ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4923/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de H.D.A., procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A. -

Serviciul Teritorial I., prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că

în situația în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii

speciale, la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la

încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine

sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea

că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Totodată, s-au invocat

prevederile art. 87 alin. (9

1

) din Legea nr. 304/2004, introdus prin

O.U.G. nr. 56/2009, potrivit cărora, de la data revenirii la Parchetul de unde provin

sau la alt Parchet unde are dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care

au activat în cadrul D.N.A. își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea

corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării,

în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs H.D.A., întemeiat pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004,

solicitând să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta critică hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, arătând, în esență, că

este de natură a da naștere la o serie de probleme juridice cu privire la legalitatea

activităților desfășurate și a actelor procedurale întocmite de către recurentă

și de către ceilalți procurori care funcționează în cadrul D.N.A., de la data numirii

lor în funcție - conform unei proceduri speciale, prevăzute de Legea nr. 304/2004

- și până în prezent.

Recurenta a făcut, de

asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv

promovarea procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate

în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că hotărârea recurată contravine

grav situației faptice și legislative existente în momentul numirii sale în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

În sprijinul cererii sale,

recurenta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: cererea adresată intimatului,

Ordinul din 21 decembrie 2005 al Procurorului șef al D.N.A., de numire a recurentei

în funcția de procuror în D.N.A. - Serviciul Teritorial I., precum și copia hotărârii

nr. 114 din 8 decembrie 2005 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență,

că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea

în funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție.

În sprijinul acestei apărări,

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii

recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor

de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu

și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

care poate fi obținut numai prin concurs.

De asemenea, intimatul

a făcut referire la dispozițiile art. 87 alin. (9

1

) din Legea nr. 304/2004,

introdus prin O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009, invocate și în hotărârea atacată.

În temeiul art. 13 din

Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată, nota întocmită

de Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete,

cu privire la cererile formulate de 5 procurori, printre care și recurenta, care

funcționează sau care au funcționat în cadrul Parchetului Național Anticorupție,

în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile

depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea

lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Începând cu data de 1

ianuarie 2006, recurenta a fost numită în funcția de procuror în cadrul D.N.A. -

Serviciul Teritorial I., după ce, anterior, își desfășurase activitatea la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Roman.

Parchetul Național Anticorupție

a fost înființat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, ca Parchet

specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile

pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializați.

Inițial, Parchetul Național

Anticorupție a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică,

în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar

în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest Parchet specializat funcționează pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția cu privire la

acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical modificată prin

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea

Parchetului Național Anticorupție sub forma Departamentului Național Anticorupție,

structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în cadrul” Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ulterior, prin Legea nr. 54/2006

de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 134/2005, care a modificat

dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca structură cu personalitate

juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3

1

) din

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare].

Evoluția legislativă rezumată

mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată

acestuia, alături de toate celelalte direcții componente.

Curtea constată că

art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun,

stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților

prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite de legiuitor

pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și

îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În practica intimatului

Consiliul Superior al Magistraturii, gradul profesional a fost definit ca fiind

dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia Parchetelor,

drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale (hotărârea Plenului din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional” nu este

o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului

pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului Parchetului în cadrul

căruia își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare

se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor

disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract.

Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe

loc”.

De asemenea, potrivit

art. 5 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, Serviciile teritoriale

ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul” acesteia, prin ordin al procurorului - șef,

fără a avea o competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel

că procurorii repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care

își desfășoară activitatea în structura centrală.

Nu pot fi reținute ca

temei de drept al respingerii recursului prevederile art. 87 alin. (1

1

)

din Legea nr. 304/2004, introdus prin O.U.G. nr. 56/2009, invocate de intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii din mai multe considerente.

Dispozițiile legale menționate

au intrat în vigoare la data de 4 iunie 2009, respectiv data publicării în M.

Of., astfel încât acestea nu erau aplicabile nici la data când recurenta a dobândit

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - 1 ianuarie 2006 - și nici la momentul formulării cererii adresate

Consiliului Superior al Magistraturii în sensul recunoașterii dobândirii acestui

grad - 25 mai 2009.

Modificările legislative

nu pot retroactiva și nu pot fi, deci, aplicate recurentei, întrucât s-ar încălca

principiile neretroactivității legii civile, încrederii legitime, echivalenței postului

și gradului, bunei credințe și solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar,

aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

Este cunoscut, de asemenea,

că, în mod constant, în jurisprudența instanței comunităților europene, s-a reținut

posibilitatea prevalării de un drept dobândit, dacă faptul generator al acestuia

s-a produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării dispozițiilor statutare

(Hotărârea Curții din 19 martie 1975 - Gillet/Comisia 28/74).

Trebuie avută în vedere

și noțiunea de discriminare, așa cum aceasta este definită în practica Curții Europene

a Drepturilor Omului (inclusiv decizia din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza

B. contra României), în care s-a reținut că, „o distincție este discriminatorie

dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică ea nu urmărește

un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul vizat”.

Un argument suplimentar

îl constituie, de asemenea, jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care,

prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din

cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică,

încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția

României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe recurentă, obligându-l pe intimat

să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de H.D.A. împotriva hotărârii din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată,

în ceea ce o privește pe recurenta H.D.A.

Obligă intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască recurentei

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.