ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19

noiembrie 2009, a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional

de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție formulate de 7 procurori numiți în

structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T., între care și d-1 L.I.F.,

procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Bistrița-Năsăud.

Pentru a

dispune astfel, Plenul C.S.M. a reținut, în esență,

următoarele:

Din

verificarea dosarelor profesionale ale celor 7 procurori a rezultat că

aceștia au grad profesional corespunzător, după caz, parchetului

de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel, niciunul dintre

ei nesusținând vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Prin numirea

lor la structurile specializate, procurorii în cauză nu au dobândit eo

ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în

funcții superioare de execuție se putea și se poate realiza,

atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cât și în prezent

(art. 43 din Legea nr. 303/ 2004, republicată) numai prin examen/ concurs,

cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime,

evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare,

existența posturilor vacante).

În aceste

condiții, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor

speciale, a procurorilor la structurile specializate, aceștia ar dobândi

în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod

evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs.

Prevederile

art. 43, raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004,

referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție se aplică întocmai respectivelor

structuri specializate și în considerarea dispozițiilor art. 30 din O.U.G.

nr. 43/2002 și art. 26 din Legea nr. 508/2004. Mai mult legiuitorul a

prevăzut în mod expres, prin art. 87 alin. (9) și art. 75 alin. (11)

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, faptul că, la încetarea

activității în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., procurorul revine

la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să

funcționeze potrivit legii.

Referitor la

hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauze

similare, Plenul CSM a apreciat că nu există o definiție

legală a gradului profesional, care constituie un element esențial al

carierei magistratului și este în strânsă legătură cu

statutul magistratului.

Definiția

pe care Consiliul Superior al Magistraturii a dat-o acestei noțiuni prin

Hotărârea nr. 878 din 13 septembrie 200 8 a Plenului, folosită

într-un caz particular, avea în vedere acoperirea tuturor situațiilor

prezente și mai ales trecute, în care, sub diferite reglementări,

magistrații au fost numiți direct la instanțe de un anumit

nivel, sau au fost transferați în interesul serviciului din alte

funcții, dobândind astfel grad profesional corespunzător. O

atare definiție nu are însă forța unei norme juridice,

iar soluția trebuie să reprezinte o aplicare a legii.

Soluția

de asimilare a promovării în funcții de execuție cu numirile în

funcțiile de procuror în cadrul Direcției Naționale

Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, prevăzute de O.U.G. nr.

43/2002 și Legea nr. 508/2004, care erau atributul ministrului

justiției, iar în prezent a procurorului șef al D.N.A., respectiv a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție este în antiteză cu reglementările

europene - Recomandarea nr. R(94) 12 a Consiliului de Miniștrii și

Carta Europeană privind statutul judecătorilor - care reclamă un

minim de garanții (criterii obiective) și prevăd clar și

fără echivoc necesitatea atribuirii competenței de a decide

asupra promovării unei autorități independente, formată din

magistrați aleși de către colegi egali în grad (CSM).

Autoritățile

care numesc procurorii la D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu îndeplinesc

condițiile susmenționate, în ceea ce privește independența

față de executiv, pentru că atât procurorul șef al

Direcției Naționale Anticorupție cât și procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului

justiției.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs procurorul L.I.F., solicitând

recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea

recursului s-a apreciat că această hotărâre este nelegală

deoarece:

A.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism reprezintă o structură cu

personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, iar încadrarea procurorilor în

această structură specializată nu este de natură a invalida

drepturile recunoscute tuturor membrilor respectivului parchet și nici

apartenența lor la această structură mai amplă din care

face parte și structura specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.

B. Numirea

recurentului în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție i-a conferit acestuia gradul

corespunzător respectivei funcții, nefiind necesară parcurgerea

unei proceduri speciale de promovare în funcții superioare.

Au fost aduse

ca argumente suplimentare în justificarea acestei opinii faptul că

procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism participă la adunările generale ale

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, căruia îi revine, de altfel, și

competența de a efectua cercetarea penală a acestora, precum și

jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în această materie, apreciindu-se că adoptarea unei

alte soluții decât cea de admitere a cererii ar echivala cu acceptarea

unor divergențe de jurisprudența, ceea ce ar reprezenta o

încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din

CEDO.

S-a solicitat

a se avea în vedere și faptul că art. 75 alin. (11) din Legea nr.

