ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

I.C.C.J., secția de contencios administrativ,

decizia nr. 671 din 10 februarie 2009

Prin recursul

formulat la 16 iulie 2008, recurentul P.B.O. a solicitat anularea Hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

-

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. care au

solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. l lit. c)) din Legea nr. 303/2004;

-

deși este organizată ca o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 304/2004);

-

competenta prevăzută de Legea nr. 508/2004,

cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu

poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către

procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție;

-

numirea procurorilor într-o structură

specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și

ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) – (8) din

Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005,

nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face numai prin

concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;

-

art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că

dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se aplică în mod

corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în cadrul

Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art.

43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

-

în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004,

la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele

de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul a

solicitat să revină nu există posturi

vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de

stat, un fond de rezervă;

-

salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un

coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

-

hotărârile judecătorești pronunțate anterior

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că

nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o

dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 650 din

3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul P.B.O., care a solicitat

anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În motivarea

cererii, recurentul a arătat că prin Hotărârea nr. 115 din 01 aprilie 2005 a C.S.M.

- secția pentru Procurori - a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de

procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați.

Mai arată recurentul

că prin Hotărârea nr. 171 din 28 iunie 2006 a C.S.M., a fost numit în funcția

de procuror șef la D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Galați, fiind declarat

admis la interviul organizat de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr.

304/2004 republicată privind organizarea judiciară.

Interviul a constat

în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de

asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice,

potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are - în opinia

recurentei - același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau

examen.

Totodată, a

arătat că revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu

pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea

corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat,

de asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit

acte procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a

beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la

jurisprudența anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul C.S.M.

a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești,

cât și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea

unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii

recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între

noțiunile de „numire" și „promovare" pentru care legea prevede

condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în

hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă

dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a

îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu

indemnizația prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin

concurs. în caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea o situație

discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți  ceilalți procurori  din cadrul Ministerului

Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să

susțină concursuri.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare,

ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în

materia supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin

Hotărârea nr. 115 din 01 aprilie 2005 a C.S.M. - secția pentru Procurori - a fost

avizată favorabil numirea recurentului în funcția de procuror în cadrul

D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Galați.

Ulterior,

prin Hotărârea nr. 171/28 iunie   2006 a C.S.M., recurentul a fost numit în

funcția de procuror șef la D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Galați, fiind

declarat admis la interviul organizat de comisia constituită conform art. 75

din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară.

Numirea în funcție

s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004,

al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

27/2006 și al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat

prin hotărârea nr. 115/ 01 aprilie  2005 a C.S.M. - Secția pentru procurori, în

urma admiterii la interviul organizat în perioada 9-10 octombrie 2006.

Potrivit art.

75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii

în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin

ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita

posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă,

o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute

la art. 44.

Nu se poate nega însă

că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004

implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de

procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului

urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art.

75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de

numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care

intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare"

având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de reținut, de

asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror

al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

D.I.I.C.O.T. a

fost înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentului).

În forma

actuală a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate

juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De asemenea, art.

75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură specializată în combaterea

criminalității organizate și terorismului.

Toate aceste norme

exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

In

consecință, numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților

admiși în urma procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004

le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din

care face parte structura respectivă.

Gradul profesional

constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din

13 decembrie 2007).

Prin urmare,

„gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi

analizată separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor

specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod

abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri expres

prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același raționament

este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T.,

constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile

de apel și tribunale, fără ca legea să le confere o competență materială

diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării

obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a

luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri

specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza

unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Aceste rațiuni și

obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură

să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării

procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui

o discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează

decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O. s-a

reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai

dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007).

In fine, în soluționarea

prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a înaltei Curți

de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și

în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în

cadrul acestui parchet.

O soluție contrară,

fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de

jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și

insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în

hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României,

publicată în M. Of. nr. 514/ 14 iunie 2006).

Având în

vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 650

din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu

consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de P.B.O. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr.

650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent.

Obligă

intimatul să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2009