ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de G.A., procuror
la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
– Biroul Teritorial Dolj privind recunoașterea gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea hotărârii,
Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:
- procurorii din cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare
conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- deși este organizată
ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare
și salarizare stabilite prin lege specială [art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004];
- competența prevăzută
de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel
că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către
procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
- numirea procurorilor
într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75
alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin
Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se
face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;
- art. 26 din Legea
nr. 508/2004 prevede că dispozițiile Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 317/2004,
republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform
art. 43–44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- în temeiul art. 75
alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii
revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul
a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit
prin bugetul de stat, un fond de rezervă;
- salarizarea procurorilor
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor
de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept
și gradul profesional corespunzător;
- hotărârile judecătorești
pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113
din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au caracter obligatoriu
în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul
legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.
Hotărârea nr. 819 din
28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost atacată
cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul
G.A., care a solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii
de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
În motivarea cererii,
recurentul a arătat că numirea sa la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism – Biroul Teritorial Dolj s-a făcut pe perioadă nedeterminată, în baza
unui interviu prevăzut de lege ca formă specială de examinare.
Interviul a constat în
verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de asumare
a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice, potrivit
art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are – în opinia recurentului
– același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.
A mai arătat că are o
vechime de 6 ani în funcția de procuror, îndeplinind și condiția de vechime necesară
funcționării la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, a arătat că
revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are
dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în temeiul
art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept
câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul a arătat, de
asemenea, că în calitate de procuror în cadrul Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a îndeplinit acte procesuale
și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a beneficiat în fapt
și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la jurisprudența
anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile
judecătorești, cât și faptul că nu există o practică neunitară care să determine
necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea
principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea cererii sale,
recurentul a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată,
cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, DRUO nr. 1214 din 27
decembrie 2007, deciziile nr. 1112 și nr. 1113/2007 ale Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu interpretarea
corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare” pentru
care legea prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele
expuse în hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că numirea la Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul
procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile
ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege,
dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În caz contrar – în optica intimatului
– s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori
din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare,
trebuie să susțină concursuri.
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând seama
de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse
în continuare.
Recurentul a fost numit
în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la data de 01
mai 1998. Prin ordinul nr. AA/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism – Biroul Teritorial Dolj.
Numirea în funcție s-a
făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004,
al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.
27/2006 și al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil al Consiliului
Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul
organizat
Potrivit art. 75
alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție
a recurentului, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul
de funcții, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiți, procurorii
trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o
vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați
admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul
constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și
de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.
Este adevărat că art.
43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, instituie
regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai
prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente
la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.
Nu se poate nega însă
că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică și
ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale
specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numai candidații
declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute
în statul de funcții.
Prin urmare, art. 75
alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire
sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun
stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face
între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” având caracter artificial și bazându-se
pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă
instanță, nu este altceva decât o numire într-o funcție superioară celei ocupate
de persoana în cauză până la data promovării.
Este de reținut, de asemenea,
că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului” de procuror al Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numirea
în funcția respectivă având caracter definitiv.
Direcția de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată în temeiul
Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României
prin procurori specializați [art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, în
forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului].
În forma actuală a legii,
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în
combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, art. 75
alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură
specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului.
Toate aceste norme exprimă
voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul” Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, iar nu o entitate
distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.
În consecință, numirea
în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism a candidaților admiși în urma procedurii de
selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul
profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
Gradul profesional constă
în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor,
drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor
legale – o atare definire regăsindu-se și în practica administrativă a Consiliului
Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).
Prin urmare, „gradul profesional”
nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată separat de funcția pe care
o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor specifice postului, atribuții corespunzătoare
competenței la nivelul parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.
Concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție
superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în
mod abstract a unui „grad profesional”. Numai prin excepție, în cazuri expres prevăzute,
promovarea se face „pe loc”.
Același raționament este
valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constituite
în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale,
fără ca legea să le confere o competență materială diferită de cea a structurii
centrale.
Convocarea procurorilor
din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism – Serviciul teritorial Brașov la Adunarea generală a procurorilor
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, organizată
în data de 29 nioembrie 2007 în baza ordinului din 21 noiembrie 2007 al Procurorului
General, constituie o dovadă în plus a apartenenței procurorilor acestor structuri
la colectivul de procurori al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Așa cum a arătat chiar
intimatul în notele scrise, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată din rațiuni de politică a
justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană
și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor
structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe
baza unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea criminalității
organizate și a terorismului.
Aceste rațiuni și obiective
diferite avute în vedere la înființarea Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt de natură să infirme
teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii de evaluare
prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o discriminare față de
celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat
în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.
În jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament
sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza
Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).
În fine, în soluționarea
prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și
în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului profesional
de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru
procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.
O soluție contrară, fără
argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii
Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudență care
ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică,
ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21
alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
pronunțată în cauza Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată
în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza Păduraru împotriva României,
publicată în M. Of. nr. 514/14.06.2006).
Având în vedere toate
considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.
29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 819 din 28
noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce îl privește
pe recurent, cu consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de G.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată
în ceea ce îl privește pe recurentul G.A.
Admite cererea formulată
de G.A. și obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască
acestuia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 aprilie 2008.