ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie

2008, S.S.V. a formulat recurs, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004 republicată, împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia în ceea ce îl

privește și constatându-se că respingerea cererii sale de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție este nelegală și netemeinică și că deține de drept gradul

respectiv, să se dispună modificarea hotărârii atacate în acest sens.

În motivarea cererii sale

recurenta susține că, deși prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului

Superior al Magistraturii, în temeiul Legii nr. 508/2004, s-a dispus transferarea

sa din funcția de procuror al Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate

și Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în funcția

de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Brașov și prin Ordinul nr. 170 din

01 decembrie 2004 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror șef birou la Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul

Teritorial Brașov, numire pe perioadă nedeterminată și care are semnificația unei

promovări de drept într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, urmare constatării de către Consiliul Superior al Magistraturii

a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004 în

vigoare la acea dată, totuși, ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii refuză

a-i recunoaște gradul profesional dobândit fără a avea în vedere dispozițiile Legii

nr. 508/2004 și nici faptul că statutul dobândit și remunerarea corespunzătoare

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt drepturi câștigate.

Recurentul arată că, în

opinia sa, susținerea Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia numirea

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată,

de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei Direcții și de a fi remunerat

cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, fără însă a conferi și gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care poate

fi obținut numai prin concurs este nelegală și contrară și jurisprudenței în materie.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând,

în esență, pe de o parte, că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a interpretat

corect dispozițiile legale aplicabile și a făcut distincția cuvenită între noțiunile

de „numire” și „promovare” cu referire la dispozițiile art. 8 și 26 din Legea

nr. 508/2004 modificată, art. 75, art. 43 și art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată.

Pe de altă parte, intimatul susține că faptul salarizării procurorilor de la Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu un coeficient

de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

În plus, intimatul susține

că jurisprudența invocată nu constituie o dezlegare la o problemă de drept pe calea

recursului în interesul legii, neavând astfel caracter obligatoriu în cauze similare

supuse judecății și cu atât mai puțin pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Concluzionând, Consiliul

Superior al Magistraturii arată că numirea la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul procurorilor

de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența acestei direcții și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de

lege pentru această funcție, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând cauza în raport

cu motivele de recurs invocate de S.S.V., cu probele administrate și apărările formulate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea nr. 819

din 28 noiembrie 2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

formulată de L.F., procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, privind recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și cererile altor

53 de procurori.

În motivarea hotărârii,

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare

conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată

ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare

și salarizare stabilite prin lege specială

[

art. 75 alin. (12) din

Legea nr. 304/2004];

- competența prevăzută

de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției,

astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite

de către procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor

într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75

alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se

face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea

nr. 508/2004 prevede că dispozițiile Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 317/2004,

republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în

cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform

art. 43–44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75

alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii

revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul

a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit

prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113

din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au caracter obligatoriu

în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

În cauză, referitor la

cariera recurentului, Înalta Curte reține că, astfel cum rezultă din adresa din

anul 2007 a Consiliului Superior al Magistraturii coordonatele evoluției profesionale

ale acestuia sunt următoarele:

01 decembrie 1996–01

martie 2000 – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.Gheorghe;

01 martie 2000–01 mai

2001 – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna;

01 mai 2001-01

septembrie 2002 - delegat în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov;

01 septembrie 2002–01

decembrie 2004 – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov;

01 decembrie 2004–01

martie 2006 – procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate

Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Brașov;

01 martie 2006–29

iunie 2006 – delegat în funcția de procuror șef al Serviciului Teritorial Brașov

din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată

și Terorism;

29 iunie 2006–01

august 2006 – procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate

Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Brașov;

01 august 2006 – prezent

– procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

De remarcat este și faptul

că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii

s-a dispus textual:

„Art. 1 - începând cu

data de 1 decembrie 2004, dispune promovarea în funcțiile de conducere menționate

în dreptul fiecărui procuror și, după caz, transferul la Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 2 - dispune promovarea

în funcțiile de execuție menționate în dreptul fiecărui procuror și, după caz, transferul

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și din teritoriu”.

