ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2568/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2568/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie
2009, B.V. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009
prin care Plenul C.S.M. i-a respins cererea de recunoaștere a gradului
profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție .
Recurentul a arătat că a
fost numit în funcția de procuror șef la biroul teritorial Olt al Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin
Ordinul nr. 190 din 1 decembrie 2004 al Procurorului General al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emis în considerarea Hotărârii nr.
248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M.
S-a mai precizat că Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a
înființat ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, numirea recurentului făcându-se cu respectarea
prevederilor legale, acesta îndeplinind acte specifice ce intră în competența Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,
beneficiind în fapt și în drept de statutul și remunerația acordate
procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Prin întâmpinare, C.S.M. a
solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în
aplicarea art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia
promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, se face în limita posturilor vacante, numai prin
concurs organizat la nivel național și numai după îndeplinirea condiției de
vechime în funcția de judecător sau procuror.
Referitor la numirea
procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, aceasta nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura de încadrare a
procurorilor la această structură specializată fiind reglementată distinct de
cea de promovare în funcții de execuție, actualmente în condițiile art. 75 alin.
(4) - (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără a constitui o excepție de la
regula promovării prin concurs.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile legale
aplicabile, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a
se dispune anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să recunoască
recurentului gradul profesional solicitat.
Astfel, Curtea reține că
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism a fost înființată prin Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost
modificată prin O.U.G. nr. 131/2006, ca structură specializată, cu
personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de combatere a criminalității
organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale.
Potrivit art. 75 alin. (3)
din Legea nr. 304/2004 republicată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu procurori numiți prin
ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statul
de funcții aprobat conform legii. În alin. (4) al art. 75 din aceeași lege sunt
prevăzute condițiile pentru ca procurorii să fie numiți la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism: să aibă o
bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel
puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși
în urma interviului, de comisia organizată în acest scop.
Prin urmare, dispozițiile
legale speciale privind organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu condiționează numirea
în cadrul acestei structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui concurs sau de
necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror, prevederile
generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor
cuprinse în art. 43 și art. 44 neavând aplicabilitate.
Așadar, Curtea reține că
recurentul, numit ca procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism cu respectarea dispozițiilor legale
specifice acestei structuri, îndeplinește acte ce intră în competența acestei
direcții și beneficiază de statutul și indemnizația acordate procurorilor încadrați
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căruia
s-a înființat și funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, astfel încât cererea sa de recunoaștere a
gradului profesional solicitat este justificată.
În raport de cele expuse mai
sus, Curtea, admițând recursul, va anula hotărârea C.S.M. în ceea ce-l privește
pe recurent și va admite cererea de obligare a intimatului la recunoașterea
gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
B.V. împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului C.S.M.
Anulează în parte Hotărârea nr.
190 din 5 februarie 2009 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și
obligă intimatul C.S.M. să recunoască reclamantului gradul profesional de
procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 13 mai 2009.