ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M. a respins
cererile formulate de mai mulți procurori, între care și recurentul D.D.F. care
au solicitat recunoașterea gradului profesional, corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a promovării în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.
În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19
iunie 2008 a Plenului C.S.M. s-a reținut că prin numirea unor procurori cu grad
de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe
lângă curtea de apel, la Direcția Națională Anticorupție, aceștia nu au
dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de
execuție se realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condițiilor
legale. In caz contrar, ar fi eludate dispozițiile legale privitoare la
promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.
S-a arătat de asemenea că, numirea
procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o promovare la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât pentru încadrarea
procurorilor în această structură sunt prevăzute proceduri speciale (art. 8 alin.
(2), art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare,
respectiv art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004 republicată).
Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004
republicată, promovarea procurorilor se face prin concurs organizat la nivel
național, în limita posturilor vacante la parchete, iar art. 44 alin. (1) lit.
c) din aceiași lege prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător
sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Ca atare, numirea unui procuror la D.N.A. conferă
dreptul procurorului de a funcționa în această structură, de a îndeplini
atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul
prevăzut de lege pentru această funcție, iar nu și gradul corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.A.,
solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate în ceea ce îl
privește și obligarea intimatului la recunoașterea în favoarea sa a gradului
profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție.
În motivarea recursului, recurentul a
arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. potrivit
căreia, dreptul procurorilor de a funcționa în structura specializată a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a îndeplini atribuțiile
specifice acestei structuri și de a fi remunerați cu salariile prevăzute pentru
procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
fără a li se recunoaște și gradul corespunzător acestui parchet, este contrară
prevederilor legale în vigoare.
A mai arătat recurentul că prin Ordinul
nr. 376 din 12 decembrie 2007 emis de Procurorul Șef al D.N.A. - a fost numit
procuror în cadrul acestei Direcții, serviciul teritorial Pitești.
Totodată, mai precizează recurentul că prin
Hotărârea nr. 174 din 26 iunie 2007, Plenul C.S.M. a avizat favorabil numirea
sa la D.N.A., începând cu data de 26 iunie 2007.
A invocat totodată, practica judiciară în
materie a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, constantă în sensul admiterii unor solicitări
similare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a
susținut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie să se confunde
numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, promovare care, potrivit dispozițiilor legale nu
poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat că, atâta vreme cât
legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorii
revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, rezultă că acești procurori nu pot avea gradul
profesional corespunzător acestui parchet.
Intimatul consideră că salarizarea
procurorilor de la Direcția Națională Anticorupție cu un coeficient de multiplicare
corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, nu le poate conferi acestora și gradul profesional corespunzător
acestui parchet.
In finalul întâmpinării, intimatul a
apreciat că, întrucât hotărârile judecătorești invocate ca jurisprudentă de
către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii, nu au
caracter obligatoriu în cauza de față.
Examinând actele și lucrările dosarului față de
motivele de recurs și de apărările intimatului, față de înscrisurile depuse în
dosar și de normele legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele.
Prin Ordinul nr. 376 din 12 decembrie 2007 emis
de Procurorul Șef al D.N.A. - recurentul a fost numit procuror în cadrul
acestei Direcții, Serviciul Teritorial Pitești.
Prin Hotărârea nr. 174 din 26 iunie
2007, Plenul C.S.M. a avizat favorabil numirea recurentului la D.N.A., începând
cu data de 26 iunie 2007.
Potrivit O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. - în
prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică
în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel
încât procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri,
dobândesc gradul profesional corespunzător unității de parchet din care face
parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004
reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de
execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43
din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților prin prisma
unor condiții și calități profesionale specifice.
În această situație, numirea la D.N.A. a
procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor
specifice funcțiilor în care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
De altfel, chiar definiția riguroasă pe care
intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui
magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care
poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea
dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea nr. 878
din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalitățile de
dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un
post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului
parchetului respectiv.
Nici argumentația intimatului potrivit căreia, la
încetarea activității în cadrul D.N.A.,
procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din
Legea nr. 304/2004 și nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui
parchet, nu poate fi reținută.
Revenirea procurorilor la parchetele de
unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a
dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la
parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional
corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă dobândit prin numire, să
se stingă. Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A. cărora li s-a
recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână și la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile acestui
parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că și argumentul
salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare
corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul profesional
corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși de natură a
fi reținut.
Salarizarea procurorilor specializați ai D.N.A.
având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul
de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, relevă similitudinea, sub
aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor și competențelor celor două
categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme,
astfel încât a nu recunoaște același grad profesional pentru toți procurorii^
înseamnă a încălca principiul egalității de tratament juridic.
În sfârșit, Înalta Curte observă că nu
pot fi ignorate și nici încălcate, jurisprudența C.E.D.O. (cauza B. împotriva
României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de
tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și
rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței supreme în
materie, prin care s-a decis
În sensul recunoașterii gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, pentru cei aflați în situație similară cu recurentul.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va
admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
în ceea ce-l privește pe recurent și va obliga intimatul să-i recunoască
acestuia, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.D.F. împotriva
Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-l
privește pe recurent.
Obligă intimatul să recunoască recurentului,
gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.