În plus, Înalta Curte

constată că în tabelul conținut de Hotărârea nr. 248/2004 se arată textual „funcția

deținută în prezent” de către procuror și „funcția în care se promovează”, recurenta

figurând la Secțiunea privind structura teritorială.

Cu privire la condițiile

și procedura de numire în funcția de procuror la Direcția Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, Înalta Curte reține că este semnificativ

alin. (2) al preambulului Hotărârii nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului

Superior al Magistraturii (nemodificată) în care sunt indicate ca temeiuri de drept

ale acesteia: „art. 36 alin. (1) lit. c), d) și g), ale art. 38 alin. (1), și ale

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

și art. 1, art. 7, art. 8 și art. 26 din Legea nr. 508/2004”.

Din simpla lecturare a

acestui preambul Înalta Curte, constată că rezultă, fără putere de tăgadă, că temeiurile

de drept ce au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 248/2004 sunt cele ale legii

speciale, respectiv ale Legii nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea,

organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, lege publicată în M.

Of. nr. 1089/23.11.2004, fără a se face vreo referire la prevederile Legii nr. 303/2004

intrată în vigoare, conform art. 107 alin. (1) din lege, la 90 de zile de la publicarea

sa în M. Of. nr. 576/29.06.2004.

Astfel, Înalta Curte constată

că, potrivit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 508/2004, procurorul –șef al Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii

cu funcție de conducere, precum și ceilalți procurori din cadrul acesteia sunt numiți,

promovați, transferați și eliberați din funcție conform legii.

În aceste condiții, utilizând

diversele categorii de interpretare, inclusiv cea teleologică, Înalta Curte constată

că sintagma „conform legii” se referă tocmai la legea specială, care, la art. 5,

prevede că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism se încadrează cu procurori specialiști în domeniul prelucrării și valorificării

informațiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii,

iar prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 se stabilesc toate condițiile

necesare numirii procurorilor, după cum urmează:

„

(1)

Pentru a

fi numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă

o conduită morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism

.

(2)

Condițiile

minime de vechime pe care trebuie să le îndeplinească procurorii Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt

:

a)

pentru funcția

de procuror-șef și procuror-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, o vechime în funcția de procuror sau de

judecător de 10 ani

;

b)

pentru funcția

de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 6 ani

.

(3)

În cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

pot fi numiți și procurori financiari din cadrul Curții de Conturi. Dispozițiile

alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător”

.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 26 din aceeași Lege, dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul

magistraților, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și ale

Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se aplică în mod

corespunzător și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, dar, Înalta Curte reține că acest text nu poate fi interpretat

decât în sensul că dispozițiile respective se aplică în măsura în care prin prevederile

derogatorii ale legii speciale anumite aspecte nu au fost reglementate.

Or, astfel cum s-a arătat

în cele ce preced, condițiile speciale necesare ocupării funcției de procuror la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism erau reglementate de dispozițiile Legii nr. 508/2004, în forma în vigoare

la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii.

În plus, Înalta Curte

constată că potrivit dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 303/2004 chiar și dispozițiile

privind vechimea necesară pentru ocuparea funcției de judecător sau procuror pentru

promovarea în aceste funcții se aplică începând cu 1 ianuarie 2005.

De asemenea, este adevărat

că Legea nr. 303/2004 instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor se

face prin concurs, numai că, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile

Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 (hotărâre

nerevocată, nemodificată, neanulată) au caracter special, derogatoriu de la dreptul

comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere.

Pe de o parte, este de

remarcat că obiectul litigiului îl constituie recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție neputându-se

într-adevăr face confuzie între accederea procurorilor la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul

acestui Parchet în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004

și cea a procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, Înalta

Curte constată că distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire”

și cea de „promovare” are caracter artificial, promovarea fiind, în fapt, o numire

într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării,

diferite fiind doar procedurile de accedere în funcție prevăzute de legiuitor.

