ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de M.I. prin care solicita

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii, C.S.M.

a reținut, în esență, următoarele considerente:

- P.N.A. a fost înființat,

la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu

personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu

instituțiile judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în

relațiile cu celelalte autorități publice. Chiar dacă, în prezent, D.N.A.

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, aceasta a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică

proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salarizare

sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004];

- competența efectuării

urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute de Legea nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

aparține direcției, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor

procedurale întocmite de procurorii specializați, care nu au gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- încadrarea procurorilor la

structura specializată în combaterea faptelor de corupție s-a făcut potrivit

unei proceduri speciale, prevăzute inițial în art. 6, art. 8 și art. 9 din O.U.G.

nr. 43/2002 și apoi, în art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind

echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție, care - atât sub

imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr.

179/1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 - se face

prin concurs. Or, petentul, ca, de altfel, niciunul dintre procurorii care au

solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a funcționat, nu a fost promovat

și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții

de execuție la parchetul respectiv;

- dobândirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție „doar prin numirea la D.N.A.", pe de o parte ar crea o situație

discriminatorie în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului

Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină

concursuri, iar pe de o altă parte ar eluda, în mod evident, dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs;

- salarizarea procurorilor

D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la

Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul

profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs M.I., solicitând ca, în condițiile art. 30 alin. (7) din Legea nr.

317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în

timp, să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul critică hotărârea

C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că aceasta nu ține seama de situația sa

individuală, în sensul că a fost numit și a funcționat ca procuror în cadrul

unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992, în vigoare la

data respectivă, în temeiul căreia a dobândit gradul profesional corespunzător.

Recurentul a făcut referire

și la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv

promovarea procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii

specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că

principiul activității legii, aplicarea normelor juridice în timp și

interpretarea logică și sistematică a acestora i-au creat o situație favorabilă

în sensul că numirea procurorilor în cadrul P.N.A., în prezent reorganizat sub

forma unei structuri specializate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la parchetul

respectiv.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de

procuror la D.N.A.

În susținerea acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea

nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar nota întocmită de Direcția Resurse

Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la

cererile formulate de 69 de procurori, printre care și recurentul, care

funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de

înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește cariera

profesională a recurentului, Curtea reține că, prin Hotărârea nr. 107 din 4 mai

2006 a C.S.M., secția pentru procurori, în temeiul art. 55 alin. (1) și art. 74

alin. (1), (4), (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 30 din O.U.G. nr.

43/2002, cu modificările ulterioare și al art. 11 alin. (1), (2) și (6) din

O.U.G. nr. 27/2006, acesta a fost numit pe o perioadă de 3 ani în funcția de

procuror șef al Serviciului Teritorial Pitești din cadrul D.N.A.

La data numirii, recurentul

avea funcția de procuror P.N.A., serviciul teritorial Pitești, unde a fost

delegat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu.

Condițiile și procedura de

numire în funcția de procuror la P.N.A. (în prezent D.N.A.), la data numirii în

funcție a recurentului, erau prevăzute de art. 8 alin. (2) și (3) și art. 9 din

O.U.G. nr. 43/2002.

Astfel, în temeiul art. 8 alin.

(2) și (3) din O.U.G. nr. 43/2002, procurorii P.N.A. erau numiți inițial pe o

perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu

acordul lor, și eliberați din funcție de ministrul justiției, la propunerea

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe

baza recomandării procurorului general al P.N.A.

După încetarea funcției,

prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorită unor cauze

neimputabile, procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, a

cărui rezervare era obligatorie.

Pentru numirea procurorilor

în P.N.A. era necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr.

43/2002, după cum urmează: calități profesionale deosebite, o bună reputație, o

conduită morală ireproșabilă, pregătire specială în combaterea infracțiunilor

de corupție și o vechime de 6 ani în funcția de procuror sau de judecător.

Această procedură deroga de

la dispozițiile art. 66 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 care instituiau

condiția examenului pentru promovarea în funcții superioare de execuție la

tribunale, curți de apel, și la parchetele de pe lângă instanțe.

În acel context legislativ,

numirea la P.N.A. a unui procuror care provenea de la un parchet situat la un

nivel inferior în ierarhia parchetelor constituia o veritabilă promovare în

funcția superioară de execuție, împrejurare ce rezultă și din temeiurile de

drept invocate în preambulul ordinului de numire a recurentei: art. 66 alin.

(4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, care impunea condiția vechimii în

magistratură de cel puțin 8 ani pentru funcțiile de procuror general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel, procuror - inspector, procuror șef - secție și

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, art. 69 alin. (2),

referitor la promovarea și transferarea procurorilor prin ordin al ministrului

justiției și art. 94 alin. (1), privind promovarea și transferarea

magistraților numai cu consimțământul acestora.

Distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" nu ține seama

de terminologia utilizată în Legea nr. 92/1992 și de condițiile instituite

pentru promovarea în funcție de execuție sub imperiul actului normativ respectiv,

bazându-se pe prevederi legale intrate în vigoare ulterior numirii în funcție a

recurentei (art. 43 din Legea nr. 303/2004 și art. 87 din Legea nr. 304/2004).

La data intrării în vigoare

a noilor legi privind statutul magistraților și organizarea judecătorească,

magistrații aflați în funcție au fost considerați, în temeiul art. 100 alin. (1)

din Legea nr. 303/2004, ca îndeplinind condițiile legale pentru ocuparea

funcțiilor în care au fost numiți.

De altfel, susținerea

intimatului nu poate fi acceptată nici din perspectiva cadrului legislativ

aplicabil în prezent, pentru că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o

procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție,

derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004,

implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități

profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de

procuror la D.N.A.

Numirea nu se mai face pe o

perioadă limitată, ci are caracter definitiv.

În ceea ce privește gradul

profesional al procurorilor din cadrul P.N.A. (în prezent D.N.A.), Curtea

reține următoarele:

P.N.A. a fost înființat prin

O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de

corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin

procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost

organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul

Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr.

102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că

acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Reglementarea entității

specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005,

care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma Departamentului

Național Anticorupție, structură autonomă, cu personalitate juridică proprie,

în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și apoi

prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005, care a modificat

dispoziția legală menționată în sensul înființării Direcției Naționale

Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică „în cadrul"

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind

prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3)1 din

O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior].

Evoluția legislativă

rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A.

ca fiind o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții

care îl compun.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În practica intimatului C.S.M.,

gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (hotărârea

Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional" nu este o

noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice

postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător,

concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de

execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea

unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile

expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".

Potrivit art. 5 alin. (2)

din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în

cadrul" acesteia, prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o

competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii

repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își

desfășoară activitatea în structura centrală.

Conform celor arătate în

notele scrise formulate de intimat, înființarea și, apoi, reorganizarea P.N.A.

au fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării

obiectivelor de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei

împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de

înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în

combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența

acestor rațiuni și obiective specifice avute în vedere la înființarea actualei

D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că

recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o

discriminare a celorlalți magistrați din România cărora, susține intimatul, „nu

li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu

încălcarea principiului egalității".

În jurisprudența sa

constată, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva

României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar îl

constituie, de asemenea, jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care,

atât prin deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 și 1113/2007) cât și prin

alte soluții, de dată mai recentă, a recunoscut gradul profesional al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii

din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va modifica hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, în sensul

recunoașterii pentru acesta a gradului profesional de procuror, corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.I. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează în parte, hotărârea

atacată, numai în ceea ce îl privește pe recurentul M.I.

Obligă intimatul C.S.M. să

recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.