ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5247/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin

Hotărârea nr. 1368 din 9 iulie 2009 a P.C.S.M. a fost respinsă cererea

formulată de N.A.C., procuror militar - șef al Serviciului de urmărire penală

și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicita recunoașterea gradului

profesional corespunzător acestui parchet, ca urmare a numirii într-o funcție

de conducere în cadrul autorității respective.

Pentru a pronunța această hotărâre, P.C.S.M. a reținut, în esență, că

în situația în care s-ar considera că prin numirea procurorilor în funcțiile de

conducere prevăzute la art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, conform procedurii derogatorii prevăzute de

aceleași dispoziții legale, aceștia ar dobândi în mod automat gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la

promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut P.C.S.M. că legiuitorul a

prevăzut, în mod expres, faptul că, la încetarea mandatului pentru

funcția de conducere în care a fost numit, procurorul revine la instanța sau

parchetul de unde provine sau la altă instanță sau parchet unde are dreptul să

funcționeze potrivit legii.

Împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a P.C.

S.M., în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a

declarat

recurs N.A.C., solicitând anularea acesteia și să se constate că a dobândit

gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în

esență, că numirea sa în funcția de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost făcută conform dispozițiilor legale

derogatorii, prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, și că, prin această numire, a dobândit,

implicit, gradul profesional aferent parchetului respectiv, în accepțiunea pe

care chiar intimatul o dă noțiunii de grad profesional, prin Hotărârea nr. 878/2007.

În sprijinul cererii sale, recurentul invocă practica în materie a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și

anexează, în copie, Hotărârea C.S.M., secția pentru procurori nr. 150 din 3

iulie 2008, prin care a fost numit în funcția de procuror militar șef serviciu

urmărire penală și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul

este neîntemeiat, arătând, în esență, că singura modalitate de promovare a

magistraților, într-o funcție superioară de execuție, este concursul sau

examenul iar numirea procurorilor în funcții de conducere, pe o perioadă

determinată, la un nivel ierarhic superior funcției de execuție deținute nu

trebuie confundată cu o promovare într-un grad profesional superior.

În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele

hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că noțiunile de „promovare” și

„numire” sunt distincte și că, dacă ar fi considerat că procurorii numiți

într-o funcție de conducere, la un nivel ierarhic superior, dobândesc și gradul

profesional corespunzător, legiuitorul ar fi reglementat expres acest aspect.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar

hotărârea atacată.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a

apărărilor

intimatului, ținând seama de

înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile

în materia supusă

analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 1368/2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție formulată de recurent.

Problema de drept supusă analizei vizează, deci, acordarea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

recurentului, care a fost numit în funcția de procuror militar șef Serviciu

urmărire penală și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile

prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004,

„Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs ..”.

Regula concursului, consacrată de dispozițiile legale citate, își

găsește, de asemenea, aplicarea și în ceea ce privește numirea în funcțiile de conducere

din

cadrul judecătoriilor, tribunalelor,

curților de apel și parchetelor corespunzătoare [

(art. 48 alin. (l) și art.

49 alin. (l) din aceeași lege)].

În ceea ce privește promovarea în funcțiile de conducere din cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și D.N.A., nu se mai aplică, însă, regula concursului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 55 alin. (l) din Legea nr. 303/2004,

în temeiul cărora a fost numit recurentul în funcția pe care o deține, „Numirea

în celelalte funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și al D.N.A. se face pe o perioadă de 3 ani, cu

posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către C.S.M., la propunerea procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau a

procurorului șef al D.N.A., după caz”.

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că numirea procurorilor în

funcții de conducere, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție se face fără concurs sau examen, prevederile legale în discuție

având caracter special, derogatoriu de la regula în materie de promovare,

respectiv numire, a procurorilor în funcții de execuție sau de conducere,

prevăzută de art. 43, 48 și 49 din Legea nr. 303/2004.

De altfel, recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta ocupând, deja, prin actul

numirii, o funcție în cadrul autorității respective, ci recunoașterea gradului

profesional corespunzător acestui parchet, prin hotărârea recurată făcându-se

confuzie între

efectele instituției

promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de intimat, conform căruia,

în lipsa unor prevederi legale exprese, numirea procurorilor într-o funcție de

conducere, la un nivel ierarhic superior, nu poate avea ca efect dobândirea

gradului profesional corespunzător structurii ierarhice respective.

Aceasta, întrucât, îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în

cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, procurorul numit în funcția respectivă dobândește

ipso

facto

gradul profesional corespunzător acelui parchet.

Cu privire la acest aspect, se constată că Plenul C.S.M., prin

Hotărârea nr. 878/2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această

hotărâre fiind, de altfel, recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză, este necontestat că

recurentul a fost numit, în condițiile legii,

într-o

funcție de conducere chiar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului construit de către

însuși intimat, prin Hotărârea nr. 878/2007, a câștigat dreptul de a funcționa

la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea pentru recurent a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine

recurentului în exercitarea funcției în care a fost numit în cadrul acestei

autorități.

Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudența în

materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în

soluționarea prezentului recurs și care, prin deciziile pronunțate în această

materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii aflați în situații similare.

O soluție contrară, fără argumente

consistente care să justifice declanșarea

procedurii de

schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004,

ar genera divergențe de jurisprudența care ar genera un climat de incertitudine

și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de

art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din C.A.D.O.L.F.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul

formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula

Hotărârea nr. 1368/2009 a P.C.S.M., obligându-l pe intimat să-i recunoască

recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.A.C. împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a

P.C.S.M.

Anulează hotărârea recurată și obligă intimatul C.S.M. să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.