ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010
a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea
formulată de H.F., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, prin
care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Motivele de fapt
și de drept pe care s-a întemeiat soluția Plenului
Pentru a pronunța
această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în
esență, următoarele:
Din verificarea
dosarului profesional al recurentei rezultă că aceasta nu a susținut vreun
concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Apreciază Plenul că,
din interpretarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și
funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism, prin numirea la această structură specializată, procurorii în
cauză nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții
superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și se poate realiza, atât
în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, cât și în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată)
numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege
(vechime, evaluare profesională, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența
posturilor vacante).
În aceste condiții, a
apreciat Plenul, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii
speciale, a procurorilor la structura specializată, aceștia ar dobândi în mod
automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale
privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.
Ca atare, prevederile
art. 43, raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004,
referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție se aplică întocmai și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism.
De asemenea, se arată
în motivarea hotărârii atacate, potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, promovarea judecătorilor și procurorilor este
atributul C.S.M., iar nu al procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție; în plus, legiuitorul a prevăzut, în mod
expres, prin art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, că procurorul revine la parchetul de
unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit
legii.
Totodată, arată
Plenul C.S.M., potrivit O.U.G. nr. 56/2009, prevederile art. 75 din Legea nr.
303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost
completate prin introducerea alin. (11
1
) potrivit căruia "de la
data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au
dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea
corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a
promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul
acestei direcții", articol intrat în vigoare anterior numirii recurentei
la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism.
Recursul formulat
de H.F. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Recurenta a solicitat
anularea actului, în ce o privește, cu consecința admiterii cererii sale și
recunoașterii gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
În motivarea
recursului, se arată, în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 1306
din 19 iunie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, recurenta a fost numită în funcția de procuror în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Galați, după susținerea unui interviu organizat
în perioada 11 - 12 mai 2009.
Îndeplinind în
condițiile legii o funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, procurorii numiți la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism dobândesc ipso facto
gradul profesional, statutul și remunerarea corespunzătoare Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta a criticat
interpretarea dată de către intimată dispozițiilor legale incidente, arătând că
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înființată prin
Legea nr. 508/2004, modificată și completată, lege prin care se reglementează
și modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T., dispozițiile având caracter
special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în
funcții de execuție sau de conducere, potrivit Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor.
De asemenea, susține
recurenta, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor în această
structură specializată în condițiile Legii nr. 508/2004, prin susținerea unui
interviu și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, întrucât problema
de drept pusă în discuție vizează recunoașterea gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu
promovarea la această instanță.
Recurenta consideră
că, prin numirea sa în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, în condițiile Legii nr. 508/2004,
modificată și completată, și-a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel
în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare
sau transfer, așa cum s-a statuat, de altfel, prin Hotărârea nr. 878 din 13
decembrie 2007 a Plenului C.S.M.
A mai arătat
recurenta că gradul profesional reprezintă un drept ce poate fi câștigat și
prin numire cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera
magistraților, iar nerecunoașterea acestuia ar echivala în fapt cu o
nerecunoaștere a competenței ce-i revine recurentei ca procuror în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri.
Totodată, recurenta a
invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.
Apărările
formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând,
în esență, că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de
cele pentru numirea în funcția de procuror la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În sprijinul acestei
apărări, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele
hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă
dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a
îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu
salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin
concurs.
În temeiul art. 13
din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată și Nota
întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane
pentru Parchete.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama
de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă
analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele
ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Prin Ordinul nr. 1306
din 19 iunie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, recurenta a fost numită în funcția de procuror în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Galați.
Actul a fost emis în
temeiul art. 75 alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și
prevederile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale
judecătorilor și procurorilor.
Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost
înființată, prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică,
specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și
terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Legea nr. 304/2004
prevede, de asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură
specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului, toate
aceste norme exprimând voința legiuitorului de a crea o structură specializată
în cadrul respectivei unități a parchetului, înglobată acesteia, iar nu o entitate
distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.
Potrivit art. 75
alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în
funcție a recurentei, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor
prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiți,
procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală
ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător
și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia
constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale,
a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la
stres, precum și a altor calități specifice.
Este adevărat că art.
43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor
instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție
se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor
vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute
la art. 44.
Nu se poate nega,
însă, că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004
implică, de asemenea, o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva
calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea
funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma
interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de
funcții.
Așadar, art. 75 alin.
(3) - (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire
sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept
comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul
o face între noțiunea de "numire" și cea de "promovare"
având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor
prevederi legale, promovarea, în ultimă instanță, nefiind altceva decât o
numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la
data promovării.
În consecință,
numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma
procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă
acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face
parte structura respectivă.
Înalta Curte s-a
pronunțat, de altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional
reprezintă dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia
instanțelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire,
promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează
cariera magistraților.
S-a statuat, de
asemenea, că procurorii numiți în funcție la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în condițiile art. 75
alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004, care reglementează o procedură specială,
derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din aceeași
lege, dobândesc gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, principiul
disciplinei jurisdicționale și imperativul asigurării unei interpretări și
aplicări unitare a legii impun respectarea practicii jurisdicției supreme.
A admite teza
contrară, în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea
procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea
nr. 304/2004, ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență, având
ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, cu consecința
încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din
Constituția României, republicată, și de art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În speță, în raport
cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora
numirea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în condițiile în
care recurenta a fost numită într-o astfel de funcție începând cu data de 19
iunie 2009, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11
1
)
din același act normativ, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G.
nr. 56/2009, care prevăd că, de la data revenirii la parchetul de unde provin
sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii
care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de
execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele
dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării
activității în cadrul acestei direcții.
Temeiul legal al
soluției pronunțate
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea
nr. 317/2004, va admite recursul și va anula, în parte, hotărârea atacată în
ceea ce o privește pe recurentă, cu consecința obligării intimatului să-i
recunoască acesteia gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării
funcției în cadrul structurilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de H.F. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea
sus-menționată în ceea ce o privește pe recurentă.
Obligă intimatul
Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentei gradul profesional
de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, pe perioada exercitării funcției în cadrul Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 mai 2011.