ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de G.A., procuror

la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

– Biroul Teritorial Dolj privind recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii,

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare

conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată

ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare

și salarizare stabilite prin lege specială [art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004];

- competența prevăzută

de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel

că nu  poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către

procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor

într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75

alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se

face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea

nr. 508/2004 prevede că dispozițiile Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 317/2004,

republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform

art. 43–44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75

alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii

revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul

a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit

prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113

din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au caracter obligatoriu

în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 819 din

28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost atacată

cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul

G.A., care a solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

recurentul a arătat că numirea sa la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism – Biroul Teritorial Dolj s-a făcut pe perioadă nedeterminată, în baza

unui interviu prevăzut de lege ca formă specială de examinare.

Interviul a constat în

verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de asumare

a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice, potrivit

art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are – în opinia recurentului

– același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.

A mai arătat că are o

vechime de 6 ani în funcția de procuror, îndeplinind și condiția de vechime necesară

funcționării la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, a arătat că

revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în temeiul

art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept

câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat, de

asemenea, că în calitate de procuror în cadrul Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a îndeplinit acte procesuale

și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a beneficiat în fapt

și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile

judecătorești, cât și faptul că nu există o practică neunitară care să determine

necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedirea cererii sale,

recurentul a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată,

cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, DRUO nr. 1214 din 27

decembrie 2007, deciziile nr. 1112 și nr. 1113/2007 ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu interpretarea

corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare” pentru

care legea prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele

expuse în hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că numirea la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism conferă dreptul

procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile

ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege,

dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În caz contrar – în optica intimatului

– s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori

din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare,

trebuie să susțină concursuri.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând seama

de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Recurentul a fost numit

în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la data de 01

mai 1998. Prin ordinul nr. AA/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism – Biroul Teritorial Dolj.

Numirea în funcție s-a

făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004,

al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

27/2006 și al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil al Consiliului

Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul

organizat

Potrivit art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție

a recurentului, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul

Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul

de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o

vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați

admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul

constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și

de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai

prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente

la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă

că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică și

ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale

specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numai candidații

declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute

în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire

sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun

stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face

între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” având caracter artificial și bazându-se

pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă

instanță, nu este altceva decât o numire într-o funcție superioară celei ocupate

de persoana în cauză până la data promovării.

Este de reținut, de asemenea,

că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului” de procuror al Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numirea

în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată în temeiul

Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României

prin procurori specializați [art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, în

forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului].

În forma actuală a legii,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art. 75

alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură

specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului.

Toate aceste norme exprimă

voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul” Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, iar nu o entitate

distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

În consecință, numirea

în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a candidaților admiși în urma procedurii de

selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul

profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.

Gradul profesional constă

în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor,

drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale – o atare definire regăsindu-se și în practica administrativă a Consiliului

Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).

Prin urmare, „gradul profesional”

nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată separat de funcția pe care

o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor specifice postului, atribuții corespunzătoare

competenței la nivelul parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

Concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție

superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în

mod abstract a unui „grad profesional”. Numai prin excepție, în cazuri expres prevăzute,

promovarea se face „pe loc”.

Același raționament este

valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constituite

în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale,

fără ca legea să le confere o competență materială diferită de cea a structurii

centrale.

Convocarea procurorilor

din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism – Serviciul teritorial Brașov la Adunarea generală a procurorilor

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, organizată

în data de 29 nioembrie 2007 în baza ordinului din 21 noiembrie 2007 al Procurorului

General, constituie o dovadă în plus a apartenenței procurorilor acestor structuri

la colectivul de procurori al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Așa cum a arătat chiar

intimatul în notele scrise, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată din rațiuni de politică a

justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană

și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor

structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe

baza unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea criminalității

organizate și a terorismului.

Aceste rațiuni și obiective

diferite avute în vedere la înființarea Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt de natură să infirme

teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii de evaluare

prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o discriminare față de

celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat

în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament

sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza

Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).

În fine, în soluționarea

prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și

în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului profesional

de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudență care

ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică,

ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21

alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

pronunțată în cauza Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată

în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza Păduraru împotriva României,

publicată în M. Of. nr. 514/14.06.2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce îl privește

pe recurent, cu consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de G.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce îl privește pe recurentul G.A.

Admite cererea formulată

de G.A. și obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască

acestuia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 aprilie 2008.