ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin Hotărârea Plenului C.S.M. din 28 noiembrie 2007 au fost respinse cererile formulate de, printre alții, I.L.N. și M.E., procurori în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași, prin care s-a solicitat recunoașterea gradului profesie corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-au reținut, în considerentele hotărârii de mai sus, următoarele: Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat, la nivel național, P.N.A., ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, organizat, inițial, ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum ș relațiile cu celelalte autorități publice.

În prezent, chiar dacă D.N.A. funcționează în Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A., a rămas o structură specializata, cu personalii juridica proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salariale sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, cu modificările și completările ulterioare]. În acest context se reține că, în esența, competența D.N.A. privește efectuarea urmăririi penale in cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Competența aparține direcției, este strict prevăzută de lege, atât pentru D.N.A.

- nivel central, cât și pentru structurile teritoriale, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Atâta timp cât procurorul fost numit, cu respectarea dispozițiilor legale, în funcția de procuror la D.N.A., îndeplinește atribuțiile ce sunt stabilite de lege pentru funcția respectivă. În astfel de situații se regăsesc și procurorii delegați la un parchet superior, care exercită atribuțiile ce intră in competența acelui parchet, chiar dacă au grad profesional corespunzător unui parchet inferior. De asemenea, D.N.A. are o structură de organizare și un stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

O procedură specială a fost și este instituită și în ceea ce privește încadrarea procurorilor la această structură specializată. Astfel, potrivit art. 6 și art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. se încadra cu procurori numiți pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, de ministerul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării procurorului general al P.N.A.. Rezultă deci, că legiuitorul a avut în vedere, încă de la înființarea P.N.A., o perioadă limitată în care procurorul putea funcționa în cadrul P.N.A., stipulând în mod expres ce urma să se întâmple după încetarea funcției la P.N.A., prin expirarea perioadei, ori datorită unor cauze neimputabile, și anume că procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, conform art. 8 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 601/2004, rezervarea posturilor la unitățile de parchet de unde proveneau procurori P.N.A. nemaifiind obligatorie. În ceea ce privește condițiile de numire în cadrul P.N.A., acestea erau prevăzute în art. 9 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002 și priveau atât calitățile profesionale, de conduită ale procurorilor, cât și vechimea în funcție a acestora, respectiv ; calitățile profesionale deosebite, o buna reputație, c conduită morala ireproșabila, o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de corupție și o vechime minima în funcția de judecător sau procuror de 6 ani, prin derogare de la condiția de vechime de 8 ani necesară pentru promovarea în funcție de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În prezent, legiuitorul a stipulat in art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca procedură specială privind numirea procurorilor la D.N.A. să fie completată cu o noua condiție, constând în admiterea la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderi, a rezistenței la stres, precum și altor calități specifice. În mod evident, rațiunea legii a fost aceea de a încadra D.N.A.

cu procurori având o anumită structură (cunoștințe profesionale, profil moral, psihologic - art. 86 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, arată că din comisie fac parte și specialiști în psihologie, resurse umane și „alte domenii"). Prin urmare, finalitatea acestor dispoziții privește buna desfășurare a activității de urmărire penală, întrucât funcționarea efectivă în cadrul D.N.A. trebuie înțeleasă în legătură directă cu caracterul specific a infracțiunilor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000.

Din fișele personale, întocmite urmare a verificării dosarelor profesionale, rezulta că toți procurorii solicitanți au gradul profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie, fie Parchetului de pe lângă Tribunal sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar niciunul dintre magistrații în cauză nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, se constată că, prin numirea lor la P.N.A., în prezent D.N.A., cei 69 de procurori în cauză, procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă Tribunal, Parchet de pe lângă Curtea de Apel, nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât: promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componență a carierei acestora, se putea și se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G.

nr. 179 din 11 noiembrie 1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege, și anume vechime evaluare profesională anuala, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante. Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la Parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în art. 44 alin. (1) lit. c) din același act normativ se prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedura de desfășurare a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006. Dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de Parchet de pe lângă Judecătorie (cu vechime în funcție de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri. - pentru numirea procurorilor la D.N.A.

este reglementată prin lege o procedură speciala, care, fiind o norma de excepție, trebuie interpretata restrictiv. Această procedură specială trebuie înțeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înființată și organizată D.N.A. și anume - necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern și internațional. Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție de la regula promovării în funcții de execuție prin concurs în ceea ce-i privește pe procurori P.N.A., în prezent D.N.A., mai rezultă și din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispozițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, ci modificările și completările ulterioare, se aplica și în cazul P.N.A., deci și cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen/concurs. Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare].

Promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componență a carierei acestora, are un caracter permanent, reprezintă un drept câștigat, cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale. Dacă consideră altfel legiuitorul prevedea acest aspect și nu stipula în mod expres, imperativ, ce se întâmplă cu procurorii numiți la P.N.A., în prezent D.N.A., la încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate, respectiv faptul că revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult decât atât, prin O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în M. Of.

al României nr. 684/08.10.2007, s-a constituit, prin bugetul de stat, un fond de rezervă de 50 de posturi de procuror, număr ce se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului, pentru asigurarea posturilor necesare de procuror la încetarea activității în cadrul D.N.A.. Aceste posturi vor fi repartizate în situația în care la Parchetele unde procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante. Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Coeficientul de multiplicare este stabilit în virtutea prevederilor legale ce reglementează salarizarea procurorilor D.N.A., aplicabilitatea acestor dispoziții fiind limitată doar la aspectul salarizării procurorilor specializați, nu a conferirii și a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța superioară. Numirea la P.N.A., în prezent la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcționa la această structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru aceasta funcție nu și gradul corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 791 din 28 noiembrie 2007 au declarat recurs în termen legal I.L.N.

și M.E.L., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate și recunoașterea gradului profesional al recurenților corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Au învederat recurenții, prin motivele de recurs, că numirea lor în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. (P.N.A.), - prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1745/C din 30 iunie 2004 - I.L.N. și Ordinul Ministrului Justiției nr. 1754/C din 30 iunie 2004 - M.L., s-a realizat in condițiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 și O.U.G nr. 43/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 24/2004, cu îndeplinirea unei condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizări unui concurs sau examen instituit, pentru prima dată, prin Legea nr. 303/2004, ci aplicare din septembrie 2004. Modificarea ulterioară a legii, in sensul introducerii altor criterii de promovare, nu poate fi aplicată retroactiv.

În plus art. 100 pct. 1 din Legea nr. 303/2004 (forma inițiala) prevedea: Magistrații în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care sunt numiți", consacrând astfel in mod clar și fără echivoc, ca un drept câștigat, gradele profesionale corespondente funcțiilor îndeplinite anterior apariției acestei legi, chiar daca ulterior acest articol a fost abrogat. Promovarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. (P.N.A.) s-a făcut pe perioadă nedeterminată, întrucât în prezent nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale potrivit cărora procurorii erau numiți în cadrul D.N.A.

(P.N.A.) pe o perioadă determinată, cu posibilitatea reinvestirii. A statua că procurorii din cadrul D.N.A. nu au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar conduce la concluzia că toate actele de urmărire penală efectuate în cauzele privind senatori, deputați, magistrați din cadrul curților de apel și parchetelor aferente sunt lovite de nulitate absolută. Au mai arătat recurenții că potrivit dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 43/ 2002 D.N.A. cu secțiile, serviciile și birourile care le constituie, este structura unitară ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căreia toți procurorii au același grad profesional și aceeași competență de soluționare a cauzelor, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători prin decizia nr. 207 /2007 pronunțată în Dosarul nr. 749/1/2007.

Având în vedere principiul activității legii, succesiunea și acțiunea normelor juridice în timp, din cuprinsul actelor normative incidente în cauză, s-a apreciat de către recurenți că rezultă, fără dubiu, dobândirea, în condițiile legii, a gradului de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Plenul C.S.M., s-a subliniat, luând la cunoștința de soluțiile instanței de recurs care s-au pronunțat în cauze similare, prin transmiterea de către petenți a copiilor deciziilor, nu a abordat problema pe fond, anume că s-a dobândit gradul profesional respectiv prin efectul legii, în condițiile și sub imperiul Legii nr. 92/1992 și al succesiunii în timp a actelor normative ulterioare, și a motivai hotărârea prin invocarea unor texte legale fără vreo relevanță directă asupra problemei pusă în discuție.

