ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea Plenului C.S.M. din 28 noiembrie 2007 au fost respinse cererile formulate de, printre alții, P.V.M., S.T. și I.M.G., procurori în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, prin care s-a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-au reținut, în considerentele hotărârii de mai sus, următoarele ; Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat, la nivel național, Parchetul Național Anticorupție, ca parchet specializat m combaterea infracțiunilor de corupție, care exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, organizat, inițial, ca structuri autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent îi raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum ș în relațiile cu celelalte autorități publice.

În prezent, chiar dacă D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizare Parchetului Național Anticorupție, a rămas o structură specializata, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare: salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin (10) din Legea nr. 304/200 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completării ulterioare]. În acest context se reține că, în esența, competența D.N.A. privește efectuarea urmăririi penale in cauzele având ca obicei infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea sancționarea faptelor de corupție.

Competența aparține direcției, este strict prevăzută de lege, atât pentru D.N.A. - nivel central, cât pentru structurile teritoriale, astfel că nu poate fi ridicată problema validității actelor procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Atâta timp cât procurorul a fost numit, cu respectarea dispozițiilor legale, în funcția de procuror la D.N.A., îndeplinește atribuțiile ce sunt stabili de lege pentru funcția respectiva. În astfel de situați se regăsesc și situați se regăsesc și procurorii delegați la un parchet superior, care exercită atribuțiile ce intra in competența acelui parchet, chiar dacă au grad profesional corespunzător unui parchet inferior.

De asemenea, D.N.A. are o structura de organizare și un stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. O procedura speciala a fost și este instituită și în ceea ce privește încadrarea procurorilor la această structură specializată. Astfel, potrivit art. 6 și art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002,Parchetul Național Anticorupție se încadra cu procurori numiți pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, de ministerul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Național Anticorupție.

Rezultă deci, că legiuitorul a avut în vedere, încă de la înființarea Parchetului Național Anticorupție, o perioada limitată în care procurorul putea funcționa în cadrul Parchetului Național Anticorupție, stipulând în mod expres ce urma să se întâmple după încetarea funcției la Parchetul Național Anticorupție, prin expirarea perioadei, ori datorită unor cauze neimputabile, și anume că procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, conform art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 601/2004, rezervarea posturilor la unitățile de parchet de unde proveneau procurorii Parchetului Național Anticorupție nemaifiind obligatorie.

În ceea ce privește condițiile de numire în cadrul Parchetului Național Anticorupție, acestea erau prevăzute în art. 9 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002 și priveau atât calitățile profesionale, de conduită ale procurorilor, cât și vechimea în funcție a acestora, respectiv ; calitățile profesionale deosebite, o buna reputație, o conduită morala ireproșabila, o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de corupție și o vechime minima în funcția de judecător sau procuror de 6 ani, prin derogare de la condiția de vechime de 8 ani necesara pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În prezent, legiuitorul a stipulat în art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca procedura specială privind numirea procurorilor la D.N.A.

să fie completată cu o noua condiție, constând în admiterea la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderi, a rezistenței la stres, precum și altor calități specifice. situați se regăsesc și procure delegați la un parchet superior, care exercită atribuțiile ce intra in competența acelui parchet, chiar dacă au grad profesional corespunzător unui parchet inferior. În mod evident, rațiunea legii a fost aceea de a încadra D.N.A.

cu procurori având o anumită structură [cunoștințe profesionale, profil moral, psihologic - art. 86 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, arată că din comisie fac parte și specialiști în psihologie, resurse umane și „alte domenii"]. Prin urmare, finalitatea acestor dispoziții privește buna desfășurare a activității de urmărire penală, întrucât funcționarea efectivă în cadrul D.N.A. trebuie înțeleasă în legătura directă cu caracterul specific al infracțiunilor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000.

Din fișele personale, întocmite urmare a verificării dosarelor profesionale, rezulta că toți procurorii solicitanți au gradul profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie, fie parchetului de pe lângă Tribunal sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar niciunul dintre magistrații în cauză nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, se constata că, prin numirea lor la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., cei 69 de procurori în cauză, procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă Curtea de Apel, nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât: -promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale m agistraților și constituie o componenta a carierei acestora, se putea și se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992 republicata, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G.

din 11 noiembrie 1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare,numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege, și anume vechime evaluare profesională anuala, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante. Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară,republicată, cu modificările și completările ulterioare, promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în art. 44 alin. (1) lit. c) din același act normativ se prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedura de desfășurare a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006. Dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în funcție de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri. -pentru numirea procurorilor la D.N.A.

este reglementată prin lege o procedură speciala, care, fiind o norma de excepție, trebuie interpretata restrictiv. Această procedură speciala trebuie înțeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înființată și organizată D.N.A. și anume -necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern și internațional. Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structura specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție de la regula promovării în funcții de execuție prin concurs în ceea ce-i privește pe procurorii Parchetului Național Anticorupție, în prezent D.N.A., mai rezultă și din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispozițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătoreasca, republicata, cu modificările și completările ulterioare, se aplica și în căzu Parchetului Național Anticorupție, deci și cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen/concurs. Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetare activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicați cu modificările și completările ulterioare].

Promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are un caracter permanent, reprezintă un drept câștigat, cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale. Dacă considera altfel legiuitorul prevedea acest aspect și nu stipula în mod expres, imperativ, ce se întâmpla cu procurorii numiți la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., la încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate, respectiv faptul că revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult decât atât, prin O.U.G.

nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în M. Of. al României nr. 684/08.10.2007, s-a constituit, prin bugetul de stat, un fond de rezervă de 50 de posturi de procuror, număr ce se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului, pentru asigurarea posturilor necesare de procuror la încetarea activității în cadrul D.N.A.. Aceste posturi vor fi repartizate în situația în care la parchetele unde procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante. Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Coeficientul de multiplicare este stabilit în virtutea prevederilor legale ce reglementează salarizarea procurorilor D.N.A., aplicabilitatea acestor dispoziții fiind limitată doar la aspectul salarizării procurorilor specializați, nu a conferirii și a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța superioara. Numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcționa la aceasta structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceasta funcție nu și gradul corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 791 din 28 noiembrie 2007 au declarat recurs în termen legal P.V.M., S.T. și I.M., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, să se constate că, potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, recurenții au dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Au învederat recurenții, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală, consfințind menținerea unei discriminări și inegalități vădite între situația procurorilor din cadrul D.N.A. și alte categorii de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ignorarea normelor legale aplicabile și a jurisprudenței recente a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

S-a menționat că Î.C.C.J. a pronunțat deja 3 hotărâri judecătorești în cauze similare cu a recurenților, despre care C.S.M. avea cunoștință (decizia din 21 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 13982/1/2006, prin care a fost admis recursul declarat de C.C.S. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., decizia din 21 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 13964/1/2006 prin care a fost admis recursul declarat de C.N. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., decizia din 21 septembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4362/1/2007 prin care a fost admis recursul declarat de M.F.C. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a C.S.M.).

Recurenții au arătat că au fost numiți în funcția de procurori la Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea-prin ordinul din 16 octombrie 2003 al ministrului justiției (P.V.M.),prin ordinul din 21 septembrie 2004 al Ministrului Justiției (S.T.) și prin ordinul din 30 iunie 2004 al Ministrului Justiției (I.M.) - și că prin hotărârea atacată, C.S.M. a hotărât respingerea cererilor de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivarea, în esență, constând în aceea că promovarea în funcții superioare de execuție se poate realiza numai prin examen sau concurs. În acest mod, s-a susținut de recurenți, s-a ignorat o împrejurare esențială în soluționarea cererii adresate C.S.M.

(soluționate doar după scurgerea unui termen de peste 7 luni de zile, cu încălcarea cerinței operativității care trebuie să guverneze chiar și activitatea C.S.M.), constând în aceea că recurenții au funcționat ca procurori în cadrul unui parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chiar în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură în cadrul căreia au fost numiți în condițiile procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data respectivă, și care nu prevedea susținerea unui concurs pentru ocuparea unei funcții de execuție la acest nivel. Principiul activității legii, succesiunea și acțiunea normelor juridice în timp le-au creat recurenților o situație favorabilă, iar din jocul actelor normative rezultă fără dubiu faptul că aceștia au dobândit, în condițiile legii, gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând argumentele din hotărârea atacată. Conclusiv, s-a precizat că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competenta acestei direcții și de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate de recurenți, respectiv deciziile din 21 februarie 2007 și din 21 septembrie 2007 ale secției de contencios, administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că acestea au fost pronunțate în cauze având ca obiect un recurs și nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Recursul declarat de P.V.M., S.T. și I.M.G. este fondat și va fi admis, cu consecința anulării hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurenți și a admiterii cererilor petenților și de recunoaștere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce urmează.