303/2004, republicată, prevede doar că la încetarea

activității în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii, fără a preciza

că acesta ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, susținându-se totodată că prevederile O.U.G.

nr. 59 din 4 iunie 2009, care modifică Legea nr. 304/2004 în sensul

că procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. au grad profesional de Parchet

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar pe

durata funcționării la aceste structuri specializate, nu-i sunt

aplicabile recurentului, motivat de faptul că acest act normativ ar fi

intrat în vigoare ulterior numirii acestuia la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

In opinia

recurentului, în situația în care s-ar admite că îi sunt aplicabile

prevederile art. 75 alin. (

II

1

)

din Legea nr. 304/2004, s-ar

ajunge la consacrarea unei discriminări între acesta și procurorii

care au promovat în funcția de procuror D.I.I.C.O.T. înainte de

apariția O.U.G. nr. 56/2009.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată,

criticile ce i-au fost aduse de recurent și apărările formulate

de intimat, prin întâmpinare prin prisma prevederilor legale incidente în

materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate:

Începând cu data de 1 decembrie 2004, prin

Ordinul nr. 307/2004 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, L.I.F. a fost numit în

funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teitorial

Bistrita-Năsăud.

Ulterior, prin Ordinul nr. 796 din 28 martie

2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, începând cu data de 7 martie 2005, a fost

desemnat, ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

să efectueze urmărirea penală în dosare penale care au ca obiect

infracțiuni săvârșite de minori sau asupra minorilor.

După o perioadă de delegare în

cursul anului 2005 pe funcția de procuror șef birou la Biroul

Teritorial Bistrița-Năsăud al D.I.I.C.O.T., în cursul lunii

iunie 2006 a participat la interviul organizat la CSM, pentru ocuparea postului

de procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița Năsăud, la

care a fost declarat admis, iar prin Hotărârea nr. 171 din 28 iunie 2006 a

Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, a fost

numit în această funcție pentru o perioadă de trei ani,

funcție pe care în cursul lunii iunie 2009 a fost reconfirmat.

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost

înființată, prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu

personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Legea nr. 304/2004 prevede de asemenea, prin

art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție funcționează Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, ca structură specializată în combaterea

criminalității organizate și terorismului, toate aceste norme

exprimând voința legiuitorului de a crea o structură

specializată în cadrul respectivei unități a parchetului,

înglobată

acesteia, iar nu o entitate distinctă,

plasată în afara ierarhiei parchetelor.

Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004,

în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T.

se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita

posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii trebuie

să aibă o bună pregătire profesională, o conduită

morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în

funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia

constituită în acest scop; interviul constă în verificarea

pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și

de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și

a altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din Legea

nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții

de execuție se face numai prin concurs organizat la nivel național,

în limita posturilor vacante existente la parchete, cu respectarea

condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă că procedura

prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004

implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din

perspectiva calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor

pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai

candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi

numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3)-(8) din Legea

nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția

pe care intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de

„promovare" având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea

strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă

instanță, nu este altceva decât o numire într-o funcție

superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

In consecință, numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în

urma procedurii de selecție prevăzute de

art. 75

din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional

corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura

respectivă.

Înalta Curte s-a pronunțat de altfel, în

mod constant, în sensul că gradul profesional reprezintă dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia instanțelor

sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire, promovare sau

transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților.

S-a statuat, de asemenea, că procurorii

numiți în funcție la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în

condițiile art. 75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004, care

reglementează o procedură specială, derogatorie de la procedura

de drept comun stabilită de art. 43 din aceeași lege, dobândesc

gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Or, principiul disciplinei

jurisdicționale și imperativul asigurării unei interpretări

și aplicări unitare a legii impun respectarea practicii

jurisdicției supreme. A admite teza contrară, în lipsa unor argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar

echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență, având

ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, cu

consecința încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat

de art. 21 alin. (3) din Constituția României, republicată și de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport cu prevederile art. 75 alin. (3)

din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism se realizează prin ordin al procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și în condițiile în care recurentul a fost numit într-o

astfel de funcție în cursul lunii iunie 2009, susținerile acestuia în

sensul că prevederile O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009, intrată în

vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt aplicabile nu pot fi primite.

Potrivit art. 75 alin.

(II

1

)

din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al

articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009, de la data revenirii la parchetul de

unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze

potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și

salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite

ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul acestei direcții.

În consecință, pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004, va admite recursul și va anula hotărârea atacată în

ceea ce îl privește pe recurent, cu consecința obligării

intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască

acestuia gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar numai pentru

perioada exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de L.I.F. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie

2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează

hotărârea atacată în ceea ce-1 privește pe recurentul L.I.F.

Obligă

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască

reclamantului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării

funcției în cadrul structurilor Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 martie 2010.