Faptul că în prezent Legea nr. 304/2004 prevede alte condiții pentru promovarea pe loc sau efectivă în funcții de execuție, respectiv concursul organizat conform hotărârilor Plenului C.S.M. nu are nici o influență asupra situației recurenților, având în vedere că o reglementare ulterioară a legii, nu se poate aplica retroactiv (tempus regit actum). Prin întâmpinarea formulată în cauză, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând argumentele din hotărârea atacată. Conclusiv, s-a precizat că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competenta acestei direcții și de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate de recurenți, respectiv deciziile din 21 februarie 2007 și din 21 septembrie 2007 ale secției de contencios, administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat Ce acestea au fost pronunțate în cauze având ca obiect un recurs și nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supuse judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Recursul declarat de I.L.N. și M.E.L. este fondat și va fi admis, cu consecința anulării hotărârii a Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurenți, a admiterii cererilor petenților și a obligării C.S.M. la recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul I.L.N. a fost numit în funcția de procuror în P.N.A. (actualmente D.N.A.) -Serviciul Teritorial Bacău, începând cu data de 15 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiției din 30 iunie 2004, iar recurenta M.E.L. a fost numită în funcția de procuror în P.N.A. (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Iași, începând cu data de 20 august 2004, prin ordinul ministrului justiției din 30 iunie 2004. Numirea recurenților în cadrul P.N.A. s-a dispus în temeiul prevederilor art. 8 și 9 din O.U.G. nr. 43/2002, în forma în vigoare la data numirii, prevederi cu caracter special, care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din actul normativ menționat, procurori P.N.A. sunt numiți pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, și eliberați din funcție de ministru justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării procurorului general al P.N.A., iar conform art. 8 alin. (3) din O.U.G., după încetarea funcției la P.N.A., prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul se revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie. De asemenea, conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, pentru a fi numiți în P.N.A.

procurorii trebuit sa aibă calități și rezultate profesionale deosebite în combaterea infracțiunilor de corupție. Condițiile minime de vechime pe care trebuiau să le îndeplinească procurorii P.N.A. au fost prevăzute prin art. 9 alin. (2) lit. b) din ordonanță, respectiv o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 6 ani. Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, îi vigoare la data formulării cererii petenților de recunoaștere a gradului profesional ș la data soluționării recursului, s-a prevăzut că D.N.A. se înființează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin alin. (2) al aceluiași art. s-a stipulat în mod expres că D.N.A.

are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției. Sub aspectul situației procurorilor din cadrul D.N.A. se reține că urmare modificărilor aduse legislației din domeniul justiției prin Legea nr. 247/2005, numirea în funcția de procuror la D.N.A. nu se mai face pe termen de 6 ani ci pe durată nelimitată, și că potrivit prescripțiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, la data încetării activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Tot astfel, se observă că D.N.A., cu secțiile, serviciile și birourile care îl constituie, potrivit reglementărilor în vigoare privitoare la organizarea și funcționarea sa, este o structură unitară, care funcționează așadar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căreia toți procurorii au același grad profesional și aceeași competență de soluționare a cauzelor, indiferent de locul săvârșirii faptei. În mod evident, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. (fost P.N.A.) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate inițial de O.U.G.

nr. 43/2002 , cu modificările și completările ulterioare și apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și procedura reglementate inițial de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească și apoi de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (O.U.G.

nr. 43/2002) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 303/2004). În context, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 92/1992 sau de Legea nr. 303/2004, în condițiile în care, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, se are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O.

din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combateri infracțiunilor de corupție, materializată în adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 și înființarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă înalte Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.N.A.

(fost P.N.A.) dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză este necontestat faptul că recurenții au fost numiți, în condițiile legii speciale (O.U.G. nr. 43/2002) la P.N.A. (actualmente D.N.A.) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din hotărârea din 13 decembrie 2007, au câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia Parchetelor.

De reținut este și faptul că în materia carierei și drepturilor magistraților, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi cel al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care in practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară , principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de secția de contencios, administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii nu este întemeiată, fiind evident că rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, în această materie este, potrivit practicii C.E.D.O., acela de a regla contradicțiile jurisprudenței și că se impune, pe temeiul aceleiași practici a instanței europene, menținerea acelorași soluții în cauze similare, o asemenea atitudine fiind de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce-i privește pe recurenții I.L.N. și M.E.L., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul, va anula hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la petenți, va admite cererea recurenților și va obliga intimatul să le recunoască acestora gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.L.N. și M.E.L. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 septembrie 2007 a Plenului C.S.M. și în consecință: Anulează hotărârea atacată în partea referitoare la recurenți. Admite cererea recurenților și obligă C.S.M. să le recunoască acestora gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.