ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii, prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, a respins cererea

formulată de E.E., procuror în cadrul D.N.A. – nivel central, privind

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În argumentarea acestei soluții,

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele

considerente :

- P.N.A. a fost înființat, la nivel

național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate

juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instanțele

judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu

celelalte autorități publice. Chiar dacă în prezent D.N.A. funcționează în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas o

structură specializată, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții,

competență, organizare, funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege

specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004];

- D.N.A. are o structură de

organizare și un stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- competența efectuării urmăririi

penale în cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție aparține

direcției, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor

procedurale întocmite de procurorii specializați care nu au gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ;

- încadrarea procurorilor la structura

specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit unei

proceduri speciale, prevăzute inițial în art. 6, art. 8 și art. 9 din O.U.G.

nr. 43/2002 și apoi în art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind

echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care atât sub

imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 179/1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 se face

prin concurs. Nici unul dintre procurorii care au solicitat recunoașterea

gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la

un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la

parchetul respectiv;

- dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „doar

prin numirea la D.N.A.”, ar crea o situație discriminatorie în raport cu toți

ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la

parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri, eludând în mod

evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de

execuție prin concurs, împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o

excepție de la aceeași regulă rezultând și din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002,

care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispozițiile Legii nr. 92/1992,

inclusiv cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție prin examen/concurs, se aplică și în cazul P.N.A.;

- legiuitorul a prevăzut în mod expres,

comprehensibil, faptul că, la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii, fiind constituit în acest scop, prin O.U.G.

nr. 100/2007, un fond de rezervă de 50 posturi de procuror, număr ce se poate actualiza

anual prin hotărâre a Guvernului;

- salarizarea procurorilor D.N.A. cu un

coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul

profesional corespunzător acestui parchet .

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs procurorul E.E., solicitând anularea ei în ceea ce îl privește pe

recurent și obligarea intimatului la recunoașterea dreptului pretins, respectiv

a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Recurentul a criticat hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, susținând că D.N.A.

funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform Legii nr. 54/2006, iar în baza

principiului succesiunii și acțiunii normelor juridice în timp și a actelor

normative incidente procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit și

beneficiază de gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și de remunerația aferentă acestui grad

profesional.

În opinia recurentului, argumentele

invocate prin hotărârea atacată trebuie înlăturate întrucât norma specială [art.

87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor la D.N.A.

în baza unui interviu] derogă de la art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 ce

reprezintă norma generală în materie de promovare a magistraților prin concurs,

argumentele de interpretare sistemică a normelor incidente ducând la aceeași

concluzie, datorită modului de structurare a dispozițiilor privind promovarea

la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și D.N.A. care se găsesc la capitole de lege distincte de

cele care reglementează avansarea la instanțele și parchetele inferioare în

grad.

De asemenea, susține recurentul, nu

există nici un text de lege care să prevadă expressis verbis că procurorul ce

se întoarce de la parchetul de unde a provenit sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze, la expirarea mandatului, pierde gradul profesional de

procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Or,

fiind vorba de pierderea unui drept câștigat sau un drept temporar, în viziunea

Consiliului Superior al Magistraturii, acesta ar trebui să rezulte dintr-o

dispoziție expresă a legii și nu pe cale de interpretare analogică, deoarece

normele incidente sunt de drept public și nu permit aceasta.

Mai mult, art. 65 alin. (6) din Legea nr.

303/2004 consacră teoria drepturilor câștigate, în sensul recunoașterii respectivului

grad profesional fiind și practică recentă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recurentul invocând în acest sens Deciziile nr. 1112 și 1113 din 21

februarie 2007.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 65 alin. (6) din Legea nr.

303/2004, art. 29 alin. (5) – (9) din Legea nr. 317/2004, art. 20,21 și art.

126, alin. (6) din Constituția României.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat, întrucât procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite

de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei apărări, Consiliul

Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii

recurate, concluzionând că numirea procurorilor la D.N.A. le conferă dreptul de

a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

care poate fi obținut numai prin concurs.

Cu referire la practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

invocată de recurent, s-a susținut că deciziile respective nu au caracter

obligatoriu în cauzele similare deduse judecății, întrucât nu au fost

pronunțate în cauze având ca obiect un recurs în interesul legii, astfel că nu

constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecății.

Intimatul a depus la dosar o notă

privind evoluția profesională a recurentului și nota întocmită de D.R.U.O. –

Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69

procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent

D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând atât motivele invocate de

recurent, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de

control judiciar, cât și apărările intimatului, ținând seama totodată de înscrisurile

depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Recurentul și-a început activitatea la

data de 1 octombrie 1993, când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași. Până la data de 31 decembrie 2006 acesta a activat în cadrul respectivei

unități de parchet, precum și în cadrul Parchetului Militar Iași, D.N.A. – Biroul

Teritorial Iași și D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași.

