ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M.

a respins cererea formulată de S.I.C. în sensul recunoașterii gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, reținând în esență că aceasta nu poate fi dobândit decât prin

susținerea și promovarea examenului organizat în condițiile art. 43 – 47 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

S-a mai reținut că numirea

în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism nu poate fi echivalată cu promovarea în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condițiile de numire fiind

diferite de cele de promovare la același Parchet.

Nici faptul salarizării cu

un coeficient de multiplicare corespunzător salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate conferi de drept gradul

profesional.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs S.I.C. care a arătat că a fost numit procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin Ordin

al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – la 13 iunie 2006, numire făcută la momentul respectiv cu respectarea

dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004, pe o perioadă nedeterminată.

Cum în tot acest interval a

beneficiat de remunerația acordată procurorilor din Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se justifică acordarea

gradului corespunzător, în caz contrar fiind posibil să se pună în discuție

însăși validitatea actelor întocmite.

Prin întâmpinarea depusă,

Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului

susținând că între numire și promovare exista o distincție clară, legea

prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Astfel promovarea

procurorilor este posibilă numai prin concurs, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004,

organizat la nivel național și în limita posturilor vacante, și cu îndeplinirea

condiției de cel puțin 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, spre

deosebire de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism unde se cere vechimea de 6 ani.

Dacă s-ar considera că cei

numiți la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism au gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar însemna că la încetarea activității

în cadrul acestei structuri, s-ar întoarce la acest Parchet și nicidecum așa

cum se stipulează expres – la parchetul de unde provin.

Analizând legalitatea și

temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se

reține că acestea se justifică.

Recurentul a fost numit în

funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism prin Ordinul nr. 1173 din 13 iunie 2006,

cu avizul favorabil al C.S.M. (secția pentru procurori) – Hotărârea nr. 154 din

1 iunie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (3) și 4 și art. 76 din

Legea nr. 304/2004, art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, art. 3 al O.U.G. nr. 27/2006 și art. 26 din Legea

nr. 508/2004 privind înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a fi numiți,

procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o condiție morală

ireproșabilă și o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de judecător sau

procuror și să fi fost declarați admiși la interviul organizat de comisia

constituită în acest scop.

Numirea aceasta le conferă

și gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism (structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului, ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție).

Aceasta întrucât chiar dacă

procedura stabilită prin art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, este

derogatorie de la procedura de drept comun astfel cum este reglementată de art.

43 din Legea nr. 303/2004, deosebirea între numire și promovare este formală,

promovarea fiind în fapt o numire în funcție superioară.

De altfel această numire nu

este limitată la o anumită durată de timp, astfel încât ea poate avea și un

caracter definitiv.

Pe de altă parte

concursurile de promovare organizate pentru ocuparea unor funcții de execuție

superioare au aceeași finalitate cu numirile în structuri superioare, respectiv

obținerea gradului profesional.

Astfel fiind și cum

recurentul a funcționat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, îndeplinind funcția de execuție,

desfășurând activitatea specifică conform atribuțiilor pe care legea le conferă,

este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător.

Văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.I.C. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea atacată

în ceea ce-l privește pe recurent și obligă intimatul să-i recunoască gradul

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.