ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Constată că prin Hotărârea Plenului C.S.M. din

28 noiembrie 2007 au fost respinse cererile formulate de, printre alții, I.L.N.

și M.E., procurori în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași, prin care s-a solicitat

recunoașterea gradului profesie corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

S-au reținut, în considerentele

hotărârii de mai sus, următoarele:

Prin O.U.G. nr. 43/2002

a fost înființat, la nivel național, P.N.A., ca parchet specializat în combaterea

infracțiunilor de corupție, exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României,

organizat, inițial, ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul

Ministerului Public, independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele

de pe lângă acestea, precum ș relațiile cu celelalte autorități publice.

În prezent, chiar dacă

D.N.A. funcționează în Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin reorganizarea P.N.A., a rămas o structură specializata, cu personalii juridica

proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salariale sunt

stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciara, republicată, cu modificările și completările ulterioare].

În acest context se reține

că, în esența, competența D.N.A. privește efectuarea urmăririi penale in cauzele

având ca obiect infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Competența aparține direcției,

este strict prevăzută de lege, atât pentru D.N.A. - nivel central, cât și pentru

structurile teritoriale, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor

procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional

de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Atâta timp cât procurorul

fost numit, cu respectarea dispozițiilor legale, în funcția de procuror la D.N.A.,

îndeplinește atribuțiile ce sunt stabilite de lege pentru funcția respectivă. În

astfel de situații se regăsesc și procurorii delegați la un parchet superior, care

exercită atribuțiile ce intră in competența acelui parchet, chiar dacă au grad profesional

corespunzător unui parchet inferior.

De asemenea, D.N.A. are

o structură de organizare și un stat de funcții și de personal distincte, separate

de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

O procedură specială a

fost și este instituită și în ceea ce privește încadrarea procurorilor la această

structură specializată.

Astfel, potrivit art.

6 și art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. se încadra cu procurori numiți

pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul

lor, de ministerul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării procurorului general

al P.N.A..

Rezultă deci, că legiuitorul

a avut în vedere, încă de la înființarea P.N.A., o perioadă limitată în care procurorul

putea funcționa în cadrul P.N.A., stipulând în mod expres ce urma să se întâmple

după încetarea funcției la P.N.A., prin expirarea perioadei, ori datorită unor cauze

neimputabile, și anume că procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior,

rezervarea acestuia fiind obligatorie, conform art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 601/2004, rezervarea posturilor la unitățile

de parchet de unde proveneau procurori P.N.A. nemaifiind obligatorie.

În ceea ce privește condițiile

de numire în cadrul P.N.A., acestea erau prevăzute în art. 9 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 43/2002 și priveau atât calitățile profesionale, de conduită ale procurorilor,

cât și vechimea în funcție a acestora, respectiv ; calitățile profesionale deosebite,

o buna reputație, c conduită morala ireproșabila, o pregătire specializată în combaterea

infracțiunilor de corupție și o vechime minima în funcția de judecător sau procuror

de 6 ani, prin derogare de la condiția de vechime de 8 ani necesară pentru promovarea

în funcție de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În prezent, legiuitorul

a stipulat in art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca procedură

specială privind numirea procurorilor la D.N.A. să fie completată cu o noua condiție,

constând în admiterea la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul

verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma

răspunderi, a rezistenței la stres, precum și altor calități specifice.

În mod evident, rațiunea

legii a fost aceea de a încadra D.N.A. cu procurori având o anumită structură (cunoștințe

profesionale, profil moral, psihologic - art. 86 alin. (6) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

arată că din comisie fac parte și specialiști în psihologie, resurse umane și „alte

domenii").

Prin urmare, finalitatea

acestor dispoziții privește buna desfășurare a activității de urmărire penală, întrucât

funcționarea efectivă în cadrul D.N.A. trebuie înțeleasă în legătură directă cu

caracterul specific a infracțiunilor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000.

