ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.12.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 305/2009

HOTĂRÂRE
01.12.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 305/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin recursul formulat la 7 iulie 2008,

recurentul B.L. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3

iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea

hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

-

procurorii din cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care au

solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

303/2004;

- deși este

organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism are personalitate juridică proprie, cu

atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art.

75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004);

- competența

prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare,

aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor

procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție;

- numirea

procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de

art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de

execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea

nr. 303/2004;

- art. 26 din

Legea nr. 508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004,

republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii

care activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție

numai prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

303/2004;

- în temeiul

art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor

D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației

procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile

judecătorești pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă

judecății.

Hotărârea nr. 650 din

3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul B.L., care a solicitat

anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție.

In motivarea

cererii, recurentul a arătat că prin Ordinul nr. 2276 din data de 14 noiembrie

2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, a fost numit începând cu data de 15 noiembrie 2007 în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism București, fiind declarat admis la

interviul organizat de

către comisia

constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea

judiciară, republicată.

Interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a

capacității de a lua

decizii și de asumare a răspunsului, a rezistenței

la stres și a altor calități

specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea

nr. 304/2004, astfel că are - în

opinia recurentului - același efect ca

și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.

Totodată,

a arătat că revenirea procurorului la parchetul de

unde provine sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze

după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75

alin. 11 din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu

pierderea unui

drept câștigat, respectiv gradul profesional și

salarizarea

corespunzătoare Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

Recurenta

a arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în

cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit

acte procesuale și procedurale ce intră

în competența acestei structuri și a beneficiat în

fapt și în drept de

statutul și

remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție.

Cu privire la

jurisprudența anterioară a înaltei Curți,

recurenta

a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere

evocat constant în hotărârile judecătorești, cât

și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui

recurs în

interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în

art. l din Protocolul nr. 12

la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că

respingerea cererii

recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și

distincția cuvenită între noțiunile de „numire"

și „promovare"

pentru care legea

prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în

esență, argumentele expuse în hotărârea atacată.

A concluzionat în

sensul că numirea

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism conferă dreptul procurorilor

de a funcționa la această

structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei,

de a fi remunerați cu

indemnizația prevăzută

de lege, dar nu și gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție, care

poate fi

obținut numai prin concurs. In caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea

o situație discriminatorie, dezavantajoasă

pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care,

pentru

a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și

a apărărilor formulate în

întâmpinare, ținând seama de înscrisurile

depuse la dosar și de normele

aplicabile în materia supusă analizei,

înalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru considerentele

ce vor fi

expuse în continuare.

Prin

Ordinul nr. 2276 din data de 14 noiembrie 2007 al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și

Justiție, recurentul a

fost numit începând cu data de 15 noiembrie 2007 în funcția de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism

București

Numirea

în funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și

al art. 76 din Legea nr.

304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/

2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și

al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat prin

hotărârea

nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a

C.S.M. - Secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în

perioada

9-10

octombrie 2006.

Potrivit

art. 75 alin. (3) - 8 din Legea nr. 304/2004, în forma în

vigoare la data numirii în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T.

se

încadrează cu procurori numiți prin

ordin al procurorului general al

Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior

al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute

în statutul de funcții,

aprobat potrivit legii.

Pentru

a fi numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire

profesională, o conduită morală ireproșabilă, o

vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați  admiși  în  urma  interviului

organizat  de  comisia

constituită

în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii

profesionale,

a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la

stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat

art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul

judecătorilor și procurorilor, instituie regula potrivit căreia

promovarea procurorilor în funcții de execuție se

face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime

prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă

că procedura prevăzută de art. 75

alin. (3)

– (8) din Legea nr. 304/2004 implică și ea o evaluare, o selecție

a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției

de procuror la

D.I.I.C.O.T., numai candidații

declarați admiși în urma interviului

urmând a fi numiți, în limita

posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75

alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de

numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept

comun stabilită de art. 43 din Legea

nr. 303/2004, distincția pe care

intimatul

o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având

caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală

a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă

instanță, nu este

altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de

persoana în cauză până

la data promovării.

Este

de reținut, de asemenea, că legea nu prevede o durată

limitată a „mandatului" de

procuror al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția

respectivă având caracter definitiv.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism a fost înființată în

temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg

teritoriul României prin procurori specializați

(art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la

data numirii în funcție a recurentului).

În forma actuală

a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De asemenea, art. 75

alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în

cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului.

Toate aceste norme

exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

In consecință,

numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face

parte structura respectivă.

Gradul profesional

constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878/ 13

decembrie 2007).

Prin urmare, „gradul

profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată

separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor

specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor vacante disponibile, iar  nu pentru dobândirea în

mod abstract a unui „grad profesional". Numai

prin excepție, în

cazuri expres

prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același raționament

este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale

DIICOT, constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă

curțile de

apel și tribunale, fără ca legea

să le confere o competență materială

diferită de cea a structurii

centrale.

DIICOT a fost înființată din rațiuni de politică a justiției, în

vederea realizării

obiectivelor de aderare a României la Uniunea

Europeană și de eficientizare a

luptei împotriva criminalității

organizate, prin crearea unor structuri specializate, în

cadrul cărora

urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă

ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Aceste

rațiuni și obiective diferite avute în vedere la

înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme teza potrivit căreia

conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării

procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004

ar constitui o discriminare față de celelalte

categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în

baza art. 43

din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O. s-a

reținut în mod constant că

deosebirile de

tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o

justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian

împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007).

In

fine, în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

jurisprudența constantă a înaltei Curți de

Casație și Justiție,

constând atât în

deciziile invocate de recurent, cât și în alte soluții de  dată mai recentă,

toate în sensul recunoașterii  gradului profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție pentru procurorii din

cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară,

fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de

jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și

insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în

hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României,

publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie

2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu consecința

admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Admite

recursul declarat de B.L. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a

Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea

nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent.

Obligă intimatul să

recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-14
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2373/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat la 15 august 2008, recurentul P.V. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 650 din 3 iuli
ÎCCJ 2006-06-14
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2652/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat la data de 19 februarie 2009, recurenta M.M.E. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 19
ÎCCJ 2006-06-14
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2653/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat la data de 20 februarie 2009, recurenta T.M.D. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 19
ÎCCJ 2005-12-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2009
I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 671 din 10 februarie 2009 Prin recursul formulat la 16 iulie 2008, recurentul P.B.O. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care i-a fost respi
ÎCCJ 2009-05-27
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesio
Sursă