ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M.,

M.A.G. a solicitat recunoașterea gradului

profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivare a arătat că în perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 15

iulie 1999 a fost încadrată în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Gherla, iar între 15 iulie 1999 - 15 martie 2003 a fost

încadrată ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. În perioada 15

martie 2003 - 27 septembrie 2004 a fost procuror delegat la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, revenind ca procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj începând cu 27 septembrie 2005 până la data de 1 octombrie

2005.

Prin

Ordinul nr. 366 din 21 decembrie 2005 al procurorului șef al D.N.A., a fost

numită, începând cu data de 15 decembrie 2005 în funcția de procuror la D.N.

A. - serviciul teritorial Cluj.

Procedura de numire în cadrul D.N.A. a fost în conformitate cu

legislația în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru numirea în funcția arătată.

A

precizat faptul că P.N.A. funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar promovarea în funcția de procuror la P.N.A., acum devenit D.N.A.,

justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător

Parchetului Înaltei Curți.

Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

C.S.M. a fost respinsă cererea petentei de

recunoaștere

a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut faptul că în

situația în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a

procurorilor la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod

automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare

la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut faptul că legiuitorul a

prevăzut, în mod expres, că la încetarea

activității în cadrul

D.N.A., procurorul revine la parchetul de

unde provine sau la alt parchet unde are dreptul

să funcționeze potrivit

legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A.

sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Î

n dezvoltarea motivelor de recurs se susține că nici

unul dintre argumentele invocate de intimata C.S.M. nu sunt de natură a conduce

la respingerea cererii recurentei.

Raportat la prevederile legale aplicabile cauzei deduse judecății,

hotărârea prin care s-a decis numirea recurentei la D.N.A. nu îi conferă gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție este nelegală întrucât D.N.A. reprezintă o structură cu personalitate

juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin numirea în cadrul D.N.A. recurenta a dobândit de drept gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale de promovare în

funcții superioare astfel cum se menționează în hotărârea recurată.

Numirea recurentei în cadrul D.N.A. s-a făcut în concordanță cu

prevederile legale aplicabile, aceasta participând la interviul organizat în

acest scop la data de 25 noiembrie 2005 și îndeplinind toate condițiile

prevăzute de lege astfel cum se menționează expres în Hotărârea nr. 114 din 8

iunie 2006.

Prin Ordinul nr.

366 din 21 decembrie 2005 al procurorului șef al

D.N.A. a fost numită începând cu data de 15 decembrie 2005, în funcția

de procuror la D.N.A. – serviciul teritorial Cluj, unde în prezent își

desfășoară activitatea îndeplinind acte care intră în competența Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiind de Statutul și

remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui parchet.

Astfel fiind, susține recurenta promovarea într-o funcție de execuție

superioară și executarea atribuțiilor corespunzătoare o îndreptățesc să dețină

gradul profesional, refuzul manifestat de C.S.M. este nejustificat.

Analizând recursul formulat de

M.A.G. prin prisma motivelor

invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

și cu legislația aplicabilă în materie supusă cenzurii instanței de control

judiciar Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Condiționarea promovării în

funcția de execuție de promovarea unui examen sau concurs astfel cum este

prevăzut de Legea nr. 92/1992 și respectiv Legea nr. 303/2004, are în vedere

exclusiv funcțiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curților de Apel

și Parchetelor corespunzătoare.

Pentru funcțiile de execuție

la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv Parchetului

General sau P.N.A. – nivel central actele normative menționate nu mai impun

aceeași condiție, numirea făcându-se în raport doar cu criteriile vizând

pregătirea profesională și vechimea.

Că este așa rezultă din

chiar modul de structurare al dispozițiilor privind promovarea la Înalta Curte

de Casație și Justiție – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și Parchetul Național Anticorupție– nivel central și care se regăsesc în

capitole distincte de cele referitoare la instanțele și parchetele inferioare

în grad.

În cauză, Înalta Curte

constată că numirea (deci nu detașarea și nici delegarea) lui

M.A.G.

la 21 decembrie 2005 al procurorului

șef al P.N.A., structură autonomă înființată la nivel național specializată în

combaterea infracțiunilor de corupție condusă de un Procuror general și coordonată

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin ordin al ministrului justiției la propunerea procurorului general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe baza

recomandării procurorului general al P.N.A., în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 92/1992 și cele ale O.G. nr. 43/2002, reprezintă în fapt o promovare bazată

pe criterii stricte de selectare. În acest sens Ordinul nr. 366/C din 2 decembrie

2005 al ministrului justiției (fila 29 dosar recurs) precizează ca temei de

drept al numirii dispozițiile art. 28 alin. (1), alin. (5) și alin. (7) și art.

30 din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., astfel cum a fost modificată și

completată prin O.U.G. nr. 134/2005, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, art. 87 alin. (1)

– (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.

Este necontestat că recurenta

a funcționat în cadrul P.N.A. și respectiv D.N.A. îndeplinind funcții de

execuție și de conducere, în tot acest timp desfășurând activitatea specifică

conform atribuțiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție astfel încât este evident că recurenta

a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri la nivel

central, acesta fiind un drept câștigat, conform principiilor generale ce stau

la baza executării unui raport de serviciu, știut fiind că și acesta aparține

raporturilor de muncă în înțelesul larg al sintagmei (chiar dacă nu este un

raport de muncă contractual).

Totodată, este cunoscut că

în mod constant în jurisprudența instanței comunităților europene s-a reținut

posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia

s-a produs sub imperiul unui anumit statut anterior modificării dispozițiilor

statutare (hotărârea Curții din 19 martie 1975).

Mai mult, intimatul nu a

efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentului și o

constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat,

încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului.

În plus, se constată că nici

noile dispoziții legislative nu indică faptul că noile criterii de încadrare în

grad cu ocazia promovării ar conține o modificare pentru cei aflați în funcție,

în sensul descrescător în ierarhie al gradului funcției ocupate.

Înalta Curte reține că

faptul încadrării la P.N.A. făcut în baza art. 28 și art. 30 din O.G. nr. 43/2002

- cât și posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează

promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta.

A admite teza intimatului ar

însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

De altfel, se constată că nu

s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care

nu pot retroactiva), recurentei i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplinește

condițiile necesare funcției pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea

sa la vreun concurs de promovare.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care aceasta

avea temei (ordinul de numire și legislația în vigoare la data numirii) pentru

a spera să beneficieze, după promovare, de tratamentul stabilit în baza

atribuțiilor ce-i revin ca procuror al structurii centrale.

Astfel fiind, în baza

considerentelor expuse în cele ce preced, Înalta Curte reține ca întemeiat

recursul declarat de

M.A.G.

În temeiul art. 29 din Legea

nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum și cu

art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula

hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se dispune obligarea

intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat

de M.A.G. împotriva Hotărârii

nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează

Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește

pe M.A.G.

Admite cererea

recurentei de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.