Din fișele personale,

întocmite urmare a verificării dosarelor profesionale, rezulta că toți procurorii

solicitanți au gradul profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie,

fie Parchetului de pe lângă Tribunal sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel,

iar niciunul dintre magistrații în cauză nu a funcționat, nu a fost promovat și

nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, se constată că, prin numirea lor la P.N.A., în prezent

D.N.A., cei 69 de procurori în cauză, procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie,

parchet de pe lângă Tribunal, Parchet de pe lângă Curtea de Apel, nu au dobândit

eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, întrucât: promovarea în funcții superioare de execuție, pe

loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale

magistraților și constituie o componență a carierei acestora, se putea și se poate

realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată, astfel cum a fost modificată

și completată prin O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999, cât și în prezent, conform

art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte

condiții prevăzute de lege, și anume vechime evaluare profesională anuala, lipsa

sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante.

Potrivit art. 43 din Legea

nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel

național, în limita posturilor vacante la Parchete, inclusiv la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în art. 44 alin. (1) lit. c) din

același act normativ se prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător

sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Procedura de desfășurare

a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea

Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006.

Dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către

un procuror cu grad profesional de Parchet de pe lângă Judecătorie (cu vechime în

funcție de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public,

care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri.

- pentru numirea procurorilor

la D.N.A. este reglementată prin lege o procedură speciala, care, fiind o norma

de excepție, trebuie interpretata restrictiv.

Această procedură specială

trebuie înțeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înființată și organizată

D.N.A. și anume - necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea

capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să răspundă provocărilor

specifice actualului context intern și internațional.

Dacă s-ar considera că

prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată,

aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Împrejurarea că legiuitorul

nu a înțeles să facă o excepție de la regula promovării în funcții de execuție prin

concurs în ceea ce-i privește pe procurori P.N.A., în prezent D.N.A., mai rezultă

și din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30,

că dispozițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată,

ci modificările și completările ulterioare, se aplica și în cazul P.N.A., deci și

cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție prin examen/concurs.

Legiuitorul a prevăzut,

în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt Parchet unde are dreptul

să funcționeze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare].

Promovarea în funcții

superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componență a carierei acestora, are

un caracter permanent, reprezintă un drept câștigat, cu caracter definitiv în evoluția

carierei profesionale.

Dacă consideră altfel

legiuitorul prevedea acest aspect și nu stipula în mod expres, imperativ, ce se

întâmplă cu procurorii numiți la P.N.A., în prezent D.N.A., la încetarea activității

în cadrul acestei structuri specializate, respectiv faptul că revin la parchetul

de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult decât atât, prin

O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul

justiției, publicată în M. Of. al României nr. 684/08.10.2007, s-a constituit, prin

bugetul de stat, un fond de rezervă de 50 de posturi de procuror, număr ce se poate

actualiza anual prin hotărâre a Guvernului, pentru asigurarea posturilor necesare

de procuror la încetarea activității în cadrul D.N.A.. Aceste posturi vor fi repartizate

în situația în care la Parchetele unde procurorul a solicitat revenirea pe post

nu există posturi vacante.

Faptul că procurorii de

la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Coeficientul de multiplicare

este stabilit în virtutea prevederilor legale ce reglementează salarizarea procurorilor

D.N.A., aplicabilitatea acestor dispoziții fiind limitată doar la aspectul salarizării

procurorilor specializați, nu a conferirii și a gradului profesional corespunzător

parchetului de pe lângă instanța superioară.

Numirea la P.N.A., în

prezent la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcționa la această structură,

de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat

cu salariu prevăzut de lege pentru aceasta funcție nu și gradul corespunzător Parchetului

de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva Hotărârii Plenului

C.S.M. nr. 791 din 28 noiembrie 2007 au declarat recurs în termen legal I.L.N. și

M.E.L., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate

și recunoașterea gradului profesional al recurenților corespunzător Parchetului

de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Au învederat recurenții,

prin motivele de recurs, că numirea lor în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. (P.N.A.), - prin Ordinul Ministrului Justiției nr.

1745/C din 30 iunie 2004 - I.L.N. și Ordinul Ministrului Justiției nr. 1754/C din

30 iunie 2004 - M.L., s-a realizat in condițiile prevăzute de Legea nr. 92/1992

și O.U.G nr. 43/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 24/2004, cu îndeplinirea

unei condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizări

unui concurs sau examen instituit, pentru prima dată, prin Legea nr. 303/2004, ci

aplicare din septembrie 2004.

Modificarea ulterioară

a legii, in sensul introducerii altor criterii de promovare, nu poate fi aplicată

retroactiv.

În plus art. 100 pct.

