ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat la data de 12 noiembrie 2008, recurentul M.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Suceava a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 981 din 2 octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea hotărârii, C.S.M.

a reținut, în esență, următoarele: - procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004; - deși este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004); - competența prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 3 03/2004; - art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art. 43 – art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004; - în temeiul art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele de unde provin;

pentru situația în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/ 2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă; - salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător; - hotărârile judecătorești pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul M.C., care a solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică, în ceea ce îl privește, și admiterea cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, recurentul a arătat că prin ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al M.J. a fost numit începând cu data de 16 octombrie 2003 în funcția de procuror șef la Serviciul Teritorial Anticorupție Suceava din cadrul Parchetului Național Anticorupție, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2, art. 9 din Legea nr. 503/2002 și art. 94 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Promovarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Suceava s-a făcut pe o perioadă nedeterminată și, în consecință, aceasta reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma unui concurs sau examen. Totodată, a arătat că revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu privire la jurisprudența anterioară a înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire" și „promovare" pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. în caz contrar - în optica intimatului s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul M.P.

care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al Ministrului Justiției, recurentul a fost numit în funcția de procuror șef la Serviciul Teritorial Anticorupție Suceava din cadrul Parchetului Național Anticorupție, în conformitate cu Legea nr. 503/2002. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului M.C.

care a fost numit la D.I.IC.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, atât în forma inițială cât și în forma modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora: „Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție". De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T., dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Astfel, recurentul a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al M.J. și a fost salarizat în baza Ordinului nr. 1623 din 6 noiembrie 2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004). Aceleași necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T.

a serviciilor și birourilor teritoriale, fără a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O.

(a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție). Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege. În fine, în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României, publicată în M. Of.

nr. 514/ 14 iunie 2006). Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 și va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, cu consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă intimatul C.S.M. să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul respingerii recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.