ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Constată următoarele:

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009,

a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de procuror

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție formulate de 7 procurori numiți în structurile D.N.A.

și D.I.I.C.O.T., între care și d-l P.R., procuror la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Bistrița-Năsăud.

Pentru a dispune

astfel, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

Din verificarea

dosarelor profesionale ale celor 7 procurori a rezultat că aceștia au

grad profesional corespunzător, după caz, parchetului de pe

lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel, niciunul dintre ei

nesusținând vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Prin numirea lor la

structurile specializate, procurorii în cauză nu au dobândit

eo ipso

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții

superioare de execuție se putea și se poate realiza, atât în

condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, cât și în prezent (art. 43 din Legea

nr. 303/ 2004, republicată) numai prin examen/ concurs, cu respectarea

celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare

profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența

posturilor vacante).

In aceste

condiții, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor

speciale, a procurorilor la structurile specializate, aceștia ar dobândi

în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod

evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs.

Prevederile art. 43,

raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare la

promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție se aplică întocmai respectivelor structuri specializate

și în considerarea dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002

și art. 26 din Legea nr. 508/2004. Mai mult legiuitorul a prevăzut în

mod expres, prin art. 87 alin. (9) și art. 75 alin. (11) din Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, faptul că, la încetarea activității în cadrul D.N.A.

și D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un

alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Referitor la

hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauze

similare, Plenul C.S.M. a apreciat că nu există o definiție

legală a gradului profesional, care constituie un element esențial al

carierei magistratului și este în strânsă legătură cu

statutul magistratului.

Definiția pe

care Consiliul Superior al Magistraturii a dat-o acestei noțiuni prin

Hotărârea nr. 878 din 13 septembrie 2008 a Plenului, folosită într-un

caz particular, avea în vedere acoperirea tuturor situațiilor prezente

și mai ales trecute, în care, sub diferite reglementări,

magistrații au fost numiți direct la instanțe de un anumit

nivel, sau au fost transferați în interesul serviciului din alte

funcții, dobândind astfel grad profesional corespunzător. O atare definiție

nu are însă forța unei norme juridice, iar soluția trebuie

să reprezinte o aplicare a legii.

Soluția de

asimilare a promovării în funcții de execuție cu numirile în

funcțiile de procuror în cadrul Direcției Naționale

Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, prevăzute de O.U.G. nr.

43/2002 și Legea nr. 508/2004, care erau atributul ministrului

justiției, iar în prezent a procurorului șef al D.N.A., respectiv a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție este în antiteză cu reglementările

europene - Recomandarea nr. R(94) 12 a Consiliului de Miniștrii și

Carta Europeană privind statutul judecătorilor - care reclamă un

minim de garanții (criterii obiective) și prevăd clar și

fără echivoc necesitatea atribuirii competenței de a decide

asupra promovării unei autorități independente, formată din

magistrați aleși de către colegi egali în grad (C.S.M.).

Autoritățile

care numesc procurorii la D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu îndeplinesc

condițiile susmenționate, în ceea ce privește independența

față de executiv, pentru că atât procurorul șef al

Direcției Naționale Anticorupție cât și procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție sunt numiți de Președintele României, la propunerea

ministrului justiției.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs procurorul P.R., solicitând recunoașterea

gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

In motivarea

recursului s-a apreciat că această hotărâre este nelegală

deoarece:

A. Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism reprezintă o structură cu personalitate juridică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar încadrarea procurorilor în această structură

specializată nu este de natură a invalida drepturile recunoscute

tuturor membrilor respectivului parchet și nici apartenența lor la

această structură mai amplă din care face parte și

structura specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism.

B. Numirea

recurentului în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție i-a conferit acestuia gradul

corespunzător respectivei funcții, nefiind necesară parcurgerea

unei proceduri speciale de promovare în funcții superioare.

Au fost aduse ca

argumente suplimentare în justificarea acestei opinii faptul că procurorii

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism participă la adunările generale ale

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, căruia îi revine, de altfel, și

competența de a efectua cercetarea penală a acestora, precum și

jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în această materie, apreciindu-se că adoptarea unei

alte soluții decât cea de admitere a cererii ar echivala cu acceptarea

unor divergențe de jurisprudența, ceea ce ar reprezenta o încălcare

a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO.

S-a solicitat a se

avea în vedere și faptul că art. 75 alin. (11) din Legea nr.

