ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 martie

2009, următorii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), au formulat recurs

împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii: E.S.A., ș.a, toți din Structura Centrală; J.A.C.,

din cadrul Biroului Teritorial Bihor; B.A.D., din cadrul Serviciului Teritorial

Alba; C.C.D., din cadrul Biroului Teritorial Alba și M.M., din cadrul Biroului

Teritorial Dâmbovița.

Prin hotărârea

atacată, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererile celor în cauză,

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Recurenții au

solicitat anularea hotărârii menționate, în ceea ce-i privește, precum și

admiterea cererilor formulate în sensul obligării Consiliului Superior al

Magistraturii să le recunoască gradul profesional solicitat.

Recurenții au arătat

că au fost numiți în funcții prin ordine ale Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul

parchetului menționat, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, fiind declarați admiși la interviurile

organizate de către comisiile constituie conform art. 87 din Legea nr. 304/

2004.

Menționează că

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 508/2004, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 131/2006.

Mai arată că numirea

și transferul procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în conformitate cu

prevederile legii menționate, dispozițiile acesteia având un caracter special,

derogatoriu de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor.

Recurenții consideră

că, prin numirea în cadrul D.I.I.C.O.T., au dobândit de drept gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a cărui recunoaștere o solicită.

Apreciază că

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție ar echivala cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine acestor procurori în exercitarea atribuțiilor specifice structurii.

Prin

întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în aplicarea art. 43 din

Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia promovarea procurorilor la

parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, se face în limita posturilor vacante, numai prin concurs

organizat la nivel național și numai după îndeplinirea condiției de

vechime în funcția de judecător sau procuror.

Referitor la numirea

procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, aceasta nu trebuie confundată cu promovarea la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura de

încadrare a procurorilor la această structură specializată fiind reglementată

distinct de cea de promovare în funcții de execuție, în condițiile art. 75

alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără a constitui o excepție

de la regula promovării prin concurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și cu prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi

admis, a se dispune anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să

recunoască recurenților gradul profesional solicitat.

Astfel, se

reține că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism a fost înființată prin Legea nr. 508/ 2004, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 131/2006, ca structură specializată, cu

personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de combatere a criminalității

organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale.

Potrivit art. 75

alin. (3)din Legea nr. 304/2004 republicată, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu

procurori numiți prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii,

în limita posturilor prevăzute în statul de funcții aprobat conform legii. În

alin. (4) al art. 75 din aceeași lege sunt prevăzute condițiile pentru ca

procurorii să fie numiți la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism: să aibă o bună pregătire profesională, o

conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de

procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului, de

comisia organizată în acest scop.

Prin urmare,

dispozițiile legale speciale privind organizarea și funcționarea Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu

condiționează numirea în cadrul acestei structuri specializate din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui

concurs sau de necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror,

prevederile generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor cuprinse în art. 43 și art. 44 neavând aplicabilitate.

Înalta Curte

reține că recurenții numiți ca procurori la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu respectarea

dispozițiilor legale specifice acestei structuri, îndeplinesc acte ce

intră în competența acestei direcții și beneficiază de statutul și

indemnizația acordate procurorilor încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în cadrul căruia s-a înființat și funcționează

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, astfel încât cererea de recunoaștere a gradului profesional solicitat

este justificată.

În raport cu cele

expuse mai sus, Înalta Curte, admițând recursul, va anula hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii în ceea ce-i privește pe recurenți și va admite

cererea de obligare a intimatului la recunoașterea gradului profesional de

procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de E.S.A.,

B.V., M.S.I., O.I.A., R.R.H., S.M.I., J.A.C., B.A.D., C.C.D. și M.M. împotriva

Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Anulează hotărârea

atacată în ceea ce îi privește pe recurenți și obligă intimatul să emită o nouă

hotărâre prin care să recunoască recurenților gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu opinia separată a

judecătorului, în sensul respingerii recursului formulat de J.A.C., B.A.D., C.C.D.

și M.M.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2009.

Urmează opinia

separată a domnului judecător

OPINIA

SEPARATA

redactată

de judecător, în temeiul prevederilor

art. 258 și art. 264 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar punctului de

vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai

sus, considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în

continuare, soluția legală și temeinică era de respingere a recursului formulat

împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Încă de la început

este de observat că, din punctul de vedere al opiniei majoritare, problema de

drept pusă în cauza dedusă judecății vizează acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție,

procurorilor recurenți, în condițiile și conform procedurii reglementate de

Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T.,

respectiv a O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

Considerăm,

însă că problema de drept vizează promovarea în grad

profesional a procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T./D.N.A.

în condițiile prevederilor legale care reglementează cariera procurorilor și

judecătorilor.

Trebuie menționat că

dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, ale Legii nr. 508/2004 nu conțin

reglementări privind cariera

profesională a

procurorilor delegați/ detașați/ numiți în cadrul celor două structuri

specializate ale Ministerului Public, aceste dispoziții regăsindu-

se în

Titlul

II

- Cariera judecătorilor și procurorilor, din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Astfel,

potrivit prevederilor art. 43 „promovarea judecătorilor și procurorilor se face

numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete", în

condițiile prevăzute de lege și pe baza criteriilor stabilite de C.S.M. în

activitatea de gestionare a carierei magistraților.

Pe de altă

parte, din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004,

republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera

evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional

următor.

Or,

potrivit opiniei majoritare, cariera judecătorilor și procurorilor

poate evolua prin promovare directă în

ultimul grad profesional, cu

omiterea gradelor intermediare, ca urmare a

numirii, în cazul de față, la

D.I.I.C.O.T.

sau D.N.A., ceea ce constituie o înfrângere a principiului general

enunțat

mai sus.

Pe de altă parte,

trebuie acordată semnificația juridică corectă, în planul carierei profesionale,

faptului că atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A. sunt două structuri specializate

ale Ministerului Public, care sunt organizate în plan teritorial ca și

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, atât D.I.I.C.O.T.

cât și D.N.A. sunt organizate într-o structură

centrală și în structuri teritoriale: servicii teritoriale la nivelul

parchetelor

de pe lângă curțile de apel și, respectiv, birouri

teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale.

Deci, chiar dacă s-ar admite că promovarea în cariera profesională

s-ar putea realiza nu numai prin concurs, cum

prevăd dispozițiile art. 43

din Legea nr. 303/2004,

republicată, ci și prin numire, după cum se reține

în cadrul opiniei

majoritare, gradul profesional ar putea fi, eventual, cel

corespunzător parchetului la nivelul căruia se

găsește structura teritorială

sau, după caz, centrală, în care s-a făcut

numirea la D.I.I.C.O.T. ori D.N.A.

Oricum, având în

vedere că C.S.M. reprezintă autoritatea care are prerogative constituționale în

privința gestionării carierei judecătorilor și

procurorilor, considerăm că excluderea acestuia de la exercitarea

acestor

atribuții este lipsită de temei legal și constituțional, pentru

că prin punerea semnului de egalitate între numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

sau D.N.A. și promovarea în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reușit, în realitate, excluderea

CSM de la exercitarea unor atribuții constituționale

privind gestionarea carierei magistraților și, pe de

altă parte, acreditarea

opiniei

că dezvoltarea carierei profesionale a magistraților poate cunoaște evoluții

conjuncturale.

Dar, având în

vedere că, potrivit art. 257 și art. 258 C. proc. civ., majoritatea are

dreptate, argumentele prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să

demonstreze contrariul, ci trebuie apreciate ca o încercare de argumentare

rațională a opiniei noastre care este diferită de cea a majorității membrilor

completului.