ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 869/2008,
a fost respinsă cererea formulată de L.D., judecător în cadrul Judecătoriei
Blaj, având ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător
tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, P.C.S.M.
a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, gradul profesional
corespunzător judecătoriei și parchetului de pe lângă aceasta, se dobândește
odată cu numirea în funcția respectivă, iar gradul profesional corespunzător
tribunalului, curții de apel, parchetelor de pe lângă acestea și Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se dobândește ca urmare a
declarării judecătorului sau procurorului, admis la concursul de promovare în
funcții de execuție, reglementat de art. 43 – art. 47 din actul normativ
menționat.
Față de susținerea petentei
privind existența unei discriminări între procurorii care au obținut gradul
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
efectul numirii în cadrul acestei structuri, fără a susține vreun concurs și
ceilalți procurori, precum și în raport cu toți judecătorii, care sunt obligați
să susțină concurs în vederea avansării în grad profesional, P.C.S.M. a
apreciat că, în speță, nu se poate vorbi de aplicarea unui tratament juridic diferit
unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare deoarece, în mod
constant, P.C.S.M. a respins cererile judecătorilor și procurorilor care nu au
îndeplinit condițiile legale pentru recunoașterea gradului profesional
superior, astfel cum a statuat și prin hotărârile invocate de petentă,
respectiv hotărârile nr. 791/2007 și nr. 819/2007.
Împotriva acestei hotărâri,
a declarat recurs petenta L.D.
Curtea constată că recursul
declarat în cauză este nul și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, în conformitate cu
dispozițiile art. 302
1
alin. (1) pct. d C. proc. civ., „Cererea de
recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: d)
semnătura”.
Cum recurenta L.D. nu a
semnat recursul declarat în cauză, deși i-a fost pusă în vedere această
obligație, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 11 decembrie
2008, precum și din procesul verbal de citare, pe care recurenta l-a semnat
personal, instanța va face aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate,
constatând nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de L.D. împotriva Hotărârii nr. 869/2008 a P.C.S.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2009.