ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3858/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de M.M.D., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism , Structura Centrală, prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs M.M.D., solicitând anularea actului, în ce o privește, și obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 1937 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de M.M.D. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii . A anulat, în parte, hotărârea recurată, în ceea ce o privește pe recurentă. A obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască acesteia gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării funcției în cadrul structurilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut următoarele: - Prin Ordinul nr. 2901 din 07 decembrie 2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a fost numită în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – structura centrală în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data emiterii ordinului. - Actul a fost emis în temeiul art. 75 alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor.

- Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentei, DIICOT se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii. - În consecință, numirea în funcția de procuror la DIICOT a candidaților admiși în urma procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.

- În speță, în raport cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în condițiile în care recurenta a fost numită într-o astfel de funcție numai începând cu data de 07 decembrie 2009, Înalta Curte a avut în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11 1 ) din același act normativ, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G.

nr. 56/2009, care prevăd că, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire M.M.D., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, se arată, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra „lucrului cerut”, existând o inadvertență între obiectul pricinii suspus judecății și ceea ce s-a pronunțat.

În acest sens, arată revizuenta că, deși în dispozitivul deciziei s-a menționat că se admite în totalitate recursul, pretențiile reclamantei au primit o soluționare parțială, care practic echivalează cu o respingere a recursului sau cu o nepronunțare pe fondul cauzei. Analizând conținutul cererii de revizuire, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că c ererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. „ Revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Prin cererea de revizuire, revizuenta invocă, așa cum am arătat mai sus „minus petita”, în sensul că deși a solicitat recunoașterea cu titlu permanent a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța admițând în totalitate recursul, totuși, problema litigioasă dedusă judecății a primit o soluționare parțială, fiindu-i recunoscut gradul doar pe perioada exercitării funcției de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. Analizând pretențiile deduse judecății prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la recunoașterea „gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, fără nicio altă mențiune sau precizare ulterioară.

Acestea fiind limitele învestirii instanței de recurs, Înalta Curte a procedat la soluționarea cererii, prin stabilirea situației de fapt, necontestată de revizuentă și a aplicat în mod corespunzător, dispozițiile legale incidente, astfel cum acestea erau în vigoare la momentul formulării cererii de recunoaștere a gradului profesional adresată Consiliului Superior al Magistraturii (08 martie 2010). Astfel, instanța s-a pronunțat asupra cererii în întregul său, noțiunea de „lucru cerut” din cuprinsul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referindu-se la cererea principală, accesorie sau subsidiară și nu la diferitele argumente, care susțin aceste cereri.

Situația, potrivit căreia, instanța de recurs a dispus în favoarea recurentei recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doar pe durata exercitării funcției în cadrul DIICOT, nu poate echivala cu o „minus petita”, în sensul motivului de revizuire invocat de revizuentă, atâta vreme cât aceasta nu a solicitat prin cererea de recurs „recunoașterea cu titlu permanent”a gradului profesional vizat, astfel cum afirmă în cererea de revizuire. Prin urmare, solicitarea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu putea fi soluționată de către instanța de judecată, decât în limitele cadrului legislativ în vigoare la cel moment, respectiv cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (11 1 ) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G.

nr. 56/2009. În concluzie, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă la faptul că instanța „nu s-a pronunțat” asupra pretențiilor deduse judecății, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal în cazul în care instanța a respins cererea sau a admis-o în parte sau nu a pronunțat soluția la care se aștepta justițiabilul. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că motivul de revizuire invocat de revizuenta M.M.D. nu a fost dovedit în cauză, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.M.D., împotriva Deciziei nr. 1937 din 31 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.