ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, a respins cererea formulată de E.E., procuror în cadrul D.N.A. – nivel central, privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În argumentarea acestei soluții, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele considerente : - P.N.A. a fost înființat, la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

Chiar dacă în prezent D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004]; - D.N.A.

are o structură de organizare și un stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - competența efectuării urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție aparține direcției, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor procedurale întocmite de procurorii specializați care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ; - încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute inițial în art. 6, art. 8 și art. 9 din O.U.G.

nr. 43/2002 și apoi în art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 179/1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 se face prin concurs.

Nici unul dintre procurorii care au solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la parchetul respectiv; - dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „doar prin numirea la D.N.A.”, ar crea o situație discriminatorie în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri, eludând în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs, împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție de la aceeași regulă rezultând și din dispozițiile O.U.G.

nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispozițiile Legii nr. 92/1992, inclusiv cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen/concurs, se aplică și în cazul P.N.A.; - legiuitorul a prevăzut în mod expres, comprehensibil, faptul că, la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, fiind constituit în acest scop, prin O.U.G. nr. 100/2007, un fond de rezervă de 50 posturi de procuror, număr ce se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului; - salarizarea procurorilor D.N.A.

cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul E.E., solicitând anularea ei în ceea ce îl privește pe recurent și obligarea intimatului la recunoașterea dreptului pretins, respectiv a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a criticat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, susținând că D.N.A.

funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform Legii nr. 54/2006, iar în baza principiului succesiunii și acțiunii normelor juridice în timp și a actelor normative incidente procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit și beneficiază de gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de remunerația aferentă acestui grad profesional. În opinia recurentului, argumentele invocate prin hotărârea atacată trebuie înlăturate întrucât norma specială [art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor la D.N.A.

în baza unui interviu] derogă de la art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 ce reprezintă norma generală în materie de promovare a magistraților prin concurs, argumentele de interpretare sistemică a normelor incidente ducând la aceeași concluzie, datorită modului de structurare a dispozițiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. care se găsesc la capitole de lege distincte de cele care reglementează avansarea la instanțele și parchetele inferioare în grad. De asemenea, susține recurentul, nu există nici un text de lege care să prevadă expressis verbis că procurorul ce se întoarce de la parchetul de unde a provenit sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze, la expirarea mandatului, pierde gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, fiind vorba de pierderea unui drept câștigat sau un drept temporar, în viziunea Consiliului Superior al Magistraturii, acesta ar trebui să rezulte dintr-o dispoziție expresă a legii și nu pe cale de interpretare analogică, deoarece normele incidente sunt de drept public și nu permit aceasta. Mai mult, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 consacră teoria drepturilor câștigate, în sensul recunoașterii respectivului grad profesional fiind și practică recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul invocând în acest sens Deciziile nr. 1112 și 1113 din 21 februarie 2007. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (5) – (9) din Legea nr. 317/2004, art. 20,21 și art. 126, alin. (6) din Constituția României.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A. În susținerea acestei apărări, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii recurate, concluzionând că numirea procurorilor la D.N.A. le conferă dreptul de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, s-a susținut că deciziile respective nu au caracter obligatoriu în cauzele similare deduse judecății, întrucât nu au fost pronunțate în cauze având ca obiect un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecății. Intimatul a depus la dosar o notă privind evoluția profesională a recurentului și nota întocmită de D.R.U.O. – Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând atât motivele invocate de recurent, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, cât și apărările intimatului, ținând seama totodată de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Recurentul și-a început activitatea la data de 1 octombrie 1993, când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași. Până la data de 31 decembrie 2006 acesta a activat în cadrul respectivei unități de parchet, precum și în cadrul Parchetului Militar Iași, D.N.A. – Biroul Teritorial Iași și D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași.

În perioada 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2007 acesta a fost delegat în funcția de procuror la D.N.A., structura centrală, iar în urma interviului organizat la sediul D.N.A. și a avizului Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 116 din 24 mai 2007, prin Ordinul nr.138 din data de 29 mai 2007 al procurorului șef al D.N.A. a fost numit procuror în cadrul D.N.A., începând cu data de 1 iunie 2007. Pentru dezlegarea problemei de drept ce vizează, în esență, dobândirea de către recurent a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se impune a fi avute în vedere atât condițiile și modalitatea de înființare a D.N.A., cât și caracterul normelor legale în temeiul cărora s-a realizat numirea acestuia în funcția de procuror în cadrul D.N.A., nivel central.

Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat P.N.A., ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, prin procurori specializați. Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Reglementarea entității specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G.

nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a respectivei ordonanțe, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a mai fi prevăzut caracterul său autonom. Conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției.

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun. Înființarea și reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României la UE și de eficientizare a luptei împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de corupție. Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, reglementează, prin art. 87 alin. (1) – (6), o procedură specială de numire a procurorilor derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

Prin urmare, numirea procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sub acest aspect, Curtea constată că plenul CSM, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin respectiva hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al unui procuror. Gradul profesional nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului din cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract, numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea făcându-se „pe loc”. În cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile procedurii speciale instituită de lege, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câștigat dreptul de a funcționa la a cest nivel în ierarhia parchetelor.

Aceeași concluzie se impune și în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O., în raport cu practica deja existentă la nivelul acestei instanțe, Pentru admiterea cererilor de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul procurorilor numiți la P.N.A./D.N.A. a fost reținute anterior și argumente ce vizează dreptul comunitar, în sensul că „admiterea tezei intimatului echivalează cu încălcarea unor principii generale: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, etc., principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene”.

Or, o soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 303/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Prin urmare, susținerea intimatului, în sensul că aceasta nu este obligatorie, va fi înlăturată, rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care în această materie judecă în primă și ultimă instanță, fiind acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței” și nicidecum de a accepta astfel de divergențe, a căror existență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este, în sine, contrară principiului securității raporturilor juridice, care rezidă implicit din toate articolele convenției și constituie un element fundamental al statului de drept . Raportat la existența unor rațiuni și obiective specifice, avute în vedere la înființarea actualului D.N.A., Curtea urmează să înlăture și apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de recurent ar crea o situație discriminatorie în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie să susțină un concurs.

În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (ex. Cauza Beian contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007). Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de corupție, materializată în adoptarea unor acte normative cu caracter special și înființarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dobândirea ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către procurorul numit la D.N.A., care exercită, în condițiile legii, o funcție în cadrul respectivei structuri, se încadrează în limitele unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

Față de cele expuse, Curtea apreciază că hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, va admite recursul, dispunând anularea în parte a acesteia, în ceea ce îl privește pe recurent și va obliga intimatul CSM să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.E. împotriva hotărârii 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează în parte hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurentul E.E. Obligă intimatul CSM să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.