ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2653/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2653/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin recursul

formulat la data de 20 februarie 2009, recurenta T.M.D. a solicitat anularea

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 190 din 5

februarie 2009, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea

hotărârii, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență,

următoarele:

- procurorii din cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un

concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată ca o

structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență,

organizare și salarizare stabilite prin lege specială [art. 75 alin. (12) din

Legea nr. 304/2004];

- competența prevăzută de Legea

nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției,

astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale

întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de

procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor într-o

structură specializată făcută potrivit art.8 alin. (1) și (2) din Legea nr.

508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art.75 alin.

(4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea

nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face

numai prin concurs, în condițiile art. 43 și art. 44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea nr. 508/2004

prevede că dispozițiile Legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se

aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în

cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs,

conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin. (11)

din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/ 2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor

D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă

judecății.

Hotărârea nr.

190 din 5 februarie 2009 a Plenului CSM a fost atacată cu recurs, în temeiul

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurenta T.M.D., care a

solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

căii de atac, recurenta menționează că a fost numită în funcția de procuror la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, Serviciul Central, prin Ordinul nr. 1142 din 16 mai 2007 al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, urmare avizului favorabil exprimat prin Hotărârea nr. 64 din 25

aprilie 2007 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Recurenta a arătat,

de asemenea, că hotărârea atacată este contrară prevederilor legale deoarece

numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale,

având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării unui concurs

sau examen.

Ipoteza conform

căreia, procurorii D.I.I.C.O.T. nu au gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar ridica o gravă

problemă asupra validității actelor procedurale penale întocmite de către

aceștia.

Cu privire la

jurisprudența anterioară a Înaltei Curți, recurenta a arătat că Plenul CSM a

ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât

și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui

recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentei s-a făcut

cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de

„numire" și „promovare" pentru care legea prevede condiții și

proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea

atacată. A concluzionat în sensul că numirea la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul

procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini

atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația

prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

In caz contrar, în optica intimatului, s-ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public

care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină

concursuri.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare,

ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în

materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Ordinul nr. 1142

din 16 mai 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, urmare avizului favorabil exprimat prin Hotărârea nr.

64 din 25 aprilie 2007 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii, recurenta a fost numită în funcția de procuror în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Central.

Numirea în

funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și al art. 76 din Legea

nr. 304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 27/2006 și al art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul

favorabil exprimat prin hotărârea nr. 64 din 25 aprilie 2007 a C.S.M., secția

pentru procurori.

Potrivit art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentei, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin

al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor

prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți,

procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală

ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător

și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia

constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii

profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a

rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/ 2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute

la art. 44.

Nu se poate

nega însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr.

304/2004 implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva

calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea

funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma

interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de

funcții.

Prin urmare,

art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială

de numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura

de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care

intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare"

având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de reținut, de

asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror

al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost

înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați [art. 1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentului].

In forma actuală a

legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De asemenea,

art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede

că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității

organizate și terorismului.

Toate aceste

norme exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

În consecință,

numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte

structura respectivă.

Gradul profesional

constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din

13 decembrie 2007, www.csm1909.ro).

Prin urmare, „gradul

profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată

separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor

specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod

abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri expres

prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același

raționament este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile

teritoriale ale D.I.I.C.O.T., constituite în circumscripțiile teritoriale ale

parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale, fără ca legea să le

confere o competență materială diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a

fost înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării

obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a

luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri

specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza

unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Aceste

rațiuni și obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt

de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

urma promovării procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr.

304/2004 ar constitui o discriminare față de celelalte categorii de procurori,

care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr.

303/2004.

In jurisprudența CEDO

s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva

României, hotărârea din 6 decembrie 2007).

In fine, în

soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de

recurentă, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul

recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor

specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție

contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera

divergențe de jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de

incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (hotărârea CEDO pronunțată în cauza Sovtransavto Holding împotriva

Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în

cauza Păduraru împotriva României, publicată în M.Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în

vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 și va anula hotărârea nr. 190

din 5 februarie 2009 a Plenului C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, cu

consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de T.M.D. împotriva Hotărârii nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea

nr. 190 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

în ceea ce o privește pe recurentă.

Obligă

intimatul să recunoască recurentei gradul profesional de procuror,

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.