ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 1174 din 12 iunie 2008 al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, recurentul a fost numit începând cu data de 23 iunie 2008, în funcția

de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Biroul Teritorial Olt, fiind declarat admis la interviul organizat

la 19 mai 2008 de către Comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară republicată.

În motivarea

hotărârii, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență,

următoarele:

-

procurorii din cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care au

solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este

organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism are personalitate juridică proprie, cu

atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art.

75 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 304/2004);

- competența

prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare,

aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor

procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție;

- numirea

procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute

de art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de

execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din

Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea nr.

508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate,

se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în

cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs,

conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin.

(11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea

procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător

indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile

judecătorești pronunțate anterior de înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă

judecății.

Hotărârea nr. 981 din

2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul D.A., care a solicitat

anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

recurentul a arătat că prin Ordinul nr. 1174 din 12 iunie 2008 al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

numit începând cu data de 23 iunie 2008, în funcția de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, biroul teritorial

Olt, fiind declarat admis la interviul organizat la 19 mai 2008 de către

Comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară republicată.

Interviul a

constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii

și de asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități

specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are -

în opinia recurentei - același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs

sau examen.

Totodată, a arătat că

revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde

are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu

pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea

corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a

arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a

îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intră în competența acestei

structuri și a beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația

acordată procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cu privire la

jurisprudența anterioară a înaltei Curți, recurenta a arătat că Plenul C.S.M. a

ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât

și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui

recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în art. l din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii

recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între

noțiunile de „numire" și „promovare" pentru care legea prevede

condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea

atacată. A concluzionat în sensul că numirea la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul

procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini

atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația

prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

în caz contrar – în optica intimatului - s-ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public

care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină

concursuri.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în

întâmpinare, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele

aplicabile în materia supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin

Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 Plenul C.S.M., cu toate că intimatul a

avut de soluționat cererile de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

formulate de un număr de 26 de procuror de la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cererile acestora au

fost respinse, în bloc, pe aceleași considerente, fără a se ține seama de

particularitățile fiecărei cereri

Prin Ordinul nr. 1174

din 12 iunie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție, recurentul a fost numit în funcția de procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numirea în

funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și al art. 76 din Legea nr.

304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1) din

O.U.G. nr. 27/2006 și al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul

favorabil exprimat prin Hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a C.S.M. - secția

pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în perioada 9-10

octombrie 2006.

Potrivit art.

75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii

în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin

ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita

posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă,

o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/ 2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la

art. 44.

Nu se poate nega însă

că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004

implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de

procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului

urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art.

75 alin. (3)-8 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de

numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care

intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare"

având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de reținut, de

asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror

al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost

înființată în temeiul Legii nr. 508/ 2004, ca structură specializată a

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. l alin.

l și 2 din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului).

În forma actuală a

legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

De asemenea, art. 75 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului.

Toate aceste norme

exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

În consecință,

numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face

parte structura respectivă.

Gradul profesional

constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a C.S.M. (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).

Prin urmare, gradul profesional

nu este o noțiune abstractă

,

care să poată fi analizată separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de

conținutul atribuțiilor specifice postului, atribuții corespunzătoare

competenței la nivelul parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

Concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de

execuție superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru

dobândirea în mod abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție,

în cazuri expres prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același

raționament este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile

teritoriale ale D.I.I.C.O.T., constituite în circumscripțiile teritoriale ale

parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale, fără ca legea să le

confere o competență materială diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării

obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a

luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri

specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza

unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Aceste rațiuni și

obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură

să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării

procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui

o discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează

decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

în jurisprudența C.E.D.O. s-a

reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai

dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007).

În fine, în

soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a

înaltei Curți de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de

recurentă, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul

recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor

specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție

contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera

divergențe de jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de

incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei,

citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva

României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 și va anula Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu

consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E

C

I

D

E

Admite

recursul declarat de D.A. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a

Plenului C.S.M.

Anulează

Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește

pe recurent.

Obligă intimatul să

recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.