ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, a respins cererile

de recunoaștere a gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

formulate de 7 procurori numiți în structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T.,

între care și d-l V.V., procuror la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial

Teleorman.

Pentru a dispune astfel, Plenul CSM a

reținut, în esență, următoarele:

Din verificarea dosarelor profesionale

ale celor 7 procurori a rezultat că aceștia au grad profesional corespunzător,

după caz, parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau

curte de apel, niciunul dintre ei nesusținând vreun concurs de promovare la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin numirea lor la structurile specializate,

procurorii în cauză nu au dobândit

eo ipso

gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție

se putea și se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/ 2004, republicată) numai

prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege

(vechime, evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare,

existența posturilor vacante).

În aceste condiții, dacă s-ar

considera că prin numirea, conform procedurilor speciale, a procurorilor

la structurile specializate, aceștia ar dobândi în mod automat gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție

prin concurs.

Prevederile art. 43, raportat la art. 44

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare la promovarea la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se

aplică întocmai respectivelor structuri specializate și în

considerarea dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 26

din Legea nr. 508/2004. Mai mult legiuitorul a prevăzut în mod expres,

prin art. 87 alin. (9) și art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

faptul că, la încetarea activității în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T.,

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii.

Referitor la hotărârile pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în cauze similare, Plenul CSM a

apreciat că nu există o definiție legală a gradului

profesional, care constituie un element esențial al carierei magistratului

și este în strânsă legătură cu statutul magistratului.

Definiția pe care Consiliul Superior al Magistraturii a dat-o acestei noțiuni

prin Hotărârea nr. 878 din 13 septembrie 200 8 a Plenului, folosită

într-un caz particular, avea în vedere acoperirea tuturor situațiilor

prezente și mai ales trecute, în care, sub diferite reglementări,

magistrații au fost numiți direct la instanțe de un anumit

nivel, sau au fost transferați în interesul serviciului din alte

funcții, dobândind astfel grad profesional corespunzător. O atare definiție

nu are însă forța unei norme juridice, iar soluția trebuie

să reprezinte o aplicare a legii.

Soluția de asimilare a

promovării în funcții de execuție cu numirile în funcțiile de

procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002 și Legea nr.

508/2004, care erau atributul ministrului justiției, iar în prezent a

procurorului șef al D.N.A., respectiv a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în

antiteză cu reglementările europene – Recomandarea nr. R(94) 12 a

Consiliului de Miniștrii și Carta Europeană privind statutul judecătorilor

– care reclamă un minim de garanții (criterii obiective) și

prevăd clar și fără echivoc necesitatea atribuirii competenței

de a decide asupra promovării unei autorități independente,

formată din magistrați aleși de către colegi egali în grad

(CSM).

Autoritățile care numesc

procurorii la D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu îndeplinesc condițiile susmenționate,

în ceea ce privește independența față de executiv, pentru

că atât procurorul șef al Direcției Naționale

Anticorupție cât și procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt numiți

de Președintele României, la propunerea ministrului justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs procurorul V.V., solicitând recunoașterea gradului

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului s-a apreciat

că această hotărâre este nelegală deoarece:

A. Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă

o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar încadrarea

procurorilor în această structură specializată nu este de

natură a invalida drepturile recunoscute tuturor membrilor respectivului parchet

și nici apartenența lor la această structură mai amplă

din care face parte și structura specializată în combaterea infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism.

B. Numirea recurentului în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție i-a conferit acestuia gradul corespunzător respectivei

funcții, nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale de

promovare în funcții superioare.

Au fost aduse ca argumente suplimentare

în justificarea acestei opinii faptul că procurorii Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism participă la adunările generale ale procurorilor din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, căruia îi revine, de altfel, și competența de a

efectua cercetarea penală a acestora, precum și jurisprudența constantă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această

materie, apreciindu-se că adoptarea unei alte soluții decât cea de

admitere a cererii ar echivala cu acceptarea unor divergențe de

jurisprudență, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la

un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO.

S-a solicitat a se avea în vedere și

faptul că art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată,

prevede doar că la încetarea activității în cadrul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde

are dreptul să funcționeze potrivit legii, fără a preciza că

acesta ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, susținându-se totodată că prevederile O.U.G. nr.