303/2004, republicată, prevede doar că la încetarea

activității în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii, fără a preciza

că acesta ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, susținându-se totodată că prevederile O.U.G.

nr. 59 din 4 iunie 2009, care modifică Legea nr. 304/2004 în sensul

că procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. au grad profesional de Parchet

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar pe

durata funcționării la aceste structuri specializate, nu-i sunt

aplicabile recurentului, motivat de faptul că acest act normativ ar fi

intrat în vigoare ulterior numirii acestuia la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

In opinia

recurentului, în situația în care s-ar admite că îi sunt aplicabile

prevederile art. 75 alin. (

II

1

)

din Legea nr. 304/2004, s-ar

ajunge la consacrarea unei discriminări între acesta și procurorii

care au promovat în funcția de procuror D.I.I.C.O.T. înainte de

apariția O.U.G. nr. 56/2009.

Examinând actele

dosarului, hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse de

recurent și apărările formulate de intimat, prin întâmpinare

prin prisma prevederilor legale incidente în materia supusă controlului

judiciar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate:

Prin Ordinul

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție P.R. a fost delegat pentru perioadă de

60 de zile, începând cu data de 01 noiembrie 2005, apoi pentru o perioadă

de 90 de zile, începând cu data de 01 ianuarie 2006 în funcția de procuror

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și terorism - Biroul Teritorial

Bistrița-Năsăud.

În luna iulie 2006, P.R.

a participat la interviul organizat în vederea numirii în funcția de

procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate și Terorism ce funcționează în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În urma

susținerii interviului, recurentul a fost declarat admis, iar prin

Hotărârea nr. 199 din 22 august 2006 a C.S.M. - Secția pentru

procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror

în cadrul D.I.I.C.O.T.

Apoi, prin Ordinul

nr. 1883/2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de

procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița Năsăud

începând cu data de 4 septembrie 2006.

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism a fost înființată, prin Legea nr. 508/2004, ca

structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Legea nr. 304/2004

prevede de asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură

specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului, toate aceste norme exprimând voința legiuitorului de a crea

o structură specializată în cadrul respectivei unități a

parchetului, înglobată acesteia, iar nu o entitate distinctă,

plasată în afara ierarhiei parchetelor.

Potrivit art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori

numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al

Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcții,

aprobat potrivit legii.

Pentru a fi

numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire

profesională, o conduită morală ireproșabilă, o

vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător

și să fi fost declarați admiși în urma interviului

organizat de comisia constituită în acest scop; interviul constă în

verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua

decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la

stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat

că art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor

și procurorilor, instituie regula potrivit căreia promovarea

procurorilor în funcții de execuție se face numai prin concurs

organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la

parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega

însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din

Legea nr. 304/2004 implică și ea o evaluare, o selecție a

candidaților din perspectiva calităților profesionale specifice

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T.,

numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a

fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură

specială de numire sau promovare într-o funcție de execuție,

derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea

nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face între noțiunea de

„numire" și cea de „promovare" având caracter artificial și

bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale.

Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o numire

într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză

până la data promovării.

În

consecință, numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a

candidaților admiși în urma procedurii de selecție

prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora

gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte

structura respectivă.

Înalta Curte s-a

pronunțat de altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional

reprezintă dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia instanțelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce

reglementează cariera magistraților.

S-a statuat, de

asemenea, că procurorii numiți în funcție la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism , în condițiile art. 75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004,

care reglementează o procedură specială, derogatorie de la

procedura de drept comun stabilită de art. 43 din aceeași lege,

dobândesc gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Or, principiul

disciplinei jurisdicționale și imperativul asigurării unei

interpretări și aplicări unitare a legii impun respectarea

practicii jurisdicției supreme. A admite teza contrară, în lipsa unor

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr.

304/2004, ar echivala cu acceptarea unor divergențe de

jurisprudență, având ca efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, cu consecința încălcării dreptului

la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția

României, republicată și de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

În raport cu

prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora

numirea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism se realizează prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și în condițiile în care

recurentul a fost numit într-o astfel de funcție în cursul lunii

septembrie 2006, susținerile acestuia în sensul că prevederile O.U.G.

nr. 56 din 27 mai 2009, intrată în vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt

aplicabile, nu pot fi primite.

Potrivit art. 75

alin.

(II

1

)

din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1

al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009, de la data revenirii la parchetul

de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze

potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea

corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a

promovării, în condițiile legii, în timpul

desfășurării activității în cadrul acestei

direcții.

În

consecință, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va admite recursul și va

anula hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent, cu

consecința obligării intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

să-i recunoască acestuia gradul profesional de procuror

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție dar numai pentru perioada exercitării funcției

în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de P.R. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie

2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează

hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurentul P.R.

Obligă

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască

reclamantului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării

funcției în cadrul structurilor Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 martie 2010.