ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2011

HOTĂRÂRE
20.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin recursul formulat sub nr. 10101/1/2009

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii anularea în parte a Hotărârii nr. 2039 din

19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care

i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea

intimatului la recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului

recurentul arată prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 a fost numit procuror la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Biroul Teritorial Sibiu.

Recurentul arată că îndeplinind,

în condițiile legii o funcție în cadrul unei structuri în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dobândit ipso facto gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul arată că Hotărârea

nr. 3039 din 19 noiembrie 2009 prin care s-au respins cererile formulate, între

care și cea a sa, este nelegală deoarece încalcă flagrant principii fundamentale

ale interpretării și aplicării legii în timp. Iar legea aplicabilă este cea în vigoare

la momentul nașterii raportului sau situației juridice, considerând că numirea sa

ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o promovare în condițiile legii

de organizare judiciară, în vigoare la data respectivă și pe cale de consecință

cererea sa de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era legală.

Prin Hotărârea nr. 2039

din 19 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile

formulate, între care și cea a recurentului.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că niciunul dintre

solicitanți nu a susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, iar prin promovare la structurile specializate menționate,

procurorii în cauză nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai reținut că promovarea în

funcții superioare de execuție - componentă a carierei acestora - se putea realiza

în condițiile Legii nr. 92/1992 și se poate realiza în temeiul Legii nr. 303/2004,

numai prin concurs și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime,

evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare,existența posturilor

vacante).

În cuprinsul hotărârii

menționate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că reglementările

specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd că structurilor menționate

li se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 și ale Legilor

nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, fiind considerate relevante dispozițiile care

statuează că, după încetarea activității în structurile specializate, procurorul

revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze

,potrivit legii.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a mai reținut că standardele europene în materie reclamă

criterii obiective în privința promovării judecătorilor și procurorilor, care sunt

respectate de Legea nr. 303/2004, apreciindu-se că soluția asimilării promovării

în funcții de execuție cu numirile în funcții la structurile specializate menționate

contravine acestor standarde.

La dosar intimata Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului întrucât numirea recurentului la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu echivalează cu promovarea

acestuia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La dosar recurentul a

depus note de ședință în care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (9

1

) și art. 75 din 11

1

Legea nr. 304/2004,

astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 56/2009.

Prin Decizia Curții Constituționale

nr. 545 din 28 aprilie 2011 s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 75 alin. (11

1

) și art. 87 alin. (9

1

) Legea

nr. 304/2004.

S-a apreciat de Curtea

Constituțională că dispozițiile criticate de recurent sunt constituționale și că

introducerea lor a fost determinată pentru a elimina inechitățile din sistem.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Se rețin că prin Hotărâre

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2039 din 15 noiembrie 2009 s-a

respins cererea recurentului prin care a solicitat recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a fost numit

prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 începând cu data de 22 iunie 2009 procuror

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism-Biroul Teritorial Sibiu, funcție deținută în prezent.

Din examinarea dispozițiilor

legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție

și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la dobândirea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Promovarea în funcții

superioare de execuție se putea și se poate realiza atât în condițiile Legii

nr. 92/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999

cât și în prezent conform art. 43 Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs -

cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare

profesională, inexistența sancțiunilor disciplinare, locuri vacante.

Dispozițiile art. 30 O.U.G.

nr. 43/2002 și art. 26 Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispozițiile

Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale Legilor nr. 303/2004,

nr. 304/2004 și nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Dacă s-ar considera că

prin numirea, conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate,

aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Referitor la susținerea

că dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - s-a realizat prin efectul legii, se constată că numirea

procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție nu trebuie confundată

cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând

proceduri speciale distincte prevăzute - norme de excepție, ce trebuiesc interpretate

restrictiv (art. 8 alin. (2) și art. 9 O.U.G. nr. 43/2002, art. 87 alin. (1)-(6)

Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) și (2) Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4)-(8)

Legea nr. 304/2004), acestea sunt distincte de promovarea în funcții de execuție

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (atât sub imperiul

Legii nr. 92/1992 republicată și modificată precum și art. 43 raportat la art. 44

alin. (1) lit. c) Legea nr. 303/2004).

În considerarea acestui

fapt numirea la care se referă dispozițiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată

cu promovarea în funcții de execuție și respectiv dobândirea gradului profesional.

Numirea la Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau la Direcția

Națională Anticorupție conferă procurorului dreptul de a funcționa la aceste structuri

specializate, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestora și de a

fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții, însă nu și gradul

corespunzător. Mențiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptățite.

O asemenea situație în

care un procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului)

ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție doar prin procedura specială de numire la Direcția Națională Anticorupție

sau Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți colegi procurori care trebuie

să susțină examen/concurs pentru promovarea la parchetele superioare. Oricum, Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția

Națională Anticorupție, au o structură de organizare și stat de funcții și de personal

distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție (art. 75 alin. (12) Legea nr. 304/2004, art. 80 alin. (2) Legea nr.

304/2004).

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Hotărârii

nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2011
, prin numirea sa în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în condițiile Legii nr. 508/2004, modificată și completată, și-a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parch
ÎCCJ 2011-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2011
specializată în condițiile Legii nr. 508/2004, prin susținerea unui interviu, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 303/2004 pr
ÎCCJ 2011-06-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3858/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de M.M.D., procu
ÎCCJ 2009-02-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de S.I.C. în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Pa
ÎCCJ 2015-10-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3178/2015
64 din 20 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte recursul formulat de B. împotriva hotărârii nr. 94 din 04 februarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistra
Sursă