ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 773 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de C.S.M., procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial

Iași, prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că în situația

în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii

speciale, la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare

la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut Plenul C.S.M. că legiuitorul a prevăzut, în mod expres,

faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la

parchetul de

unde provine sau la alt

parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit

legii, iar împrejurarea

că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.S.M., întemeiat pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004,

solicitând să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul critică hotărârea

C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în esență, că este de natură a da naștere

la o serie de probleme juridice cu privire la legalitatea activităților

desfășurate și a actelor procedurale întocmite de către recurentă și de către

ceilalți procurori care funcționează în cadrul D.N.A., de la data numirii lor

în funcție – conform unei proceduri speciale, prevăzute de Legea nr. 304/2004 –

și până în prezent.

Recurentul a făcut, de

asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat

succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și organizarea

structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând

că hotărârea recurată contravine grav situației faptice și legislative

existente în momentul numirii sale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

În sprijinul cererii sale,

recurentului a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: cererea adresată

intimatului, ordinul nr. 1802 din 18 august 2008 al Procurorului șef al D.N.A.,

de numire a recurentului în funcția de procuror în D.N.A. – Serviciul

Teritorial Iași, precum și copiile Ordinelor nr. 313/2008, nr. 496/2008 și

comunicarea nr. 4567/2008.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență,

că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru

numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În sprijinul acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea

nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată, nota întocmită de

Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete,

cu privire la cererile formulate de 5 procurori, printre care și recurentul,

care funcționează sau care au funcționat în cadrul Parchetului Național

Anticorupție, în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de

înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Începând cu data de 1 septembrie

2008, recurentul a fost numit în funcția de procuror în cadrul D.N.A. –

Serviciul Teritorial Iași, după ce, anterior, își desfășurase activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Parchetul Național

Anticorupție a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat

în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe

întregul teritoriu al României, prin procurori specializați.

Inițial, Parchetul Național

Anticorupție a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate

juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general și coordonat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar

în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a

prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Concepția cu privire la

acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical modificată

prin O.U.G. nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea Parchetului

Național Anticorupție sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate

juridică proprie, „în cadrul” Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și, ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005,

care a modificat dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A.,

ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3)

1

din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare).

Evoluția legislativă

rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A.

drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții

componente.

Curtea constată că art. 87

din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a

candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice,

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În practica intimatului C.S.M.,

gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului

nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional” nu este o noțiune

abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului

pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în

cadrul căruia își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional

privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de

lege, promovarea se face „pe loc”.

De asemenea, potrivit art. 5

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt

înființate „în cadrul” acesteia, prin ordin al procurorului – șef, fără a avea

o competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii

repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își

desfășoară activitatea în structura centrală.

Având în vedere rațiunile și

scopurile specifice ce au stat la baza înființării actualei D.N.A. – rațiuni ce

vizează realizarea obiectivelor de aderare a României la U.E. și eficientizarea

luptei împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe

criterii de înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați

în combaterea infracțiunilor de corupție – Curtea urmează să înlăture apărarea

intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de

recurent ar avea ca efect o discriminare a celorlalți magistrați din România,

cărora, susține intimatul, „nu li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun

grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalității”.

În jurisprudența sa

constantă, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar îl

constituie, de asemenea, jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care,

prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 773 din 30

aprilie 2009 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, obligându-l

pe intimat să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.S.M. împotriva Hotărârii nr. 773

din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată,

în ceea ce îl privește pe recurent.

Obligă intimatul C.S.M. să

emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.