ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1357/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată

C.S.M., S.E. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat că este procuror de la 1 ianuarie 1999; din

data de 24 octombrie

2005 până în data de

22 mai 2006 a fost a fost delegat prin ordinul

procurorului șef al D.N.A.

în funcția de

procuror în cadrul D.N.A. - nivel

central

exercitându-și atribuțiile

de serviciu la secția de combatere a corupției. Î

ncepând cu data de 22

mai 2006 a fost numit procuror la D.N.A. și ulterior, de la 14 iunie 2007, a

fost numit în funcția de procuror șef al Biroului de combatere a infracțiunilor

de corupție din administrația publică din cadrul Serviciului pentru efectuarea

urmăririi penale în cauze de corupție la secția de combatere a corupției.

Promovarea

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

s-a făcut pe

perioadă nedeterminată,

întrucât în prezent nu mai sunt în vigoare

dispozițiile legale potrivit

cărora procurorii erau numiți în cadrul

D.N.A.

pe o perioadă determinată.

Ordinul de numire nr. 171 din 22 mai 2006 emis de procurorul șef al D.N.A.

a fost conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată.

A

precizat faptul că D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, iar promovarea în funcția de procuror la D.N.A.,

justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător

Parchetului Înaltei Curți.

Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

C.S.M. a fost respinsă cererea petentului

de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că în situația în care

s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la

aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea

în funcții superioare de execuție prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a mai reținut că legiuitorul a prevăzut, în

mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul

revine la parchetul de

unde provine sau la

alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit

legii, iar

împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional

corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul S.E., solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr.

317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în

timp, să se constate că a dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul a criticat hotărârea

C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că motivarea ei constă într-o înșiruire de

considerente care țin de managementul resurselor umane, fără să țină seama de

situația sa individuală, în sensul că a fost numit și a funcționat ca procuror

în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 304/2004,

dobândind gradul profesional corespunzător.

Petentul a făcut referire și

la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea

procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în

combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității,

aplicarea normelor juridice în timp și interpretarea logică și sistematică a

acestora conduc către ideea că numirea procurorilor în cadrul D.N.A., care este

o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la parchetul respectiv.

În dovedirea cererii,

recurentul a anexat copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată, cererea

de recunoaștere a gradului profesional, cu dovada de primire la C.S.M.,

certificate privind dispozitivul Deciziilor nr. 1112 și nr. 1113 din 21

februarie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, Ordinul nr. 171 din 22 mai 2006 al Procurorului șef al

D.N.A. și Hotărârea nr. 150 din 17 mai 2006 a C.S.M., secția pentru Procurori.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în

funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea

nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluția profesională a

recurentului și nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare,

Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69

de procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în

prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile

depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, în

succesiunea lor în timp Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul S.E. a fost numit

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg la data de 1 ianuarie 1999.

Până la data de 24 octombrie 2005 a fost încadrat succesiv, în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sibiu și ulterior acestui moment a fost delegat în funcția de

procuror în cadrul D.N.A. - nivel central, exercitându-și atribuțiile de

serviciu la secția de combatere a corupției.

Prin Hotărârea nr. 150 din

17 mai 2006 a C.S.M., secția pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea

sa în funcția de procuror în cadrul D.N.A. și prin Ordinul nr. 171 din 22 mai

2006 al procurorului șef al D.N.A. a fost numit în funcția de procuror la D.N.A.

- nivel central, fiind declarat admis la interviul organizat la data de 3 mai

2006 de către Comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată.

Începând cu 14 iunie 2007,

recurentul a fost numit în funcția de procuror șef al Biroului de combatere a

infracțiunilor de corupție din administrația publică din cadrul Serviciului

pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupție la secția de combatere

a corupției.

P.N.A. a fost înființat prin

O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de

corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin

procurori specializați.

Inițial P.N.A. a fost

organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul

Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în

O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a

prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Concepția asupra entității

specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005,

care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură

autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 134/2005 de aprobare

a O.U.G. nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul

înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nemaifiind prevăzut

de lege caracterul autonom D.N.A. este condusă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul

procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3)

1

din O.U.G. nr. 43/2002,

astfel cum a fost modificată ulterior).

Evoluția legislativă

rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A.

drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții

care îl compun.

Curtea constată că art. 87

din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților

prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite de

legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În practica C.S.M., gradul

profesional a fost definit ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un

anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878

din 13 decembrie 2007). Gradul profesional nu este o noțiune abstractă,

desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl

ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia

își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se

organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita

locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în

mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege,

promovarea se face „pe loc”.

Pornind de la existența rațiunilor

și obiectivelor specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A., Curtea

urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului

profesional solicitat de recurent ar avea ca efect o discriminare a celorlalți

magistrați din România, cărora susține intimatul, „nu li s-a recunoscut în

aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea

principiului egalității”.

În jurisprudența sa constantă,

C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă

nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva României, hotărârea

din 6 decembrie 2007).

Ca un argument suplimentar,

Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurent, cât și în alte soluții

de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, urmând ca

în consecință să-i recunoască acestuia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat

de S.E. împotriva

Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr. 791

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe S.E.

Admite cererea recurentului

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.