59 din 4 iunie 2009, care modifică Legea nr. 304/2004 în sensul că

procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. au grad profesional de Parchet de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar pe durata funcționării

la aceste structuri specializate, nu-i sunt aplicabile recurentului, motivat de

faptul că acest act normativ ar fi intrat în vigoare ulterior numirii acestuia

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, respectiv la 26 iunie 2009.

Prin notele scrise depuse ulterior la

dosar, recurentul a considerat că aceste din urmă prevederi legale

nu-i sunt aplicabile, chiar dacă actul normativ a fost publicat, în

realitate, la 4 iunie 2009, motivat de faptul că acesta ar fi

câștigat dreptul de a funcționa în calitate de procuror în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism la data de 15 mai 2009 când a fost confirmată admiterea

la interviu, nefiindu-i imputabilă emiterea ordinului numai la data de 19

iunie 2009.

În opinia recurentului, în situația

în care s-ar admite că îi sunt aplicabile prevederile art. 75 alin. (11)

1

din Legea nr. 304/2004, s-ar ajunge la consacrarea unei discriminări

între acesta și procurorii care au promovat în funcția de procuror D.I.I.C.O.T.

înainte de apariția O.U.G. nr. 56/2009.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse de recurent și

apărările formulate de intimat, prin întâmpinare prin prisma

prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

în continuare arătate:

Prin Ordinul nr. 1313 din 19 iunie 2009,

emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, recurentul V.V., procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost numit în funcția de

procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul teritorial Teleorman, începând cu

data de 22 iunie 2009.

Ordinul a fost emis în temeiul art. 75

alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și

prevederile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor și procurorilor.

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost

înființată, prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate

juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea nr. 304/2004 prevede de asemenea,

prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție funcționează

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, ca structură specializată în combaterea

criminalității organizate și terorismului, toate aceste norme exprimând

voința legiuitorului de a crea o structură specializată în

cadrul respectivei unități a parchetului, înglobată acesteia,

iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea

nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin

ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al

Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcții,

aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o

conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6

ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia

constituită în acest scop; interviul constă în verificarea

pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și

de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum

și a altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții

de execuție se face numai prin concurs organizat la nivel național,

în limita posturilor vacante existente la parchete, cu respectarea

condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă că

procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004

implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din

perspectiva calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor

pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai

candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi

numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3)-(8) din

Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire

sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura

de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004,

distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire”

și cea de „promovare” având caracter artificial și bazându-se pe

interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în

ultimă instanță, nu este altceva decât o numire într-o

funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până

la data promovării.

În consecință, numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în

urma procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004

le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului

parchetului din care face parte structura respectivă.

Înalta Curte s-a pronunțat de

altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional reprezintă dreptul

unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia instanțelor

sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire, promovare sau

transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților.

S-a statuat, de asemenea, că

procurorii numiți în funcție la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism , în

condițiile art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, care reglementează

o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită

de art. 43 din aceeași lege, dobândesc gradul profesional de procuror al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Or, principiul disciplinei jurisdicționale

și imperativul asigurării unei interpretări și

aplicări unitare a legii impun respectarea practicii jurisdicției

supreme. A admite teza contrară, în lipsa unor argumente consistente care

să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei

Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar echivala cu acceptarea unor

divergențe de jurisprudență, având ca efect un climat de

incertitudine și insecuritate juridică, cu consecința

încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21

alin. (3) din Constituția României, republicată și de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport cu prevederile art. 75 alin. (3)

din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în

condițiile în care recurentul a fost numit într-o astfel de funcție numai

începând cu data de 22 iunie 2009, prin Ordinul nr. 1313 din 19 iunie 2009,

susținerile acestuia în sensul că prevederile O.U.G. nr. 56 din 27

mai 2009, intrată în vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt aplicabile nu pot fi

primite.

Potrivit art. 75 alin. (11

1

) din

Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr.

56/2009, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet

unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au

activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul

profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia

avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în

condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul acestei direcții.

În consecință, pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

va admite recursul și va anula, în parte, hotărârea atacată în

ceea ce îl privește pe recurent, cu consecința obligării

intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască

acestuia gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar numai pentru

perioada exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.V.

împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează în parte hotărârea atacată

în ceea ce-l privește pe recurentul V.V.

Obligă intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii să-i recunoască reclamantului gradul

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării

funcției în cadrul structurilor Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.