1 din Legea nr. 303/2004 (forma inițiala) prevedea: Magistrații în funcție la data

intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că îndeplinesc condițiile legale

pentru ocuparea funcțiilor în care sunt numiți", consacrând astfel in mod clar

și fără echivoc, ca un drept câștigat, gradele profesionale corespondente funcțiilor

îndeplinite anterior apariției acestei legi, chiar daca ulterior acest articol a

fost abrogat.

Promovarea în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. (P.N.A.) s-a făcut pe perioadă

nedeterminată, întrucât în prezent nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale potrivit

cărora procurorii erau numiți în cadrul D.N.A. (P.N.A.) pe o perioadă determinată,

cu posibilitatea reinvestirii.

A statua că procurorii

din cadrul D.N.A. nu au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, ar conduce la concluzia că toate actele de urmărire

penală efectuate în cauzele privind senatori, deputați, magistrați din cadrul curților

de apel și parchetelor aferente sunt lovite de nulitate absolută.

Au mai arătat recurenții

că potrivit dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 43/ 2002 D.N.A. cu secțiile,

serviciile și birourile care le constituie, este structura unitară ce funcționează

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul

căreia toți procurorii au același grad profesional și aceeași competență de soluționare

a cauzelor, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul

de 9 judecători prin decizia nr. 207 /2007 pronunțată în Dosarul nr. 749/1/2007.

Având în vedere principiul

activității legii, succesiunea și acțiunea normelor juridice în timp, din cuprinsul

actelor normative incidente în cauză, s-a apreciat de către recurenți că rezultă,

fără dubiu, dobândirea, în condițiile legii, a gradului de procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plenul C.S.M., s-a subliniat,

luând la cunoștința de soluțiile instanței de recurs care s-au pronunțat în cauze

similare, prin transmiterea de către petenți a copiilor deciziilor, nu a abordat

problema pe fond, anume că s-a dobândit gradul profesional respectiv prin efectul

legii, în condițiile și sub imperiul Legii nr. 92/1992 și al succesiunii în timp

a actelor normative ulterioare, și a motivai hotărârea prin invocarea unor texte

legale fără vreo relevanță directă asupra problemei pusă în discuție.

Faptul că în prezent

Legea nr. 304/2004 prevede alte condiții pentru promovarea pe loc sau efectivă în

funcții de execuție, respectiv concursul organizat conform hotărârilor Plenului

C.S.M. nu are nici o influență asupra situației recurenților, având în vedere că

o reglementare ulterioară a legii, nu se poate aplica retroactiv (tempus regit actum).

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând argumentele

din hotărârea atacată.

Conclusiv, s-a precizat

că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură

specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competenta acestei direcții

și de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care

poate fi obținut numai prin concurs.

În ceea ce privește hotărârile

judecătorești invocate de recurenți, respectiv deciziile din 21 februarie 2007 și

din 21 septembrie 2007 ale secției de contencios, administrativ și fiscal, din cadrul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat Ce acestea au fost pronunțate în

cauze având ca obiect un recurs și nu un recurs în interesul legii, astfel că nu

constituie o dezlegare la o problemă de drept supuse judecății și nu au caracter

obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Recursul declarat de I.L.N.

și M.E.L. este fondat și va fi admis, cu consecința anulării hotărârii a Plenului

C.S.M. în partea referitoare la recurenți, a admiterii cererilor petenților și a

obligării C.S.M. la recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul I.L.N. a fost

numit în funcția de procuror în P.N.A. (actualmente D.N.A.) -Serviciul Teritorial

Bacău, începând cu data de 15 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiției din

30 iunie 2004, iar recurenta M.E.L. a fost numită în funcția de procuror în P.N.A.

(actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Iași, începând cu data de 20 august

2004, prin ordinul ministrului justiției din 30 iunie 2004.

Numirea recurenților în

cadrul P.N.A. s-a dispus în temeiul prevederilor art. 8 și 9 din O.U.G. nr. 43/2002,

în forma în vigoare la data numirii, prevederi cu caracter special, care se aplică

cu prioritate în raport de dispozițiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Astfel, potrivit art.

