ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de S.V.H., procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,

Serviciul Teritorial Brașov, prin care solicita recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

reținut, în esență, că în situația în care s-ar considera că prin numirea

procurorilor, conform procedurii speciale, la aceasta structură specializată,

aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident

dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție

prin concurs.

A mai reținut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că

legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că

la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de

unde provine sau la alt parchet unde are dreptul

să funcționeze potrivit legii,

iar

împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție nu conferă de

drept

și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

S.V.H.

,

întemeiat pe dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 317/2004, solicitând să se constate că a dobândit gradul profesional

de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul

a criticat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate,

arătând, în esență, că este de natură a da naștere la o serie de probleme

juridice cu privire la legalitatea activităților desfășurate și a actelor

procedurale întocmite de către recurent și de către ceilalți procurori care

funcționează în cadrul D.N.A., de la data numirii lor în funcție, conform unei

proceduri speciale, prevăzute de Legea nr. 304/2004, și până în prezent.

Recurentul

a făcut, de asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au

reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și

organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție,

concluzionând că hotărârea recurată contravine grav situației faptice și

legislative existente în momentul numirii sale în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este

neîntemeiat, arătând că procedura și condițiile pentru

promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de

Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția

de procuror la D.N.A.

În sprijinul acestei apărări, Consiliul Superior al

Magistraturii a făcut

referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie,

că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură

specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi

remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi

obținut numai prin concurs.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a

apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele

aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Î

nalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Începând

cu data de 1 septembrie 2004, recurentul a fost numit în funcția de procuror în

cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, după ce, în

prealabil funcționase în aceeași unitate, ca procuror delegat, iar

anterior își

desfășurase activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție fiind delegat de la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov.

Parchetul Național Anticorupție a fost înființat prin O.U.G.

nr. 43/2002, ca parchet specializat în

combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe

întregul teritoriu al

României, prin procurori specializați.

Inițial, Parchetul Național Anticorupție a fost

organizat ca o structură

autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului

Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G.

nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe

lângă Î

nalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția

cu privire la acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical

modificată prin O.U.G. nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea P.N.A.

sub forma Departamentului Național Anticorupție, structură

autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în

cadrul" Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și, ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005, care a

modificat dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca

structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

Direcția Națională Anticorupție este condusă de procurorul

general al

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului

șef al direcției [art. l alin. (3

x

) din O.U.G. nr. 43/2002, cu

modificările și completările ulterioare].

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi

interpretată decât în

sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte

direcții componente.

Curtea

constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o

procedură specială de numire sau de promovare

într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun,

stabilită de art. 43 din Legea

nr. 303/2004,

implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități

profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției

de

procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit

reglementărilor care s-au succedat în timp și

îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere rațiunile și scopurile specifice ce au stat la baza

înființării actualei D.N.A., rațiuni ce vizează realizarea obiectivelor de

aderare a României la Uniunea Europeană și eficientizarea luptei împotriva

corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă

ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea

infracțiunilor de corupție, Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în

sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca

efect o discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora, susține

intimatul, „nu li s-a

recunoscut în

aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu

încălcarea

principiului egalității".

În

jurisprudența sa constantă, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt

discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza

Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea,

jurisprudența în

materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu

poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care, prin deciziile

pronunțate în această

materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă

Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii din cadrul D.N.A.

O

soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice

declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26

din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudența care ar avea

efect

un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la

un

proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și

de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite

recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și

va anula

hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului

Superior al

Magistraturii, în ceea ce îl

privește pe recurent, obligându-l pe intimat să-i

recunoască acestuia

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.V.H. împotriva hotărârii nr. 591 din 19

iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 591 din 19 iunie 2008 în ceea ce îl privește pe S.V.H.

Obligă intimatul să recunoască gradul

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

mai 2009.