cu caracter special referitoare la organizarea

și funcționarea acestei structuri, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este

incontestabil faptul că recurentul Ț.D.F. a fost numit

în funcția de procuror șef la secția de combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A. (D.N.A.) cu

respectarea dispozițiilor reglementării speciale.

Este adevărat, chiar

potrivit susținerilor intimatului C.S.M., că nu se poate face confuzie între

numirea la D.N.A. si promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție Însă, este de necontestat faptul că, nici prin cererea

adresată C.S.M. și nici prin cererea de recurs, recurentul nu a solicitat să

promoveze la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci să

îi fie recunoscut gradul profesional corespunzător structurii în cadrul căreia

și-a desfășurat activitatea potrivit legislației aplicabile, și anume gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție din care face parte D.N.A.

Or, chiar Plenul

C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților", prin această hotărâre fiind

de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Astfel fiind,

pentru

rațiuni identice, recurentul are dreptul să i se recunoască

„dreptul de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor", drept

ce ține de esența situației juridice în care se află recurentul și anume aceea

de procuror la D.N.A.

Având în

vedere că recurentul Ț.D.F. își desfășoară și în prezent activitatea în cadrul

D.N.A., Înalta Curte reține că nu sunt incidente cauzei nici dispozițiile art.

65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, invocate în susținerea

recursului de către recurent, și nici cele ale art. 87 alin. (9) din Legea nr.

304/2004, republicată, invocate în apărare de către intimat, întrucât acestea

reglementează ipoteza eliberării din funcție a procurorului din motive

neimputabile, respectiv ipoteza încetării mandatului de procuror la D.N.A.

În ceea ce privește

salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul.

I.C.C.J., Înalta Curte reține că

susținerile în acest sens ale intimatului sunt neîntemeiate în raport cu

obiectul cererii formulate de recurent.

Având în vedere modalitatea și

condițiile specifice de înființare, organizare și funcționare a D.N.A., precum

și cele referitoare la numirea procurorilor în cadrul acestei structuri,

urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală

discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de

promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

Nu se poate reține

existența unei discriminări, întrucât situațiile supuse comparației sunt

diferite, iar nu analoage, întrucât, pe de o parte,

numirea procurorilor la D.N.A. este temporară, comparativ cu promovarea

efectivă și pe durată nedeterminată la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în privința procurorilor numiți la D.N.A. nu echivalează cu

promovarea sau cu dreptul de a promova rară

concurs la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

.

De altfel, în ceea ce

privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a

C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra

României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu

urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță,

justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de

natura celor prevăzute de Legea nr. 78/2000, situație care a

determinat înființarea prin lege a D.N.A. ca

structură a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

,

iar justificarea rezonabilă rezidă în

faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

procurorul numit la D.N.A. dobândește ipso facto gradul profesional

corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor

eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea"

în funcție).

De reținut este și

faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în

primă și ultimă Instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de

practica deja existentă la nivelul Instanței în care, admițând cereri de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A., au

fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că

a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum

ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a

gradului, al bunei - credințe și al solicitudinii, principii de bază ale

dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în

spațiul U.E.".

În acest sens, față de practica

anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile

invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergente

de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O., cu privire

la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de

jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în

sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate

articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale

statului de drept (B. împotriva României).

În raport de cele mai

sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce

îl privește pe recurentul Ț.D.F., motiv pentru care, față de dispozițiile art.

312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie

2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea

acestuia și îl va obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ț.D.F. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr. 791 din

28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurentul Ț.D.F.

Admite cererea recurentului și

îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2008.