Recurenta P.V.M. a fost numită în funcția de procuror în Parchetul Național Anticoruție (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea, începând cu data de 16 octombrie 2003, prin Ordinul ministrului justiției nr. 2957/C din 16 octombrie 2003, recurentul S.T. a fost numit în funcția de procuror în Parchetul Național Anticorupție (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul teritorial Satu-Mare, începând cu data de 01 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiției nr. 1746/C 2004 iar recurentul I.M.G. a fost numit în funcția de procuror în Parchetul Național Anticorupție (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul teritorial Satu Mare, începând cu data de 1 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiției din 30 iunie 2004. Numirea recurenților în cadrul Parchetului Național Anticorupție s-a dispus în temeiul prevederilor art. 8 și 9 din O.U.G.

nr. 43/2002, în forma în vigoare la data numirii, prevederi cu caracter special, care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din actul normativ menționat, procurorii Parchetului Național Anti-corupție sunt numiți pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, și eliberați din funcție de ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de justiție, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, iar conform art. 8 alin. (3) din ordonanța de urgență, după încetarea funcției la Parchetul Național Anticorupție, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie.

De asemenea, conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, pentru a fi numiți în Parchetul Național Anticorupție procurorii trebuie sa aibă calități și rezultate profesionale deosebite în combaterea infracțiunilor de corupție. Condițiile minime de vechime pe care trebuiau să le îndeplinească procurorii Parchetului Național Anticorupție au fost prevăzute prin art. 9 alin. (2) lit b) din ordonanță, respectiv o vechime în funcția de procuror au de judecător de 6 ani. Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în vigoare la data formulării cererii petenților de recunoaștere a gradului profesional și la data soluționării recursului, s-a prevăzut că D.N.A. se înființează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin alin. (2) al aceluiași articol s-a stipulat în mod expres că D.N.A.

are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției. Sub aspectul situației procurorilor din cadrul D.N.A., se reține că urmare modificărilor aduse legislației din domeniul justiției prin Legea nr. 247/2005, numirea în funcția de procuror la D.N.A. nu se mai face pe termen de 6 ani ci pe durată nelimitată, și că potrivit prescripțiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, la data încetării activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Tot astfel, se observă că D.N.A., cu secțiile, serviciile și birourile care îl constituie, potrivit reglementărilor în vigoare privitoare la organizarea și funcționarea sa, este o structură unitară, care funcționează așadar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căreia toți procurorii au același grad profesional și aceeași competență de soluționare a cauzelor, indiferent de locul săvârșirii faptei. În mod evident, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. (fost Parchetul Național Anticorupție) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate inițial de O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare și apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și procedura reglementate inițial de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească și apoi de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (O.U.G.

nr. 43/2002) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 303/2004). În context, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 92/1992 sau de Legea nr. 303/2004, în condițiile în care, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, se are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și decizia C.E.D.O.

din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dace ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil d (proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterea infracțiunilor de corupție, materializată în adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 și înființarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.N.A.

(fost Parchetul Națională Anticorupție) dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia Parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză este necontestat faptul că recurenții au fost numiți, în condițiile legii speciale O.U.G.

nr. 43/2002 la Parchetul Național Anticorupție actualmente D.N.A.din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, au câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

De reținut este și faptul că în materia carierei și drepturilor magistraților, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la Parchetul Național Anticorupție, au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi cel al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care in practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară, principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, nu este întemeiată, fiind evident că rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, în această materie este, potrivit practicii C.E.D.O., acela de a regla contradicțiile jurisprudenței și că se impune, pe temeiul aceleeași practici a instanței europene, menținerea acelorași soluții în cauze similare, o asemenea atitudine fiind de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce-i privește pe recurenții P.V.M., S.T. și I.M.G., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., va admite recursul, va anula hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la petenți și va admite cererea recurenților de recunoaștere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.V.M., S.T. și I.M. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce-i privește pe recurenți. Admite cererea recurenților de recunoaștere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.