ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4923/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de H.D.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A. - Serviciul Teritorial I., prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că în situația în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Totodată, s-au invocat prevederile art. 87 alin. (9 1 ) din Legea nr. 304/2004, introdus prin O.U.G. nr. 56/2009, potrivit cărora, de la data revenirii la Parchetul de unde provin sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.N.A.

își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.D.A., întemeiat pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, solicitând să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurenta critică hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, arătând, în esență, că este de natură a da naștere la o serie de probleme juridice cu privire la legalitatea activităților desfășurate și a actelor procedurale întocmite de către recurentă și de către ceilalți procurori care funcționează în cadrul D.N.A., de la data numirii lor în funcție - conform unei proceduri speciale, prevăzute de Legea nr. 304/2004 - și până în prezent.

Recurenta a făcut, de asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că hotărârea recurată contravine grav situației faptice și legislative existente în momentul numirii sale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. În sprijinul cererii sale, recurenta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: cererea adresată intimatului, Ordinul din 21 decembrie 2005 al Procurorului șef al D.N.A., de numire a recurentei în funcția de procuror în D.N.A. - Serviciul Teritorial I., precum și copia hotărârii nr. 114 din 8 decembrie 2005 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență, că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție. În sprijinul acestei apărări, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

De asemenea, intimatul a făcut referire la dispozițiile art. 87 alin. (9 1 ) din Legea nr. 304/2004, introdus prin O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009, invocate și în hotărârea atacată. În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată, nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 5 procurori, printre care și recurenta, care funcționează sau care au funcționat în cadrul Parchetului Național Anticorupție, în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, recurenta a fost numită în funcția de procuror în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial I., după ce, anterior, își desfășurase activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman. Parchetul Național Anticorupție a fost înființat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, ca Parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializați. Inițial, Parchetul Național Anticorupție a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest Parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția cu privire la acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea Parchetului Național Anticorupție sub forma Departamentului Național Anticorupție, structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în cadrul” Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3 1 ) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare]. Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții componente. Curtea constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În practica intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia Parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (hotărârea Plenului din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional” nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului Parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc”. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul” acesteia, prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală.

Nu pot fi reținute ca temei de drept al respingerii recursului prevederile art. 87 alin. (1 1 ) din Legea nr. 304/2004, introdus prin O.U.G. nr. 56/2009, invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii din mai multe considerente.

Dispozițiile legale menționate au intrat în vigoare la data de 4 iunie 2009, respectiv data publicării în M. Of., astfel încât acestea nu erau aplicabile nici la data când recurenta a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - 1 ianuarie 2006 - și nici la momentul formulării cererii adresate Consiliului Superior al Magistraturii în sensul recunoașterii dobândirii acestui grad - 25 mai 2009. Modificările legislative nu pot retroactiva și nu pot fi, deci, aplicate recurentei, întrucât s-ar încălca principiile neretroactivității legii civile, încrederii legitime, echivalenței postului și gradului, bunei credințe și solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

Este cunoscut, de asemenea, că, în mod constant, în jurisprudența instanței comunităților europene, s-a reținut posibilitatea prevalării de un drept dobândit, dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării dispozițiilor statutare (Hotărârea Curții din 19 martie 1975 - Gillet/Comisia 28/74). Trebuie avută în vedere și noțiunea de discriminare, așa cum aceasta este definită în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (inclusiv decizia din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza B. contra României), în care s-a reținut că, „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care, prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A. O soluție contrară, fără argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe recurentă, obligându-l pe intimat să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.D.A. împotriva hotărârii din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează hotărârea atacată, în ceea ce o privește pe recurenta H.D.A. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.