ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 martie 2009, următorii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii: E.S.A., ș.a, toți din Structura Centrală; J.A.C., din cadrul Biroului Teritorial Bihor; B.A.D., din cadrul Serviciului Teritorial Alba; C.C.D., din cadrul Biroului Teritorial Alba și M.M., din cadrul Biroului Teritorial Dâmbovița. Prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererile celor în cauză, de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenții au solicitat anularea hotărârii menționate, în ceea ce-i privește, precum și admiterea cererilor formulate în sensul obligării Consiliului Superior al Magistraturii să le recunoască gradul profesional solicitat. Recurenții au arătat că au fost numiți în funcții prin ordine ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul parchetului menționat, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind declarați admiși la interviurile organizate de către comisiile constituie conform art. 87 din Legea nr. 304/ 2004. Menționează că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 131/2006. Mai arată că numirea și transferul procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în conformitate cu prevederile legii menționate, dispozițiile acesteia având un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Recurenții consideră că, prin numirea în cadrul D.I.I.C.O.T., au dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărui recunoaștere o solicită. Apreciază că nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu o nerecunoaștere a competenței ce revine acestor procurori în exercitarea atribuțiilor specifice structurii.

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în aplicarea art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se face în limita posturilor vacante, numai prin concurs organizat la nivel național și numai după îndeplinirea condiției de vechime în funcția de judecător sau procuror.

Referitor la numirea procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, aceasta nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura de încadrare a procurorilor la această structură specializată fiind reglementată distinct de cea de promovare în funcții de execuție, în condițiile art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără a constitui o excepție de la regula promovării prin concurs. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și cu prevederile legale aplicabile, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a se dispune anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să recunoască recurenților gradul profesional solicitat.

Astfel, se reține că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată prin Legea nr. 508/ 2004, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 131/2006, ca structură specializată, cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale. Potrivit art. 75 alin. (3)din Legea nr. 304/2004 republicată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu procurori numiți prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții aprobat conform legii.

În alin. (4) al art. 75 din aceeași lege sunt prevăzute condițiile pentru ca procurorii să fie numiți la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism: să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului, de comisia organizată în acest scop. Prin urmare, dispozițiile legale speciale privind organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu condiționează numirea în cadrul acestei structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui concurs sau de necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror, prevederile generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor cuprinse în art. 43 și art. 44 neavând aplicabilitate.

Înalta Curte reține că recurenții numiți ca procurori la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu respectarea dispozițiilor legale specifice acestei structuri, îndeplinesc acte ce intră în competența acestei direcții și beneficiază de statutul și indemnizația acordate procurorilor încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căruia s-a înființat și funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel încât cererea de recunoaștere a gradului profesional solicitat este justificată. În raport cu cele expuse mai sus, Înalta Curte, admițând recursul, va anula hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce-i privește pe recurenți și va admite cererea de obligare a intimatului la recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.S.A., B.V., M.S.I., O.I.A., R.R.H., S.M.I., J.A.C., B.A.D., C.C.D. și M.M. împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează hotărârea atacată în ceea ce îi privește pe recurenți și obligă intimatul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurenților gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu opinia separată a judecătorului, în sensul respingerii recursului formulat de J.A.C., B.A.D., C.C.D. și M.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009. Urmează opinia separată a domnului judecător OPINIA SEPARATA redactată de judecător, în temeiul prevederilor art. 258 și art. 264 alin. (2) C. proc.

civ. Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus, considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare, soluția legală și temeinică era de respingere a recursului formulat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Încă de la început este de observat că, din punctul de vedere al opiniei majoritare, problema de drept pusă în cauza dedusă judecății vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, procurorilor recurenți, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., respectiv a O.U.G.

nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Considerăm, însă că problema de drept vizează promovarea în grad profesional a procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T./D.N.A. în condițiile prevederilor legale care reglementează cariera procurorilor și judecătorilor. Trebuie menționat că dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, ale Legii nr. 508/2004 nu conțin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegați/ detașați/ numiți în cadrul celor două structuri specializate ale Ministerului Public, aceste dispoziții regăsindu- se în Titlul II - Cariera judecătorilor și procurorilor, din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 43 „promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete", în condițiile prevăzute de lege și pe baza criteriilor stabilite de C.S.M. în activitatea de gestionare a carierei magistraților. Pe de altă parte, din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor. Or, potrivit opiniei majoritare, cariera judecătorilor și procurorilor poate evolua prin promovare directă în ultimul grad profesional, cu omiterea gradelor intermediare, ca urmare a numirii, în cazul de față, la D.I.I.C.O.T.

sau D.N.A., ceea ce constituie o înfrângere a principiului general enunțat mai sus. Pe de altă parte, trebuie acordată semnificația juridică corectă, în planul carierei profesionale, faptului că atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A. sunt două structuri specializate ale Ministerului Public, care sunt organizate în plan teritorial ca și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A. sunt organizate într-o structură centrală și în structuri teritoriale: servicii teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel și, respectiv, birouri teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale.

Deci, chiar dacă s-ar admite că promovarea în cariera profesională s-ar putea realiza nu numai prin concurs, cum prevăd dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, ci și prin numire, după cum se reține în cadrul opiniei majoritare, gradul profesional ar putea fi, eventual, cel corespunzător parchetului la nivelul căruia se găsește structura teritorială sau, după caz, centrală, în care s-a făcut numirea la D.I.I.C.O.T. ori D.N.A. Oricum, având în vedere că C.S.M. reprezintă autoritatea care are prerogative constituționale în privința gestionării carierei judecătorilor și procurorilor, considerăm că excluderea acestuia de la exercitarea acestor atribuții este lipsită de temei legal și constituțional, pentru că prin punerea semnului de egalitate între numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

sau D.N.A. și promovarea în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reușit, în realitate, excluderea CSM de la exercitarea unor atribuții constituționale privind gestionarea carierei magistraților și, pe de altă parte, acreditarea opiniei că dezvoltarea carierei profesionale a magistraților poate cunoaște evoluții conjuncturale. Dar, având în vedere că, potrivit art. 257 și art. 258 C. proc. civ., majoritatea are dreptate, argumentele prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să demonstreze contrariul, ci trebuie apreciate ca o încercare de argumentare rațională a opiniei noastre care este diferită de cea a majorității membrilor completului.