ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5247/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1368 din 9 iulie 2009 a P.C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de N.A.C., procuror militar - șef al Serviciului de urmărire penală și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, ca urmare a numirii într-o funcție de conducere în cadrul autorității respective. Pentru a pronunța această hotărâre, P.C.S.M.

a reținut, în esență, că în situația în care s-ar considera că prin numirea procurorilor în funcțiile de conducere prevăzute la art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform procedurii derogatorii prevăzute de aceleași dispoziții legale, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. A mai reținut P.C.S.M. că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că, la încetarea mandatului pentru funcția de conducere în care a fost numit, procurorul revine la instanța sau parchetul de unde provine sau la altă instanță sau parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a P.C. S.M., în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs N.A.C., solicitând anularea acesteia și să se constate că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în esență, că numirea sa în funcția de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost făcută conform dispozițiilor legale derogatorii, prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, și că, prin această numire, a dobândit, implicit, gradul profesional aferent parchetului respectiv, în accepțiunea pe care chiar intimatul o dă noțiunii de grad profesional, prin Hotărârea nr. 878/2007.

În sprijinul cererii sale, recurentul invocă practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și anexează, în copie, Hotărârea C.S.M., secția pentru procurori nr. 150 din 3 iulie 2008, prin care a fost numit în funcția de procuror militar șef serviciu urmărire penală și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență, că singura modalitate de promovare a magistraților, într-o funcție superioară de execuție, este concursul sau examenul iar numirea procurorilor în funcții de conducere, pe o perioadă determinată, la un nivel ierarhic superior funcției de execuție deținute nu trebuie confundată cu o promovare într-un grad profesional superior.

În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că noțiunile de „promovare” și „numire” sunt distincte și că, dacă ar fi considerat că procurorii numiți într-o funcție de conducere, la un nivel ierarhic superior, dobândesc și gradul profesional corespunzător, legiuitorul ar fi reglementat expres acest aspect. În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 1368/2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulată de recurent. Problema de drept supusă analizei vizează, deci, acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentului, care a fost numit în funcția de procuror militar șef Serviciu urmărire penală și judiciar din cadrul Secției Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, „Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs ..”. Regula concursului, consacrată de dispozițiile legale citate, își găsește, de asemenea, aplicarea și în ceea ce privește numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare [ (art. 48 alin. (l) și art. 49 alin. (l) din aceeași lege)]. În ceea ce privește promovarea în funcțiile de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A., nu se mai aplică, însă, regula concursului. Astfel, potrivit prevederilor art. 55 alin. (l) din Legea nr. 303/2004, în temeiul cărora a fost numit recurentul în funcția pe care o deține, „Numirea în celelalte funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al D.N.A.

se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către C.S.M., la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau a procurorului șef al D.N.A., după caz”. Rezultă, din dispozițiile legale citate, că numirea procurorilor în funcții de conducere, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face fără concurs sau examen, prevederile legale în discuție având caracter special, derogatoriu de la regula în materie de promovare, respectiv numire, a procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, prevăzută de art. 43, 48 și 49 din Legea nr. 303/2004.

De altfel, recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta ocupând, deja, prin actul numirii, o funcție în cadrul autorității respective, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, prin hotărârea recurată făcându-se confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora. Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de intimat, conform căruia, în lipsa unor prevederi legale exprese, numirea procurorilor într-o funcție de conducere, la un nivel ierarhic superior, nu poate avea ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător structurii ierarhice respective. Aceasta, întrucât, îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit în funcția respectivă dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător acelui parchet.

Cu privire la acest aspect, se constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878/2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind, de altfel, recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză, este necontestat că recurentul a fost numit, în condițiile legii, într-o funcție de conducere chiar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului construit de către însuși intimat, prin Hotărârea nr. 878/2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea pentru recurent a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine recurentului în exercitarea funcției în care a fost numit în cadrul acestei autorități. Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care, prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii aflați în situații similare.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudența care ar genera un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din C.A.D.O.L.F. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 1368/2009 a P.C.S.M., obligându-l pe intimat să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.A.C. împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a P.C.S.M. Anulează hotărârea recurată și obligă intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.