ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3883/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2009, C.I. a declarat recurs, în

temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva

hotărârii nr. 981 din 02 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de

30 noiembrie 2006, dată la care a fost desemnat prin Ordinul nr. 73/2006 al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, să asigure participarea

la judecarea cauzelor în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism a sesizat instanțele de judecată.

În motivarea recursului

formulat, recurentul C.I. a susținut în esență că prin hotărârea atacată se creează

o discriminare în raport cu ceilalți procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, având în vedere caracterul similar al activității desfășurate și gradul

de complexitate ridicat al cauzelor instrumentate cauze care intrau în competența

structurii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism.

Recurentul a mai invocat

în susținerea recursului formulat, practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în ceea ce privește recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului

formulat, susținând în esență că recursul nu îndeplinește condițiile legale pentru

recunoașterea gradului profesional superior, întrucât nu a parcurs etapele prevăzute

de lege în vederea promovării.

Analizând actele dosarului,

susținerile părților precum și dispozițiile legale incidente în materie, prin prisma

motivelor de recurs în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

Soluția pronunțată de

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea recurentului

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție este corectă.

Potrivit dispozițiilor

art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, promovarea procurorilor se face numai

prin concurs, organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete,

inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu respectarea

condițiilor legale de vechime, calificativ și lipsa sancțiunilor disciplinare.

În speță, recurentul nu

a susținut concurs sau examen în condițiile prevăzute de art. 43-47 din Legea

nr. 303/2004, republicată, pentru dobândirea gradului profesional corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar

legiuitorul nu a reglementat instituția recunoașterii automate a unui grad profesional,

corespunzător instanței superioare, în situația în care un magistrat îndeplinește

condiția de vechime, precum și celelalte criterii prevăzute de lege.

În ceea ce privește celelalte

critici formulate de către Înalta Curte, în recursurile promovate de procurorii

din cadrul structurilor specializate Direcția Națională Anticorupție și Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu pot

fi reținute, întrucât procedura de numire a acestora este una specială, derogatorie

de la procedura de drept comun stabilită prin art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, procedura astfel instituită,

înscriindu-se în cadrul regulilor pe care legiuitorul este în drept să le prevadă

pentru promovarea magistraților în anumite funcții.

Nu pot fi reținute, întrucât

sunt nefondate, nici criticile recurentului cu privire la crearea unei discriminări

între magistrați, întrucât principiul egalității sau nediscriminări presupune că

persoanele se găsesc într-o situație identică, având dreptul la un tratament identic,

ceea ce nu se regăsește în cazul recurentului - procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și procurorii din cadrul Direcția Națională Anticorupție și

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Astfel, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat

de recurentul C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.I. și continuat de C.I.S., C.A. și C.I.F. împotriva hotărârii nr. 981 din 02

octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.