În plus, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că dispozițiile Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare

la data adoptării Hotărârii nr. 248/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii

nu prevedeau o durată limitată a „mandatului” de procurori la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numirea în

funcția respectivă având caracter definitiv.

Totodată,

Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară

înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea

unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii

de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile

și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități

în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și

existența în cadrul

Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

a serviciilor și birourilor teritoriale care au o competență

materială similară cu a structurii centrale, legea neconferind procurorilor care

le deservesc competențe sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea

în cadrul aceleiași structuri, și anume

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceste rațiuni

și obiective diferite avute în vedere la înființarea

Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

sunt de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în baza Legii nr. 508/2004 ar constitui o discriminare față de celelalte categorii

de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43

din Legea nr. 303/2004.

În privința

noțiunii de discriminare trebuie avută în vedere practica Curții Europene a Drepturilor

Omului care, într-o cauză relativ recentă (cauza Beian contra României), a reținut

că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă

și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un

raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”,

or, în speță, justificarea există și este dovedită de necesitatea înființării unor

structuri specializate în lupta împotriva criminalității organizate și terorismului,

de emiterea unei legi speciale și de procedura derogatorie de la regulile comune

privind condițiile și procedura de numire.

De altfel,

Curtea constată că Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii

, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în

ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin

această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză

este necontestat faptul că recurentul a fost transferat, promovat și numit în condițiile

legii speciale (Legea nr. 508/2004), la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism

din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului

din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la

acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a

competenței ce revine procurorilor

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism

în exercitarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Astfel cum s-a arătat

în cele ce preced, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism a fost înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile

pe întreg teritoriul României prin procurori specializați

[

art. 1 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului],

iar în forma actuală a legii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism este definită ca o structură cu personalitate

juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

prevede că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului. Toate aceste norme exprimă voința legiuitorului de a crea o structură

specializată „în cadrul” Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor,

ceea ce le conferă procurorilor transferați, promovați, numiți la această structură

gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura

respectivă.

Înalta Curte apreciază

că nici transferul ulterior (prin Hotărârea nr. 191 din 13 iulie 2006 a secției

de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat cererea de transfer

a recurentului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov), nu este de natură

a face inaplicabil principiul dreptului câștigat, respectiv a gradului profesional

dobândit.

Așa cum a arătat chiar

intimatul în notele scrise, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată din rațiuni de politică a

justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană

și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor

structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe

baza unor criterii speciale de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, se reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

jurisprudența constantă a acesteia, constând atât în deciziile invocate de recurent,

cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui

parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect crearea unui climat

de incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de

art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

(hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Sovtransavto

Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005,

pronunțată în cauza Păduraru împotriva României, publicată în M. Of. nr. 514/14.06.2006).

Referitor la susținerile

intimatului potrivit cărora deciziile pronunțate anterior nu au caracter obligatoriu

acestea vor fi respinse, întrucât rolul instanței supreme este prevăzut atât în

Constituția României, cât și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului în

sensul că aceasta reglează contradicțiile jurisdicționale, iar prin pronunțarea

aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.

De altfel, Înalta Curte

constată că hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii este deficitară și prin prisma exigențelor privind necesitatea

examinării și motivării fiecărei cereri în parte, necesitate ce-și are sorgintea

în dispozițiile constituționale privind dreptul la informație a cetățenilor, inclusiv

pe aspectele ce țin de profesie (carieră). Desigur, o motivare în detaliu, de la

caz la caz, este de natură a asigura premisele reale ale unui control judiciar de

calitate, în consonanță cu exigențele europene.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va anula hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce îl privește

pe recurent, și, în consecință, va admite cererea formulată de S.S.V. de recunoaștere

a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de S.S.V. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată

în partea referitoare la S.S.V.

Admite cererea reclamantului

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.