ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 138/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M.

a respins cererile formulate de mai mulți procurori, între care și recurentul C.A.M.

care au solicitat recunoașterea gradului profesional, corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a promovării în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

În motivarea Hotărârii nr. 591

din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. s-a reținut că prin numirea unor procurori

cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal,

parchet de pe lângă curtea de apel, la D.N.A., aceștia nu au dobândit gradul

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție se

realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condițiilor legale. În caz

contrar, ar fi eludate dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție, prin concurs.

S-a arătat de asemenea că,

numirea procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o promovare la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât pentru

încadrarea procurorilor în această structură sunt prevăzute proceduri speciale

(art. 8 alin. (2), art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și

completările ulterioare, respectiv art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004

republicată).

Potrivit art. 43 din Legea nr.

303/2004 republicată, promovarea procurorilor se face prin concurs organizat la

nivel național, în limita posturilor vacante la parchete, iar art. 44 alin. (1)

lit. c) din aceiași lege prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de

judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, numirea unui

procuror la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcționa în această

structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a

fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, iar nu și

gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.A.M., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii

recurate în ceea ce îl privește și obligarea intimatului la recunoașterea în

favoarea sa a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului,

recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. potrivit

căreia, dreptul procurorilor de a funcționa în structura specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a îndeplini

atribuțiile specifice acestei structuri și de a fi remunerați cu salariile

prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, fără a li se recunoaște și gradul corespunzător acestui parchet,

este contrară prevederilor legale în vigoare.

A mai arătat recurentul că a

fost numit în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul teritorial Constanța, de

către Procurorul Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, având statutul și remunerația procurorilor de la acest parchet. A

invocat totodată, practica judiciară în materie a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constantă în sensul admiterii

unor solicitări similare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a susținut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie să

se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovare care, potrivit

dispozițiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.

A mai arătat că, atâta vreme

cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că acești procurori nu pot avea

gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Intimatul considerată că

salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu le poate conferi acestora și gradul profesional corespunzător

acestui parchet.

În finalul întâmpinării,

intimatul a apreciat că, întrucât hotărârile judecătorești invocate ca

jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în

interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față.

Examinând actele și

lucrările dosarului față de motivele de recurs și de apărărilor intimatului,

față de înscrisurile depuse în dosar și de normele legale aplicabile în

materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat,

pentru următoarele considerentele.

La data de 14 iulie 2003,

prin Ordinul nr. 872 al Procurorului General, recurentul a fost delegat pe

perioadă nedeterminată în funcția de procuror la P.N.A. – serviciul teritorial anticorupție

Constanța, iar la data de 30 iunie 2004, prin Ordinul M.J. nr. 1750/C,

recurentul a fost numit, începând cu data de 1 iulie 2004 în funcția de

procuror, în cadrul P.N.A. – serviciul teritorial Constanța. Prin Hotărârea nr.

76 din 6 aprilie 2006 a secției pentru procurori a C.S.M., recurentul a fost

numit în funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova,

începând cu data de 15 aprilie 2006, iar prin Hotărârea nr. 94 din 6 aprilie

2006, secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii i-a aprobat

transferul de la D.N.A. – serviciul teritorial Constanța la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Hârșova.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2002,

P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în

cadrul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unității

de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Totodată, art. 87 din Legea nr.

304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o

funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată

de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților

prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În această situație, numirea

la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor

specifice funcțiilor în care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De altfel, chiar definiția

riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca

fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților

(Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din

modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori este

numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului,

corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.

Nici argumentația

intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din

Legea nr. 304/2004 și nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui

parchet, nu poate fi reținută.

Revenirea procurorilor la

parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea

procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dimpotrivă, revenirea

procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la

gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă

dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A.

cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână

și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile

acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.

Înalta Curte apreciază că și

argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul

profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși

de natură a fi reținut.

Salarizarea procurorilor

specializați ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor

și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului

parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad

profesional pentru toți procurorii, înseamnă a încălca principiul egalității de

tratament juridic.

În sfârșit, Înalta Curte

observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate, jurisprudența C.E.D.O. (cauza

B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia

deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare

obiectivă și rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței

supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru cei aflați în situație similară cu recurentul.

În raport cu cele

prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591 din 19

iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și va obliga

intimatul să-i recunoască acestuia, gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.M. împotriva Hotărârii nr. 591

din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată,

în ceea ce-l privește pe recurent. Admite cererea recurentului și obligă

intimatul să recunoască recurentului, gradul profesional corespunzător de

procuror Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu opinia separată a dl.

judecător E.A., în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2009.