ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie

2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea

formulată de C.G.D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., structura centrală, prin care a solicitat

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție .

Pentru a pronunța această hotărâre,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că în ipoteza

în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii

speciale, la structura specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorii în cauză ar dobândi în mod automat

gradul profesional corespunzător acestui parchet, s-ar eluda dispozițiile

legale referitoare la promovarea prin concurs în funcții superioare de

execuție.

Totodată, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a apreciat că O.U.G nr. 43/2002 privind P.N.A., cu modificările

și completările ulterioare nu prevede înlăturarea obligației de participare la

concursul susținut pentru obținerea gradului profesional, fiind aplicabile

prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Un alt motiv de respingere a cererii magistratului

consemnat în hotărârea atacată, este acela potrivit căruia numirea în cadrul D.N.A.

nu poate fi echivalentă cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condițiile prevăzute de lege pentru

cele două situații fiind diferite.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a mai reținut

că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în

cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet

unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, ceea ce înseamnă că numirea,

spre deosebire de promovarea în funcții de execuție, are caracter temporar.

A mai considerat că nici

salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. nu este întrutotul asemănătoare

salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar salarizarea nu conduce la dobândirea gradului profesional.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs C.G.D., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii

recurate și obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului,

recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia dreptul procurorilor de a

funcționa la structura specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, de a îndeplini atribuțiile specifice acestei structuri și

de a fi remunerați cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , fără a li se recunoaște și

gradul corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în

vigoare.

A mai arătat că a fost

numit în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., structura centrală, de către Procurorul șef al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având statutul și

remunerația procurorilor de la acest parchet.

A invocat practica

judiciară în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul a susținut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie

să se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovare care,

potrivit dispozițiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.

A mai arătat că atâta

vreme cât legiuitorul a reglementat că la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetul de unde provin și nu la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înseamnă că nu pot avea gradul profesional

corespunzător acestui parchet.

A considerat că

salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

În finalul întâmpinării intimatul

a apreciat că întrucât hotărârile judecătorești invocate ca jurisprudență de

către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii, nu au

caracter obligatoriu în cauza de față.

Examinând actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului și ținând

cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat,

din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

La data de 5 decembrie 2006, prin Ordinul

nr. 332 al Procurorului șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.N.A., recurentul a fost numit în funcția de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., structura

centrală.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A., în

prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel

încât procurorii care își desfășoară activitatea în interiorul acestei

structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unității de parchet din

care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004

reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de

execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43

din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților prin prisma

unor condiții și calități profesionale specifice.

În această situație, numirea la D.N.A. a procurorilor

specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice

funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, chiar definiția, riguroasă, pe

care a formulat-o intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii noțiunii de

grad profesional ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit

nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă

împrejurarea că una din modalitățile de dobândire a gradului profesional de

către procurori este numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor

specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.

Nici argumentația intimatului potrivit

căreia dacă la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorii revin la

parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004

și nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înseamnă că

nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi

reținută.

Revenirea procurorilor la parchetele de

unde provin nu are sensul unei echivalențe între această noțiune și

imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dimpotrivă, revenirea procurorilor la

parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional

corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă dobândit prin numire, să

se stingă. Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A. cărora li s-a

recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână și la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile acestui

parchet impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.

Înalta Curte apreciază că și argumentul

salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul profesional

corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, totuși este de natură a

fi reținut.

Salarizarea procurorilor specializați ai D.N.A.

având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de le Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relevă similitudinea, sub aspectul

complexității și volumului, a atribuțiilor și competențelor celor două

categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme,

astfel încât a nu recunoaște același grad profesional pentru toți, înseamnă a

încălca principiul egalității de tratament juridic.

În sfârșit, Înalta Curte observă că

nu pot fi ignorate nici jurisprudența C.E.D.O. (cauza Beian împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt

discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă) și nici

practica judiciară quasi-unanimă a instanței supreme în materie, care a decis în

sensul recunoașterii recurenților a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport cu cele prezentate, Înalta

Curte va admite recursul, va anula hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce-l privește pe

recurent și va obliga intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.G.D.

împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l

privește pe recurent. Obligă intimatul să recunoască recurentului gradul

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2008.