ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat sub nr. 10101/1/2009
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatul
Consiliul Superior al Magistraturii anularea în parte a Hotărârii nr. 2039 din
19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care
i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea
intimatului la recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului
recurentul arată prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 a fost numit procuror la
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Sibiu.
Recurentul arată că îndeplinind,
în condițiile legii o funcție în cadrul unei structuri în cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dobândit ipso facto gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul arată că Hotărârea
nr. 3039 din 19 noiembrie 2009 prin care s-au respins cererile formulate, între
care și cea a sa, este nelegală deoarece încalcă flagrant principii fundamentale
ale interpretării și aplicării legii în timp. Iar legea aplicabilă este cea în vigoare
la momentul nașterii raportului sau situației juridice, considerând că numirea sa
ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o promovare în condițiile legii
de organizare judiciară, în vigoare la data respectivă și pe cale de consecință
cererea sa de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era legală.
Prin Hotărârea nr. 2039
din 19 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile
formulate, între care și cea a recurentului.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că niciunul dintre
solicitanți nu a susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar prin promovare la structurile specializate menționate,
procurorii în cauză nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai reținut că promovarea în
funcții superioare de execuție - componentă a carierei acestora - se putea realiza
în condițiile Legii nr. 92/1992 și se poate realiza în temeiul Legii nr. 303/2004,
numai prin concurs și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime,
evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare,existența posturilor
vacante).
În cuprinsul hotărârii
menționate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că reglementările
specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd că structurilor menționate
li se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 și ale Legilor
nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, fiind considerate relevante dispozițiile care
statuează că, după încetarea activității în structurile specializate, procurorul
revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze
,potrivit legii.
Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a mai reținut că standardele europene în materie reclamă
criterii obiective în privința promovării judecătorilor și procurorilor, care sunt
respectate de Legea nr. 303/2004, apreciindu-se că soluția asimilării promovării
în funcții de execuție cu numirile în funcții la structurile specializate menționate
contravine acestor standarde.
La dosar intimata Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea
recursului întrucât numirea recurentului la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu echivalează cu promovarea
acestuia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La dosar recurentul a
depus note de ședință în care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 87 alin. (9
1
) și art. 75 din 11
1
Legea nr. 304/2004,
astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 56/2009.
Prin Decizia Curții Constituționale
nr. 545 din 28 aprilie 2011 s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate
a prevederilor art. 75 alin. (11
1
) și art. 87 alin. (9
1
) Legea
nr. 304/2004.
S-a apreciat de Curtea
Constituțională că dispozițiile criticate de recurent sunt constituționale și că
introducerea lor a fost determinată pentru a elimina inechitățile din sistem.
Analizând recursul declarat,
în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele
considerente.
Se rețin că prin Hotărâre
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2039 din 15 noiembrie 2009 s-a
respins cererea recurentului prin care a solicitat recunoașterea gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul a fost numit
prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 începând cu data de 22 iunie 2009 procuror
la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism-Biroul Teritorial Sibiu, funcție deținută în prezent.
Din examinarea dispozițiilor
legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție
și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,
Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la dobândirea
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Promovarea în funcții
superioare de execuție se putea și se poate realiza atât în condițiile Legii
nr. 92/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999
cât și în prezent conform art. 43 Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs -
cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare
profesională, inexistența sancțiunilor disciplinare, locuri vacante.
Dispozițiile art. 30 O.U.G.
nr. 43/2002 și art. 26 Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispozițiile
Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale Legilor nr. 303/2004,
nr. 304/2004 și nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Dacă s-ar considera că
prin numirea, conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate,
aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile
legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.
Referitor la susținerea
că dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - s-a realizat prin efectul legii, se constată că numirea
procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție nu trebuie confundată
cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând
proceduri speciale distincte prevăzute - norme de excepție, ce trebuiesc interpretate
restrictiv (art. 8 alin. (2) și art. 9 O.U.G. nr. 43/2002, art. 87 alin. (1)-(6)
Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) și (2) Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4)-(8)
Legea nr. 304/2004), acestea sunt distincte de promovarea în funcții de execuție
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (atât sub imperiul
Legii nr. 92/1992 republicată și modificată precum și art. 43 raportat la art. 44
alin. (1) lit. c) Legea nr. 303/2004).
În considerarea acestui
fapt numirea la care se referă dispozițiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată
cu promovarea în funcții de execuție și respectiv dobândirea gradului profesional.
Numirea la Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau la Direcția
Națională Anticorupție conferă procurorului dreptul de a funcționa la aceste structuri
specializate, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestora și de a
fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții, însă nu și gradul
corespunzător. Mențiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptățite.
O asemenea situație în
care un procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului)
ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție doar prin procedura specială de numire la Direcția Națională Anticorupție
sau Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți colegi procurori care trebuie
să susțină examen/concurs pentru promovarea la parchetele superioare. Oricum, Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția
Națională Anticorupție, au o structură de organizare și stat de funcții și de personal
distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție (art. 75 alin. (12) Legea nr. 304/2004, art. 80 alin. (2) Legea nr.
304/2004).
Față de cele reținute
mai sus, constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu art. 312
alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Hotărârii
nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie
2011.