ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16

decembrie 2010 a Plenului Consiliului

Superior

al Magistraturii au fost respinse cererile formulate de C.C.I.

, R.R.E.

și M.G.C., procurori în cadrul

Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

Structura

centrală și Servicii teritoriale, prin care solicitau recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Din verificarea

dosarelor profesionale al recurenților rezultă că aceștia nu

au susținut vreun concurs de promovare

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciază Plenul că, din interpretarea

dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, prin numirea la această structură specializată, procurorii în cauză

nu au dobândit eo ipso gradul profesional

corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât

promovarea

în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și se poate

realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/2004,

republicată) numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții

prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare,

existența posturilor vacante).

În aceste

condiții, consideră Plenul, dacă s-ar considera că prin numirea,

conform procedurii speciale, a

procurorilor la structura specializată, aceștia ar dobândi în mod automat

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare

la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Ca atare, prevederile art. 43,

raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare la

promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se

aplică întocmai și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism.

De asemenea, se arată în motivarea

hotărârii atacate, potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, promovarea judecătorilor și procurorilor este

atributul C.S.M., iar nu al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție; în plus, legiuitorul a prevăzut, în mod expres,

prin art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, că

procurorul revine la parchetul de unde

provine sau la un alt parchet

unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Totodată, arată Plenul C.S.M.,

potrivit O.U.G. nr. 56/2009, prevederile art. 75 din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost completate

prin introducerea alin. (11)

1

potrivit căruia „de la data revenirii

la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul

să funcționeze potrivit legii, procurorii care au

activat în cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele

dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul acestei direcții",

articol

intrat în vigoare anterior numirii recurenților la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, au declarat recurs C.C.I., R.R.E.

și M.G.C., solicitând anularea actului, în ce îi privește, și obligarea intimatului

să le recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

In motivarea recursului, se arată, în

esență, următoarele:

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură

cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înființată prin Legea nr. 508/2004, modificată și completată,

lege prin care se reglementează și modul de numire a procurorilor la

D.I.I.CO.T., dispozițiile având caracter special, derogatoriu de la

dreptul comun în materia promovării procurorilor

în funcții de execuție sau de

conducere, potrivit Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, susțin recurenții, nu se

poate face confuzie între numirea

procurorilor

în această structură specializată în condițiile Legii nr. 508/2004, prin

susținerea

unui interviu, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate de

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, întrucât

problema de drept pusă în discuție vizează recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu

promovarea la această instanță.

Recurenții consideră că prin numirea

lor în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, în condițiile Legii nr. 508/2004, modificată și

completată, și-au câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

așa cum s-a statuat, de altfel, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 a

Plenului C.S.M.

Prin urmare, apreciază recurenții,

îndeplinind în condițiile legii o funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorii numiți la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism dobândesc ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Totodată, recurenții au invocat

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a susținut că recursul este

neîntemeiat, arătând, în esență, că

procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru

numirea în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism.

In sprijinul acestei apărări,

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut

referire

la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la

Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă

dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a

îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu

salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin

concurs.

în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004,

intimatul a depus la dosar hotărârea atacată și Nota întocmită de Direcția

Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a apărărilor

intimatului,

ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile

în

materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Ordinele nr. 2909, 2904 și 2902

din 7 decembrie 2009, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, recurenții au fost numiți în funcția de procuror

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Actele au fost emise în temeiul art. 75

alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și prevederile O.U.G. nr.

27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor.

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată, prin

Legea nr.508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea nr. 304/2004 prevede de

asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură

specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului, toate

aceste norme exprimând voința legiuitorului de a crea o structură specializată

în cadrul respectivei unități a parchetului, înglobată acesteia, iar nu o

entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din

Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurenților, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor

prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi

numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională,

o conduită morală ireproșabilă, o

vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din Legea nr.

303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor instituie regula

potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai

prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega, însă, că procedura

prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică, de asemenea,

o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale

specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T.,

numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în

limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Așadar, art. 75 alin. (3)-(8) din

Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o

funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de

art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face între

noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având caracter artificial

și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale,

promovarea, în ultimă instanță, nefiind altceva decât o numire într-o funcție

superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

În consecință, numirea în funcția de

procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii de selecție

prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul

profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura

respectivă.

Înalta Curte s-a pronunțat, de altfel,

în mod constant, în sensul că gradul

profesional

reprezintă dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în

ierarhia

instanțelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților.

S-a statuat, de asemenea, că

procurorii numiți în funcție la Direcția de

Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în condițiile

art.

75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, care reglementează o procedură

specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art.43 din

aceeași lege, dobândesc gradul profesional de procuror al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, principiul disciplinei

jurisdicționale și imperativul asigurării unei interpretări și aplicări unitare

a legii impun respectarea practicii jurisdicției supreme.

A admite teza contrară, în lipsa unor

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar echivala

cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență, având ca efect un climat de

incertitudine și insecuritate juridică, cu consecința încălcării dreptului la

un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României, republicată,

și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, în raport cu prevederile

art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în

condițiile în care recurenții au fost numiți într-o astfel de funcție

numai începând

cu data de 7 decembrie 2009, Înalta Curte va avea în

vedere dispozițiile art. 75 alin. (11

1

) din același act normativ,

introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009, care prevăd

că, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde

au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea

corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a

promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul

acestei direcții.

Drept urmare,

față de considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va

admite recursul și va anula, în parte, hotărârea atacată în ceea ce îi privește

pe recurenți, cu consecința obligării intimatului să le recunoască acestora

gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării funcției de procuror

în cadrul structurilor Direcției de

Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.I., R.R.E.

și M.G.C. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16

decembrie

2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează, în

parte, hotărârea recurată, în ceea ce îi privește pe recurenți.

Obligă intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii să le recunoască recurenților gradul profesional de procuror,

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru perioada exercitării funcției de procuror în cadrul structurilor

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 aprilie 2011.