ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3858/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188

din 16 decembrie

2010

a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de M.M.D.,

procuror în cadrul

Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

, Structura

Centrală, prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei

hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat

recurs M.M.D., solicitând anularea actului, în ce o privește, și obligarea

intimatului să-i recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 1937

din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios

administrativ și fiscal a admis

recursul

declarat

de M.M.D. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie

2010 a

Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii

.

A anulat, în parte,

hotărârea recurată, în ceea ce o privește pe recurentă.

A obligat intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască acesteia gradul profesional

de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru perioada exercitării funcției în cadrul structurilor Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut următoarele:

- Prin Ordinul nr. 2901

din 07 decembrie 2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a fost numită în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – structura

centrală în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

începând cu data emiterii ordinului.

- Actul a fost emis

în temeiul art. 75 alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și

prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea

și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor.

- Potrivit art. 75 alin.

(3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție

a recurentei, DIICOT se încadrează cu procurori numiți prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor

prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

- În consecință,

numirea în funcția de procuror la DIICOT a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face

parte structura respectivă.

- În speță, în raport

cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora

numirea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în condițiile în

care recurenta a fost numită într-o astfel de funcție numai începând cu data de

07 decembrie 2009, Înalta Curte a avut în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11

1

)

din același act normativ, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr.

56/2009, care prevăd că, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau

la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii

care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele

dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul acestei direcții.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire M.M.D., întemeiată pe dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire, se arată, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra „lucrului cerut”, existând o inadvertență între obiectul pricinii suspus

judecății și ceea ce s-a pronunțat. În acest sens, arată revizuenta că, deși în

dispozitivul deciziei s-a menționat că se admite în totalitate recursul,

pretențiile reclamantei au primit o soluționare parțială, care practic

echivalează cu o respingere a recursului sau cu o nepronunțare pe fondul

cauzei.

Analizând conținutul

cererii de revizuire, în raport de actele și lucrările dosarului și de

dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că c

ererea de revizuire

este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. „ Revizuirea (…) unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri: (…) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu

s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult

decât s-a cerut”.

Prin cererea de

revizuire, revizuenta invocă, așa cum am arătat mai sus „minus petita”, în

sensul că deși a solicitat recunoașterea cu titlu permanent a gradului

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, instanța admițând în totalitate recursul, totuși, problema litigioasă

dedusă judecății a primit o soluționare parțială, fiindu-i recunoscut gradul

doar pe perioada exercitării funcției de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

Analizând pretențiile

deduse judecății prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a

solicitat anularea Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la recunoașterea „gradului

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție”, fără nicio altă mențiune sau precizare ulterioară.

Acestea fiind

limitele învestirii instanței de recurs, Înalta Curte a procedat la

soluționarea cererii, prin stabilirea situației de fapt, necontestată de

revizuentă și a aplicat în mod corespunzător, dispozițiile legale incidente,

astfel cum acestea erau în vigoare la momentul formulării cererii de

recunoaștere a gradului profesional adresată Consiliului Superior al Magistraturii

(08 martie 2010).

Astfel, instanța s-a

pronunțat asupra cererii în întregul său, noțiunea de „lucru cerut” din

cuprinsul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referindu-se la cererea

principală, accesorie sau subsidiară și nu la diferitele argumente, care susțin

aceste cereri.

Situația, potrivit

căreia, instanța de recurs a dispus în favoarea recurentei recunoașterea

gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doar pe durata exercitării funcției în cadrul DIICOT, nu

poate echivala cu o „minus petita”, în sensul motivului de revizuire invocat de

revizuentă, atâta vreme cât aceasta nu a solicitat prin cererea de recurs

„recunoașterea cu titlu permanent”a gradului profesional vizat, astfel cum

afirmă în cererea de revizuire.

Prin urmare,

solicitarea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu putea fi soluționată de către

instanța de judecată, decât în limitele cadrului legislativ în vigoare la cel

moment, respectiv cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (11

1

) din

Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009.

În concluzie, motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă la faptul că

instanța „nu s-a pronunțat” asupra pretențiilor deduse judecății, nefiind

îndeplinită ipoteza textului legal în cazul în care instanța a respins cererea

sau a admis-o în parte sau nu a pronunțat soluția la care se aștepta

justițiabilul.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte apreciază că motivul de revizuire invocat de revizuenta M.M.D.

nu a fost dovedit în cauză, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de M.M.D., împotriva Deciziei nr. 1937 din 31 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.