ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 591 din 19

iunie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de mai mulți procurori,

între care și recurentul C.D. care au solicitat recunoașterea gradului

profesional, corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, ca urmare a promovării în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.N.A.

În motivarea

Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. s-a reținut că prin

numirea unor procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de

pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curtea de apel, la D.N.A., aceștia nu au

dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de

execuție se realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condițiilor

legale. În caz contrar, ar fi eludate dispozițiile legale privitoare la

promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.

S-a arătat de

asemenea că, numirea procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o

promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât pentru încadrarea procurorilor în această structură sunt prevăzute

proceduri speciale (art. 8 alin. (2), art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 cu

modificările și completările ulterioare, respectiv art. 87 alin. (1) – (6) din

Legea nr. 304/2004 republicată).

Potrivit art.

43 din Legea nr. 303/2004 republicată, promovarea procurorilor se face prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete,

iar art. 44 alin. (1) lit. c) din aceiași lege prevede condiția de 8 ani

vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare,

numirea unui procuror la Direcția Națională Anticorupție conferă dreptul

procurorului de a funcționa în această structură, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege

pentru această funcție, iar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs C.D., solicitând admiterea acestuia,

anularea hotărârii recurate în ceea ce îl privește și obligarea intimatului la

recunoașterea în favoarea sa a gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

recursului, recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a

Plenului C.S.M. potrivit căreia, dreptul procurorilor de a funcționa în

structura specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, de a îndeplini atribuțiile specifice acestei structuri și de a fi

remunerați cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, fără a li se recunoaște și gradul

corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în vigoare.

A mai arătat

recurentul că prin Ordinul M.J. nr. 1748/ C din 30 iunie 2004, a fost numit în

funcția de procuror la P.N.A. - serviciul teritorial București - biroul teritorial

Slobozia, anterior desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Ialomița ca Procuror Șef Secție Urmărire Penală.

Prin Hotărârea nr. 201

din 08 iunie 2005 a C.S.M., începând cu data de 08 iunie   2005, recurentul a

fost promovat în funcția de Procuror Șef al Biroului Teritorial Slobozia din

cadrul Serviciului Teritorial București al Parchetului Național Anticorupție

A invocat totodată,

practica judiciară în materie a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția

de contencios administrativ și fiscal, constantă în sensul admiterii unor

solicitări similare.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este nefondat,

arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la Direcția Națională

Anticorupție cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, promovare care, potrivit dispozițiilor legale nu poate

avea loc decât prin concurs.

A mai arătat că,

atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, procurorii revin la parchetul de unde provin

iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că

acești procurori nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Intimatul

consideră că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu le poate conferi acestora și gradul profesional corespunzător

acestui parchet.

În finalul

întâmpinării, intimatul a apreciat că, întrucât hotărârile judecătorești

invocate ca jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un

recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față.

Examinând

actele și lucrările dosarului față de motivele de recurs și de apărărilor

intimatului, față de înscrisurile depuse în dosar și de normele legale

aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

este fondat, pentru următoarele considerentele.

Prin Ordinul

M.J. nr. 1748/ C din 30 iunie 2004, a fost numit în funcția de procuror la P.N.A.

- serviciul teritorial București - biroul teritorial Slobozia, anterior

desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Ialomița ca Procuror Șef Secție Urmărire Penală.

Prin

Hotărârea nr. 201 din 08 iunie 2005 a C.S.M., începând cu data de 08 iunie 2005,

recurentul a fost promovat în funcția de Procuror Șef al biroului teritorial

Slobozia din cadrul serviciului teritorial București al P.N.A.

Potrivit

O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. - în prezent D.N.A. reprezintă o structură

specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară

activitatea în cadrul acestei structuri, dobândesc gradul profesional

corespunzător unității de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, art.

87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de

promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept

comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție

a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În această

situație, numirea la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de

către aceștia a atribuțiilor specifice funcțiilor în care au fost numiți are ca

efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel,

chiar definiția riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad

profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților (Hotărârea nr. 878/13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una

din modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori este

numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului,

corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.

Nici argumentația

intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din

Legea nr. 304/2004 și nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui

parchet, nu poate fi reținută.

Revenirea

procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu

imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dimpotrivă,

revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca

dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța

supremă dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenței că,

procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin

numire, pot să rămână și la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală

în acest sens.

Înalta Curte

apreciază că și argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un

coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el

însuși, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța

supremă, este totuși de natură a fi reținut.

Salarizarea

procurorilor specializați ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a

atribuțiilor și competențelor celor două categorii de procurori,

corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme, astfel încât a nu

recunoaște același grad profesional pentru toți procurorii, înseamnă a încălca

principiul egalității de tratament juridic.

În sfârșit,

înalta Curte observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate, jurisprudența C.E.D.O.

(cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia

deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare

obiectivă și rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței

supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru cei aflați în situație similară cu recurentul.

In raport cu

cele prezentate, înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591

din 19 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și va

obliga intimatul să-i recunoască acestuia, gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de C.D. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează

hotărârea atacată, în ceea ce-l privește pe recurent.

Obligă

intimatul să recunoască recurentului, gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.