În perioada 1 ianuarie 2007 – 31 mai

2007 acesta a fost delegat în funcția de procuror la D.N.A., structura

centrală, iar în urma interviului organizat la sediul D.N.A. și a avizului

Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 116 din 24

mai 2007, prin Ordinul nr.138 din data de 29 mai 2007 al procurorului șef al D.N.A.

a fost numit procuror în cadrul D.N.A., începând cu data de 1 iunie 2007.

Pentru dezlegarea problemei de drept

ce vizează, în esență, dobândirea de către recurent a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se

impune a fi avute în vedere atât condițiile și modalitatea de înființare a D.N.A.,

cât și caracterul normelor legale în temeiul cărora s-a realizat numirea acestuia

în funcția de procuror în cadrul D.N.A., nivel central.

Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat P.N.A.,

ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României, prin procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o

structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public,

fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet

specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reglementarea entității specializate în

combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005, care

în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă,

cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a

respectivei ordonanțe, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul

înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a mai fi

prevăzut caracterul său autonom.

Conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2002, cu modificările ulterioare, D.N.A. este condusă de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

intermediul procurorului șef al direcției.

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu

poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

Înființarea și reorganizarea P.N.A. au

fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării

obiectivelor de aderare a României la UE și de eficientizare a luptei împotriva

corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă

ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea

infracțiunilor de corupție.

Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare,

reglementează, prin art. 87 alin. (1) – (6), o procedură specială de numire a

procurorilor derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43

din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților pentru ocuparea

funcției de procuror la D.N.A.

Prin urmare, numirea procurorilor specializați

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect, Curtea constată că

plenul CSM, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților”, prin respectiva hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al

unui procuror. Gradul profesional nu este o noțiune abstractă, desprinsă de

conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul,

atribuții care corespund nivelului parchetului din cadrul căruia își desfășoară

activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează

pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor

disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod

abstract, numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea

făcându-se „pe loc”.

În cauză este necontestat faptul că

recurentul a fost numit la         D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile procedurii speciale

instituită de lege, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878/2007,

a câștigat dreptul de a funcționa la a cest nivel în ierarhia parchetelor.

Aceeași concluzie se impune și în

virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O.,

în raport cu practica deja existentă la nivelul acestei instanțe,

Pentru admiterea cererilor de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în cazul procurorilor numiți la P.N.A./D.N.A. a fost reținute

anterior și argumente ce vizează dreptul comunitar, în sensul că „admiterea

tezei intimatului echivalează cu încălcarea unor principii generale: al

protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al

bunei-credințe și al solicitudinii, etc., principii de bază ale dreptului

comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul

Uniunii Europene”.

Or, o soluție contrară, fără argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 303/2004, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3)

din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Prin urmare, susținerea intimatului, în

sensul că aceasta nu este obligatorie, va fi înlăturată, rolul unei jurisdicții

supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, care în această materie judecă în primă și

ultimă instanță, fiind acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței” și

nicidecum de a accepta astfel de divergențe, a căror existență în cadrul celei

mai înalte autorități judiciare a țării este, în sine, contrară principiului securității

raporturilor juridice, care rezidă implicit din toate articolele convenției și

constituie un element fundamental al statului de drept .

Raportat la existența unor rațiuni și

obiective specifice, avute în vedere la înființarea actualului D.N.A., Curtea

urmează să înlăture și apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului

profesional solicitat de recurent ar crea o situație discriminatorie în raport

de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a

promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie

să susțină un concurs.

În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O. a

reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o

justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau

dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite

și scopul vizat (ex. Cauza Beian contra României, hotărârea din 6 decembrie

2007).

Or, în speță, justificarea obiectivă

constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de corupție, materializată în

adoptarea unor acte normative cu caracter special și înființarea D.N.A. în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dobândirea

ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de către procurorul numit la D.N.A., care exercită,

în condițiile legii, o funcție în cadrul respectivei structuri, se încadrează

în limitele unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat.

Față de cele expuse, Curtea apreciază că

hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004, republicată, va admite recursul, dispunând anularea în parte a

acesteia, în ceea ce îl privește pe recurent și va obliga intimatul CSM să-i

recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de E.E.

împotriva hotărârii 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii.

Anulează în parte hotărârea atacată în

ceea ce îl privește pe recurentul E.E.

Obligă intimatul CSM să-i recunoască

recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

mai 2008.