8 alin. (2) din actul normativ menționat, procurori P.N.A. sunt numiți pe o perioada

de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, și

eliberați din funcție de ministru justiției, la propunerea procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării procurorului

general al P.N.A., iar conform art. 8 alin. (3) din O.U.G., după încetarea funcției

la P.N.A., prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze

neimputabile, procurorul are dreptul se revină la postul ocupat anterior, rezervarea

acestuia fiind obligatorie.

De asemenea, conform

art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, pentru a fi numiți în P.N.A. procurorii

trebuit sa aibă calități și rezultate profesionale deosebite în combaterea infracțiunilor

de corupție. Condițiile minime de vechime pe care trebuiau să le îndeplinească procurorii

P.N.A. au fost prevăzute prin art. 9 alin. (2) lit. b) din ordonanță, respectiv

o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 6 ani.

Prin art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 43/2002, îi vigoare la data formulării cererii petenților de recunoaștere

a gradului profesional ș la data soluționării recursului, s-a prevăzut că D.N.A.

se înființează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin alin. (2) al aceluiași art.

s-a stipulat în mod expres că D.N.A. are sediul în municipiul București și își exercită

atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea

corupției.

Sub aspectul situației

procurorilor din cadrul D.N.A. se reține că urmare modificărilor aduse legislației

din domeniul justiției prin Legea nr. 247/2005, numirea în funcția de procuror la

D.N.A. nu se mai face pe termen de 6 ani ci pe durată nelimitată, și că potrivit

prescripțiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

cu modificările și completările ulterioare, la data încetării activității în cadrul

D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt Parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii.

Tot astfel, se observă

că D.N.A., cu secțiile, serviciile și birourile care îl constituie, potrivit reglementărilor

în vigoare privitoare la organizarea și funcționarea sa, este o structură unitară,

care funcționează așadar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, în cadrul căreia toți procurorii au același grad profesional și aceeași

competență de soluționare a cauzelor, indiferent de locul săvârșirii faptei.

În mod evident, nu se

poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. (fost P.N.A.) din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate inițial de O.U.G. nr. 43/2002

,

cu modificările

și completările ulterioare și apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile

și procedura reglementate inițial de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească

și apoi de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu

modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, Curtea

reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea

în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de corupție,

organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (O.U.G. nr. 43/2002) de reglementare

a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori

competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun

(Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 303/2004).

În context, urmează a

fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar

naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea

nr. 92/1992 sau de Legea nr. 303/2004, în condițiile în care, în ceea ce privește

noțiunea de discriminare, se are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se

vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în

care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare

obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu

există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

vizat".

Or, în speță, justificarea

obiectivă constă în necesitatea combateri infracțiunilor de corupție, materializată

în adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 și înființarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe

lângă înalte Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în

faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit

la D.N.A. (fost P.N.A.) dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect, Curtea

constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în

ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților",

prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat

faptul că recurenții au fost numiți, în condițiile legii speciale (O.U.G. nr. 43/2002)

la P.N.A. (actualmente D.N.A.) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din hotărârea din 13 decembrie

2007, au câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia Parchetelor.

De reținut este și faptul

că în materia carierei și drepturilor magistraților, Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face

abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A., au fost reținute

argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului

ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi cel al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii,

principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor

de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de

practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile

invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere

a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică

contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil,

consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la

care in practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență

în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară ,

principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției

și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Susținerea intimatului

cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de secția de contencios,

administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea

nu sunt obligatorii nu este întemeiată, fiind evident că rolul unei jurisdicții

supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios,

administrativ și fiscal, în această materie este, potrivit practicii C.E.D.O., acela

de a regla contradicțiile jurisprudenței și că se impune, pe temeiul aceleiași practici

a instanței europene, menținerea acelorași soluții în cauze similare, o asemenea

atitudine fiind de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în

scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca

efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.

În raport de cele mai

sus arătate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce-i privește

pe recurenții I.L.N. și M.E.L., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul, va anula hotărârea din 28 noiembrie

2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la petenți, va admite cererea recurenților

și va obliga intimatul să le recunoască acestora gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de I.L.N. și M.E.L. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 septembrie 2007 a Plenului

C.S.M. și în consecință:

Anulează hotărârea atacată

în partea referitoare la recurenți.

Admite cererea recurenților

și obligă C.S.M. să le recunoască acestora gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2008.