ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de mai mulți procurori, între care și recurentul C.D. care au solicitat recunoașterea gradului profesional, corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a promovării în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. s-a reținut că prin numirea unor procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curtea de apel, la D.N.A., aceștia nu au dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție se realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condițiilor legale.

În caz contrar, ar fi eludate dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs. S-a arătat de asemenea că, numirea procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât pentru încadrarea procurorilor în această structură sunt prevăzute proceduri speciale (art. 8 alin. (2), art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004 republicată). Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, promovarea procurorilor se face prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete, iar art. 44 alin. (1) lit. c) din aceiași lege prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, numirea unui procuror la Direcția Națională Anticorupție conferă dreptul procurorului de a funcționa în această structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, iar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.D., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate în ceea ce îl privește și obligarea intimatului la recunoașterea în favoarea sa a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea recursului, recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

potrivit căreia, dreptul procurorilor de a funcționa în structura specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, de a îndeplini atribuțiile specifice acestei structuri și de a fi remunerați cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, fără a li se recunoaște și gradul corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în vigoare. A mai arătat recurentul că prin Ordinul M.J. nr. 1748/ C din 30 iunie 2004, a fost numit în funcția de procuror la P.N.A. - serviciul teritorial București - biroul teritorial Slobozia, anterior desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița ca Procuror Șef Secție Urmărire Penală.

Prin Hotărârea nr. 201 din 08 iunie 2005 a C.S.M., începând cu data de 08 iunie 2005, recurentul a fost promovat în funcția de Procuror Șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Serviciului Teritorial București al Parchetului Național Anticorupție A invocat totodată, practica judiciară în materie a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, constantă în sensul admiterii unor solicitări similare. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la Direcția Națională Anticorupție cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, promovare care, potrivit dispozițiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.

A mai arătat că, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că acești procurori nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet. Intimatul consideră că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu le poate conferi acestora și gradul profesional corespunzător acestui parchet. În finalul întâmpinării, intimatul a apreciat că, întrucât hotărârile judecătorești invocate ca jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față.

Examinând actele și lucrările dosarului față de motivele de recurs și de apărărilor intimatului, față de înscrisurile depuse în dosar și de normele legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele. Prin Ordinul M.J. nr. 1748/ C din 30 iunie 2004, a fost numit în funcția de procuror la P.N.A. - serviciul teritorial București - biroul teritorial Slobozia, anterior desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița ca Procuror Șef Secție Urmărire Penală. Prin Hotărârea nr. 201 din 08 iunie 2005 a C.S.M., începând cu data de 08 iunie 2005, recurentul a fost promovat în funcția de Procuror Șef al biroului teritorial Slobozia din cadrul serviciului teritorial București al P.N.A.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. - în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unității de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În această situație, numirea la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcțiilor în care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, chiar definiția riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea nr. 878/13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.

Nici argumentația intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 și nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reținută. Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă dobândit prin numire, să se stingă.

Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână și la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens. Înalta Curte apreciază că și argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși de natură a fi reținut. Salarizarea procurorilor specializați ai D.N.A.

având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad profesional pentru toți procurorii, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament juridic. În sfârșit, înalta Curte observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate, jurisprudența C.E.D.O.

(cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru cei aflați în situație similară cu recurentul. In raport cu cele prezentate, înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și va obliga intimatul să-i recunoască acestuia, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.D. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă intimatul să recunoască recurentului, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.