ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat sub nr. 10101/1/2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii anularea în parte a Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea intimatului la recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului recurentul arată prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 a fost numit procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu. Recurentul arată că îndeplinind, în condițiile legii o funcție în cadrul unei structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dobândit ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul arată că Hotărârea nr. 3039 din 19 noiembrie 2009 prin care s-au respins cererile formulate, între care și cea a sa, este nelegală deoarece încalcă flagrant principii fundamentale ale interpretării și aplicării legii în timp.

Iar legea aplicabilă este cea în vigoare la momentul nașterii raportului sau situației juridice, considerând că numirea sa ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o promovare în condițiile legii de organizare judiciară, în vigoare la data respectivă și pe cale de consecință cererea sa de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era legală. Prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate, între care și cea a recurentului.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că niciunul dintre solicitanți nu a susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin promovare la structurile specializate menționate, procurorii în cauză nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai reținut că promovarea în funcții superioare de execuție - componentă a carierei acestora - se putea realiza în condițiile Legii nr. 92/1992 și se poate realiza în temeiul Legii nr. 303/2004, numai prin concurs și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare,existența posturilor vacante).

În cuprinsul hotărârii menționate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că reglementările specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd că structurilor menționate li se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 și ale Legilor nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, fiind considerate relevante dispozițiile care statuează că, după încetarea activității în structurile specializate, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze ,potrivit legii. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că standardele europene în materie reclamă criterii obiective în privința promovării judecătorilor și procurorilor, care sunt respectate de Legea nr. 303/2004, apreciindu-se că soluția asimilării promovării în funcții de execuție cu numirile în funcții la structurile specializate menționate contravine acestor standarde.

La dosar intimata Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului întrucât numirea recurentului la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu echivalează cu promovarea acestuia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La dosar recurentul a depus note de ședință în care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (9 1 ) și art. 75 din 11 1 Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 56/2009. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 545 din 28 aprilie 2011 s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (11 1 ) și art. 87 alin. (9 1 ) Legea nr. 304/2004.

S-a apreciat de Curtea Constituțională că dispozițiile criticate de recurent sunt constituționale și că introducerea lor a fost determinată pentru a elimina inechitățile din sistem. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Se rețin că prin Hotărâre Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2039 din 15 noiembrie 2009 s-a respins cererea recurentului prin care a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a fost numit prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1312 din 19 iunie 2009 începând cu data de 22 iunie 2009 procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Sibiu, funcție deținută în prezent.

Din examinarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Promovarea în funcții superioare de execuție se putea și se poate realiza atât în condițiile Legii nr. 92/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 cât și în prezent conform art. 43 Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs - cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare profesională, inexistența sancțiunilor disciplinare, locuri vacante.

Dispozițiile art. 30 O.U.G. nr. 43/2002 și art. 26 Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispozițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Referitor la susținerea că dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a realizat prin efectul legii, se constată că numirea procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție nu trebuie confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând proceduri speciale distincte prevăzute - norme de excepție, ce trebuiesc interpretate restrictiv (art. 8 alin. (2) și art. 9 O.U.G. nr. 43/2002, art. 87 alin. (1)-(6) Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) și (2) Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4)-(8) Legea nr. 304/2004), acestea sunt distincte de promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 republicată și modificată precum și art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) Legea nr. 303/2004).

În considerarea acestui fapt numirea la care se referă dispozițiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată cu promovarea în funcții de execuție și respectiv dobândirea gradului profesional. Numirea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau la Direcția Națională Anticorupție conferă procurorului dreptul de a funcționa la aceste structuri specializate, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestora și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții, însă nu și gradul corespunzător. Mențiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptățite.

O asemenea situație în care un procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului) ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar prin procedura specială de numire la Direcția Națională Anticorupție sau Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți colegi procurori care trebuie să susțină examen/concurs pentru promovarea la parchetele superioare. Oricum, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție, au o structură de organizare și stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 75 alin. (12) Legea nr. 304/2004, art. 80 alin. (2) Legea nr. 304/2004).

Față de cele reținute mai sus, constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.