ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin hotărârea nr. 1069 din 18 iunie

2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de 3 procurori, între care și P.A.M.

Pentru a hotărî astfel, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Prin delegarea procurorilor în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, aceștia nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea în funcții

superioare de execuție (pe loc sau efectivă) putându-se realiza, în condițiile

atât ale Legii nr. 92/1992, republicată, cât și ale Legii nr. 303/2004, numai

prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege

(vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare,

existența posturilor vacante).

Totodată, s-a reținut că numirea în cadrul

D.I.I.C.O.T. este reglementată prin proceduri speciale, în raport cu scopurile

cu care a fost înființată această structură, neputându-se considera că

delegarea în cadrul acestei structuri specializate conduce în mod automat la

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, se arată în hotărârea

atacată, dacă s-ar considera că prin delegarea la structura specializată s-ar

dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, s-ar eluda dispozițiile legale privind promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs, ca singură modalitate de promovare a

magistraților.

Mai reține Plenul C.S.M. că soluția

adoptată este în concordanță cu normele și standardele europene privitoare la

cariera și statutul magistraților.

Împotriva hotărârii nr.1069 din 18

iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs

procurorul P.A.M.

În motivele de recurs se arată că, prin ordin al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurenta a fost delegată, începând cu data de 10 aprilie 2007, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul

Teritorial Vâlcea, delegație care, ulterior, a fost prelungită până la 01

septembrie 2007.

Recurenta invocă prevederile art. 57

din Legea nr. 303/2004, arătând că, potrivit acestora, procurorii pot fi

delegați, în interesul serviciului, cu acordul scris al acestora, de către

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, la parchetele din cadrul Ministerului Public, pe o perioada de cel

mult 90 de zile într-un an, iar delegarea poate fi prelungită, în aceleași

condiții, pentru cel mult încă 90 de zile [alin. (7)], iar „pe perioada

delegării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute

de lege pentru funcția în care sunt delegați” [alin. (9)].

Consideră recurenta că, în raport cu

aceste prevederi legale, prin numirea sa cu delegație ca procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

și prin funcționarea efectivă pe acest post, a dobândit gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

un „drept câștigat”, invocând, în acest sens, prevederile art. 65 alin. (6) din

Legea nr. 303/2004.

De asemenea, recurenta face referiri

la practica Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și la faptul că delegarea și detașarea sunt instituții cu

caracter special în cadrul Ministerului Public.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În întâmpinare se arată că recurenta are gradul

profesional de procuror al parchetului de pe lângă tribunal și nu a fost numită

în cadrul D.I.I.C.O.T. și nici nu a susținut examen sau concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se consideră că, pornind de la

dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, dacă numirea procurorilor la

această structură specializată (D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.) nu conferă

posibilitatea dobândirii, în mod automat, a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atât mai mult

delegarea, care este o instituție cu caracter temporar, ar putea să ducă la

dobândirea unui asemenea grad.

Analizând actul administrativ

atacat, în raport cu criticile formulate, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Recurenta este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea iar în anul 2007, prin ordin al Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost delegată,

în perioada 10 aprilie 2007 – 01 septembrie 2007, în funcția de procuror la Biroul teritorial Vâlcea al D.I.I.C.O.T.

În conformitate cu prevederile art. 57

alin. (9) din Legea nr. 303/2004, pe perioada delegării, recurenta a beneficiat

de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care a fost delegată.

Delegarea recurentei s-a făcut în

conformitate cu prevederile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, prevederi

potrivit cărora procurorii pot fi delegați în interesul serviciului, cu acordul

scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție la parchetele din cadrul Ministerului

Public, pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an, dar poate fi

prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile.

Așa cum chiar recurenta precizează,

delegarea este una din modalitățile aflate la dispoziția angajatorului în

scopul realizării unei mai bune organizări a muncii, dar nu se poate susține că

„delegarea” este sinonimă cu „numirea”.

Numirea în funcția de procuror în

cadrul D.I.I.C.O.T. se face numai potrivit actului normativ ce reglementează

activitatea acestei structuri a Ministerului Public și cu respectarea

condițiilor impuse de același act normativ.

Delegarea în funcția de procuror în

cadrul aceleiași structuri nu se face în alte condiții decât pentru alte

parchete din cadrul Ministerului Public.

Chiar dacă în această perioadă, în

care a fost delegată, recurenta a întocmit acte procedurale sau procesuale, ele

sunt legale pentru că și delegarea acesteia s-a făcut cu respectarea

prevederilor legale, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004.

Nu se poate considera, însă, că prin

delegare, pe o perioadă de câteva luni în cadrul D.I.I.C.O.T., recurenta a

dobândit gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, pentru că aceasta nu a fost numită niciodată procuror

la structura respectivă.

Deciziile pronunțate de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, vizează

altă situație decât cea a recurentei, respectiv, procurorii care au fost numiți

în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., astfel că nu poate fi invocată practica

anterioară pentru că situațiile nu sunt comparabile.

În cauză, nu se poate reține, așa

cum solicită recurenta, nici aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (6) din

Legea nr. 303/2004 care se referă la păstrarea gradului profesional dobândit în

ierarhia instanțelor sau parchetelor în cazul eliberării din funcție a

magistratului din motive neimputabile.

Aceasta, deoarece, în situația

recurentei, încetarea delegării nu reprezintă o „eliberare din funcție din

motive neimputabile”, întrucât, odată cu încetarea delegării, recurenta și-a

continuat activitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vâlcea, unde funcționează și în prezent.

Pentru motivele arătate, apreciind

că actul atacat este temeinic și legal, Înalta Curte va respinge recursul,ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A.M. împotriva

Hotărârii nr. 1069 din 18 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2010.