Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2010
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2010

HOTĂRÂRE
19.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 1069 din 18 iunie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de 3 procurori, între care și P.A.M.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele: Prin delegarea procurorilor în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, aceștia nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) putându-se realiza, în condițiile atât ale Legii nr. 92/1992, republicată, cât și ale Legii nr. 303/2004, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante). Totodată, s-a reținut că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T.

este reglementată prin proceduri speciale, în raport cu scopurile cu care a fost înființată această structură, neputându-se considera că delegarea în cadrul acestei structuri specializate conduce în mod automat la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, se arată în hotărârea atacată, dacă s-ar considera că prin delegarea la structura specializată s-ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda dispozițiile legale privind promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs, ca singură modalitate de promovare a magistraților. Mai reține Plenul C.S.M. că soluția adoptată este în concordanță cu normele și standardele europene privitoare la cariera și statutul magistraților.

Împotriva hotărârii nr.1069 din 18 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs procurorul P.A.M.

În motivele de recurs se arată că, prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta a fost delegată, începând cu data de 10 aprilie 2007, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Vâlcea, delegație care, ulterior, a fost prelungită până la 01 septembrie 2007. Recurenta invocă prevederile art. 57 din Legea nr. 303/2004, arătând că, potrivit acestora, procurorii pot fi delegați, în interesul serviciului, cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la parchetele din cadrul Ministerului Public, pe o perioada de cel mult 90 de zile într-un an, iar delegarea poate fi prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile [alin. (7)], iar „pe perioada delegării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați” [alin. (9)]. Consideră recurenta că, în raport cu aceste prevederi legale, prin numirea sa cu delegație ca procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

și prin funcționarea efectivă pe acest post, a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca un „drept câștigat”, invocând, în acest sens, prevederile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004. De asemenea, recurenta face referiri la practica Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la faptul că delegarea și detașarea sunt instituții cu caracter special în cadrul Ministerului Public. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În întâmpinare se arată că recurenta are gradul profesional de procuror al parchetului de pe lângă tribunal și nu a fost numită în cadrul D.I.I.C.O.T.

și nici nu a susținut examen sau concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se consideră că, pornind de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, dacă numirea procurorilor la această structură specializată (D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.) nu conferă posibilitatea dobândirii, în mod automat, a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atât mai mult delegarea, care este o instituție cu caracter temporar, ar putea să ducă la dobândirea unui asemenea grad. Analizând actul administrativ atacat, în raport cu criticile formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Recurenta este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea iar în anul 2007, prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost delegată, în perioada 10 aprilie 2007 – 01 septembrie 2007, în funcția de procuror la Biroul teritorial Vâlcea al D.I.I.C.O.T. În conformitate cu prevederile art. 57 alin. (9) din Legea nr. 303/2004, pe perioada delegării, recurenta a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care a fost delegată.

Delegarea recurentei s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, prevederi potrivit cărora procurorii pot fi delegați în interesul serviciului, cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la parchetele din cadrul Ministerului Public, pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an, dar poate fi prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile. Așa cum chiar recurenta precizează, delegarea este una din modalitățile aflate la dispoziția angajatorului în scopul realizării unei mai bune organizări a muncii, dar nu se poate susține că „delegarea” este sinonimă cu „numirea”.

Numirea în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. se face numai potrivit actului normativ ce reglementează activitatea acestei structuri a Ministerului Public și cu respectarea condițiilor impuse de același act normativ. Delegarea în funcția de procuror în cadrul aceleiași structuri nu se face în alte condiții decât pentru alte parchete din cadrul Ministerului Public. Chiar dacă în această perioadă, în care a fost delegată, recurenta a întocmit acte procedurale sau procesuale, ele sunt legale pentru că și delegarea acesteia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004. Nu se poate considera, însă, că prin delegare, pe o perioadă de câteva luni în cadrul D.I.I.C.O.T., recurenta a dobândit gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că aceasta nu a fost numită niciodată procuror la structura respectivă.

Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, vizează altă situație decât cea a recurentei, respectiv, procurorii care au fost numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., astfel că nu poate fi invocată practica anterioară pentru că situațiile nu sunt comparabile. În cauză, nu se poate reține, așa cum solicită recurenta, nici aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care se referă la păstrarea gradului profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau parchetelor în cazul eliberării din funcție a magistratului din motive neimputabile. Aceasta, deoarece, în situația recurentei, încetarea delegării nu reprezintă o „eliberare din funcție din motive neimputabile”, întrucât, odată cu încetarea delegării, recurenta și-a continuat activitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, unde funcționează și în prezent.

Pentru motivele arătate, apreciind că actul atacat este temeinic și legal, Înalta Curte va respinge recursul,ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 1069 din 18 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 94 din 04 februarie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de pro
ÎCCJ 2010-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de
ÎCCJ 2010-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, Constată următoarele: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2009
ționează că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 508/2004, modificată
ÎCCJ 2010-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă