ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 305/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 305/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat la 7 iulie 2008,
recurentul B.L. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3
iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție.
În motivarea
hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:
-
procurorii din cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care au
solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de
promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
303/2004;
- deși este
organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte
de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism are personalitate juridică proprie, cu
atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art.
75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004);
- competența
prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare,
aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor
procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad
profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție;
- numirea
procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de
art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și
completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de
execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea
nr. 303/2004;
- art. 26 din
Legea nr. 508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004,
republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii
care activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție
numai prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
303/2004;
- în temeiul
art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,
procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la
parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin
O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;
- salarizarea procurorilor
D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației
procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu
conferă de drept și gradul profesional corespunzător;
- hotărârile
judecătorești pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze
similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul
legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă
judecății.
Hotărârea nr. 650 din
3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul B.L., care a solicitat
anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție.
In motivarea
cererii, recurentul a arătat că prin Ordinul nr. 2276 din data de 14 noiembrie
2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, a fost numit începând cu data de 15 noiembrie 2007 în funcția de
procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism București, fiind declarat admis la
interviul organizat de
către comisia
constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea
judiciară, republicată.
Interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a
capacității de a lua
decizii și de asumare a răspunsului, a rezistenței
la stres și a altor calități
specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea
nr. 304/2004, astfel că are - în
opinia recurentului - același efect ca
și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.
Totodată,
a arătat că revenirea procurorului la parchetul de
unde provine sau la un alt
parchet unde are dreptul să funcționeze
după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75
alin. 11 din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu
pierderea unui
drept câștigat, respectiv gradul profesional și
salarizarea
corespunzătoare Parchetului de
pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție.
Recurenta
a arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în
cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit
acte procesuale și procedurale ce intră
în competența acestei structuri și a beneficiat în
fapt și în drept de
statutul și
remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție.
Cu privire la
jurisprudența anterioară a înaltei Curți,
recurenta
a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere
evocat constant în hotărârile judecătorești, cât
și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui
recurs în
interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea
principiilor fundamentale menționate în
art. l din Protocolul nr. 12
la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că
respingerea cererii
recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și
distincția cuvenită între noțiunile de „numire"
și „promovare"
pentru care legea
prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în
esență, argumentele expuse în hotărârea atacată.
A concluzionat în
sensul că numirea
la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism conferă dreptul procurorilor
de a funcționa la această
structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei,
de a fi remunerați cu
indemnizația prevăzută
de lege, dar nu și gradul corespunzător
Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție, care
poate fi
obținut numai prin concurs. In caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea
o situație discriminatorie, dezavantajoasă
pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care,
pentru
a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri.
Examinând
cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și
a apărărilor formulate în
întâmpinare, ținând seama de înscrisurile
depuse la dosar și de normele
aplicabile în materia supusă analizei,
înalta Curte constată că recursul este fondat,
pentru considerentele
ce vor fi
expuse în continuare.
Prin
Ordinul nr. 2276 din data de 14 noiembrie 2007 al Procurorului
General al Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casație și
Justiție, recurentul a
fost numit începând cu data de 15 noiembrie 2007 în funcția de procuror la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism
București
Numirea
în funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și
al art. 76 din Legea nr.
304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/
2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și
al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat prin
hotărârea
nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a
C.S.M. - Secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în
perioada
9-10
octombrie 2006.
Potrivit
art. 75 alin. (3) - 8 din Legea nr. 304/2004, în forma în
vigoare la data numirii în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T.
se
încadrează cu procurori numiți prin
ordin al procurorului general al
Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior
al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute
în statutul de funcții,
aprobat potrivit legii.
Pentru
a fi numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire
profesională, o conduită morală ireproșabilă, o
vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost
declarați admiși în urma interviului
organizat de comisia
constituită
în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii
profesionale,
a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la
stres, precum și a altor calități specifice.
Este adevărat
că art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind
Statutul
judecătorilor și procurorilor, instituie regula potrivit căreia
promovarea procurorilor în funcții de execuție se
face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor
vacante
existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime
prevăzute la art. 44.
Nu se poate nega însă
că procedura prevăzută de art. 75
alin. (3)
– (8) din Legea nr. 304/2004 implică și ea o evaluare, o selecție
a candidaților din perspectiva calităților
profesionale specifice
stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției
de procuror la
D.I.I.C.O.T., numai candidații
declarați admiși în urma interviului
urmând a fi numiți, în limita
posturilor prevăzute în statul de funcții.
Prin urmare, art. 75
alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de
numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de
drept
comun stabilită de art. 43 din Legea
nr. 303/2004, distincția pe care
intimatul
o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având
caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală
a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă
instanță, nu este
altceva decât o
numire într-o funcție superioară celei ocupate de
persoana în cauză până
la data promovării.
Este
de reținut, de asemenea, că legea nu prevede o durată
limitată a „mandatului" de
procuror al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția
respectivă având caracter definitiv.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism a fost înființată în
temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg
teritoriul României prin procurori specializați
(art. 1 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la
data numirii în funcție a recurentului).
În forma actuală
a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică,
specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și
terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
De asemenea, art. 75
alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în
cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și
terorismului.
Toate aceste norme
exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în
cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,
înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei
parchetelor.
In consecință,
numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma
procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă
acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face
parte structura respectivă.
Gradul profesional
constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia
parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu
respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica
administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878/ 13
decembrie 2007).
Prin urmare, „gradul
profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată
separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor
specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul
parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de
promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,
în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în
mod abstract a unui „grad profesional". Numai
prin excepție, în
cazuri expres
prevăzute, promovarea se face „pe loc".
Același raționament
este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale
DIICOT, constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă
curțile de
apel și tribunale, fără ca legea
să le confere o competență materială
diferită de cea a structurii
centrale.
DIICOT a fost înființată din rațiuni de politică a justiției, în
vederea realizării
obiectivelor de aderare a României la Uniunea
Europeană și de eficientizare a
luptei împotriva criminalității
organizate, prin crearea unor structuri specializate, în
cadrul cărora
urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă
ținută morală și de performanță în combaterea
criminalității organizate și a terorismului.
Aceste
rațiuni și obiective diferite avute în vedere la
înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme teza potrivit căreia
conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării
procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004
ar constitui o discriminare față de celelalte
categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în
baza art. 43
din Legea nr. 303/2004.
În jurisprudența C.E.D.O. s-a
reținut în mod constant că
deosebirile de
tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o
justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian
împotriva României,
hotărârea din 6 decembrie 2007).
In
fine, în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată
jurisprudența constantă a înaltei Curți de
Casație și Justiție,
constând atât în
deciziile invocate de recurent, cât și în alte soluții de dată mai recentă,
toate în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului
de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție pentru procurorii din
cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.
O soluție contrară,
fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a
practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de
jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și
insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil
consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
(hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în
hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României,
publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).
Având în vedere toate
considerentele expuse, înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.
29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie
2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu consecința
admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de B.L. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a
Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea
nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent.
Obligă intimatul să
recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.