ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin cererea adresată C.S.M., M.A.G. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivare a arătat că în perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 15 iulie 1999 a fost încadrată în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, iar între 15 iulie 1999 - 15 martie 2003 a fost încadrată ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. În perioada 15 martie 2003 - 27 septembrie 2004 a fost procuror delegat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, revenind ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj începând cu 27 septembrie 2005 până la data de 1 octombrie 2005. Prin Ordinul nr. 366 din 21 decembrie 2005 al procurorului șef al D.N.A., a fost numită, începând cu data de 15 decembrie 2005 în funcția de procuror la D.N.

A. - serviciul teritorial Cluj. Procedura de numire în cadrul D.N.A. a fost în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată. A precizat faptul că P.N.A. funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar promovarea în funcția de procuror la P.N.A., acum devenit D.N.A., justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curți. Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea petentei de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M.

a reținut faptul că în situația în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Î n dezvoltarea motivelor de recurs se susține că nici unul dintre argumentele invocate de intimata C.S.M. nu sunt de natură a conduce la respingerea cererii recurentei. Raportat la prevederile legale aplicabile cauzei deduse judecății, hotărârea prin care s-a decis numirea recurentei la D.N.A. nu îi conferă gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nelegală întrucât D.N.A. reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin numirea în cadrul D.N.A. recurenta a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale de promovare în funcții superioare astfel cum se menționează în hotărârea recurată.

Numirea recurentei în cadrul D.N.A. s-a făcut în concordanță cu prevederile legale aplicabile, aceasta participând la interviul organizat în acest scop la data de 25 noiembrie 2005 și îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege astfel cum se menționează expres în Hotărârea nr. 114 din 8 iunie 2006. Prin Ordinul nr. 366 din 21 decembrie 2005 al procurorului șef al D.N.A. a fost numită începând cu data de 15 decembrie 2005, în funcția de procuror la D.N.A. – serviciul teritorial Cluj, unde în prezent își desfășoară activitatea îndeplinind acte care intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiind de Statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui parchet.

Astfel fiind, susține recurenta promovarea într-o funcție de execuție superioară și executarea atribuțiilor corespunzătoare o îndreptățesc să dețină gradul profesional, refuzul manifestat de C.S.M. este nejustificat. Analizând recursul formulat de M.A.G. prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materie supusă cenzurii instanței de control judiciar Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Condiționarea promovării în funcția de execuție de promovarea unui examen sau concurs astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 și respectiv Legea nr. 303/2004, are în vedere exclusiv funcțiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curților de Apel și Parchetelor corespunzătoare.

Pentru funcțiile de execuție la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv Parchetului General sau P.N.A. – nivel central actele normative menționate nu mai impun aceeași condiție, numirea făcându-se în raport doar cu criteriile vizând pregătirea profesională și vechimea. Că este așa rezultă din chiar modul de structurare al dispozițiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul Național Anticorupție– nivel central și care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanțele și parchetele inferioare în grad. În cauză, Înalta Curte constată că numirea (deci nu detașarea și nici delegarea) lui M.A.G.

la 21 decembrie 2005 al procurorului șef al P.N.A., structură autonomă înființată la nivel național specializată în combaterea infracțiunilor de corupție condusă de un Procuror general și coordonată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordin al ministrului justiției la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe baza recomandării procurorului general al P.N.A., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 92/1992 și cele ale O.G. nr. 43/2002, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare. În acest sens Ordinul nr. 366/C din 2 decembrie 2005 al ministrului justiției (fila 29 dosar recurs) precizează ca temei de drept al numirii dispozițiile art. 28 alin. (1), alin. (5) și alin. (7) și art. 30 din O.U.G.

nr. 43/2002 privind D.N.A., astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 134/2005, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată. Este necontestat că recurenta a funcționat în cadrul P.N.A. și respectiv D.N.A. îndeplinind funcții de execuție și de conducere, în tot acest timp desfășurând activitatea specifică conform atribuțiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție astfel încât este evident că recurenta a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri la nivel central, acesta fiind un drept câștigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, știut fiind că și acesta aparține raporturilor de muncă în înțelesul larg al sintagmei (chiar dacă nu este un raport de muncă contractual).

Totodată, este cunoscut că în mod constant în jurisprudența instanței comunităților europene s-a reținut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut anterior modificării dispozițiilor statutare (hotărârea Curții din 19 martie 1975). Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentului și o constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului. În plus, se constată că nici noile dispoziții legislative nu indică faptul că noile criterii de încadrare în grad cu ocazia promovării ar conține o modificare pentru cei aflați în funcție, în sensul descrescător în ierarhie al gradului funcției ocupate.

Înalta Curte reține că faptul încadrării la P.N.A. făcut în baza art. 28 și art. 30 din O.G. nr. 43/2002 - cât și posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta. A admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E. De altfel, se constată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care nu pot retroactiva), recurentei i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplinește condițiile necesare funcției pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea sa la vreun concurs de promovare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care aceasta avea temei (ordinul de numire și legislația în vigoare la data numirii) pentru a spera să beneficieze, după promovare, de tratamentul stabilit în baza atribuțiilor ce-i revin ca procuror al structurii centrale. Astfel fiind, în baza considerentelor expuse în cele ce preced, Înalta Curte reține ca întemeiat recursul declarat de M.A.G. În temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum și cu art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.G. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe M.A.G. Admite cererea recurentei de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.