ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a

Plenului

Consiliului Superior al

Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de M.D., procuror în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, prin care solicita recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Din verificarea dosarului profesional al recurentului

rezultă că aceasta nu a susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciază Plenul C.S.M. că, din interpretarea

dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, prin numirea la această structură specializată, procurorii în cauză

nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare

de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și se poate realiza, atât în

condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată) numai prin

examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime,

evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor

vacante).

În aceste condiții, consideră Plenul CSM, dacă s-ar

considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la

structura specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar

eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs.

Ca atare, prevederile art. 43, raportat la art. 44

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare la promovarea la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se aplică întocmai și

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

De asemenea, se arată în motivarea hotărârii atacate,

potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

promovarea judecătorilor și procurorilor este atributul C.S.M., iar nu al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție; în plus, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin art. 75 alin. (11)

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, că procurorul revine la parchetul de

unde provine sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze

potrivit legii.

Totodată, arată Plenul C.S.M., potrivit O.U.G. nr. 56/2009,

prevederile art. 75 din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și

completările ulterioare, au fost

completate prin introducerea alin. (11) potrivit căruia „de la data revenirii

la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să

funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își

redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare

acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în

condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei

direcții", articol intrat în vigoare anterior numirii recurentei la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs M.D., solicitând anularea

actului, în ceea ce îl privește, și obligarea intimatului să-i recunoască

gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În motivarea recursului, se arată, în esență,

următoarele:

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură cu personalitate

juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, înființată prin Legea nr. 508/2004, modificată și completată, lege

prin care se reglementează și modul de numire a procurorilor la D.I.I.CO.T.,

dispozițiile având caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, potrivit Legii

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, susține recurentul, nu se poate face

confuzie între numirea procurorilor în această structură specializată în

condițiile Legii nr. 508/2004, prin susținerea unui interviu, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, întrucât problema de drept pusă în

discuție vizează recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu promovarea la această

instanță.

Recurentul consideră că prin numirea sa în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, în condițiile Legii nr. 508/2004, modificată și completată, și-a

câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor, drept

care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, așa cum s-a

statuat, de altfel, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 a Plenului

C.S.M.

Prin urmare, apreciază recurentul, îndeplinind în

condițiile legii o funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, procurorii numiți la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism dobândesc ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Totodată, recurentul a invocat jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție în această materie.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a

susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență, că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de

procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism.

În sprijinul acestei apărări, Consiliul Superior al

Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în

competența ei și de a fi

remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și

gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi

obținut numai prin concurs.

In temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul

a depus la dosar hotărârea atacată și Nota întocmită de Direcția Resurse Umane

și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în

recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la

dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte

constată că

recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Ordinul nr.2907 din 07 decembrie 2009, emis de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurentul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a

fost numit în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, începând

cu data emiterii ordinului.

Actul a fost emis în temeiul art. 75 alin. (3) și

(4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și prevederile O.U.G. nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată, prin Legea nr. 508/2004,

ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea nr. 304/2004 prevede de asemenea, prin art. 75

alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității

organizate și terorismului, toate aceste norme exprimând voința legiuitorului

de a crea o structură specializată în cadrul respectivei unități a parchetului,

înglobată acesteia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004,

în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentei, D.I.I.C.O.T. se

încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului general al

Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al

Magistraturii, în

limita posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii trebuie să aibă o bună

pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin

6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în

urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul

constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii

și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a altor

calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor instituie regula potrivit căreia

promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai prin concurs

organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la

parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega, însă, că procedura prevăzută de

art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică, de asemenea, o evaluare,

o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale specifice

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T.,

numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în

limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Așadar, art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004

reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o funcție de

execuție, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din

Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face între noțiunea de

„numire" și cea de „promovare" având caracter artificial și

bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale,

promovarea, în ultimă instanță, nefiind altceva decât o numire într-o funcție

superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

În consecință, numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

a

candidaților admiși în urma procedurii de

selecție prevăzute de art. 75 din

Legea nr. 304/2004 le conferă acestora

gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte

structura respectivă.

Înalta Curte s-a pronunțat, de altfel, în mod constant,

în sensul că gradul profesional reprezintă dreptul unui magistrat de a

funcționa la un anumit nivel în ierarhia instanțelor sau parchetelor, drept

care poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților.

S-a statuat, de asemenea, că procurorii numiți în

funcție la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, în condițiile art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, care

reglementează o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun

stabilită de art. 43 din aceeași lege, dobândesc gradul profesional de procuror

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, principiul disciplinei jurisdicționale și imperativul

asigurării unei interpretări și aplicări unitare a legii impun respectarea

practicii jurisdicției supreme.

A admite teza contrară, în lipsa unor argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei

Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar echivala cu acceptarea unor

divergențe de jurisprudență, având ca efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, cu consecința încălcării dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României, republicată,

și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, în raport cu prevederile art. 75 alin. (3)

din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se

realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și în condițiile în care recurenta a fost numită

într-o astfel de funcție numai începând cu data de 07 decembrie 2009, Înalta

Curte va avea în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11)

1

din același

act normativ, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009,

care prevăd că, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt

parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au

activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și

salarizarea corespunzătoare acestuia a

vute

anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile

legii,

în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Drept urmare, față de considerentele arătate, Înalta

Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va admite recursul

și va anula, în parte, hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent, cu

consecința obligării intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional de

procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru perioada exercitării funcției în cadrul structurilor Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.D., împotriva Hotărârii

nr.1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, în ceea ce îl privește pe

recurent.

Obligă Consiliul Superior al Magistraturii să-i

recunoască gradul profesional de procuror la Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pe perioada exercitării funcției în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.